Aventuri la Marea Neagră cu luptătorul Vlăduţ Oprică
# Tânărul s-a angajat la Salvamar, pe litoral, unde a văzut moartea cu ochii!
Vlăduţ Oprică, tânărul corbean luptător de performanţă, lucrează sezonier ca salvamar pe plaja Jupiter de pe litoralul românesc, confruntându-se zi de zi cu valurile spumoase pentru a le veni în ajutor turiştilor care se avântă iresponsabil în larg şi nu mai pot ieşi la mal. Zilele trecute am stat de vorbă cu el pentru a afla cum decurge viaţa sa din această postură, ce riscuri implică meseria pe care şi-a ales-o şi ce sfaturi are pentru cei care plănuiesc să-şi petreacă restul de concediu rămas în compania feericei mări albastre. Căci luna august este de vârf în sezonul de vară şi aglomeraţia de pe litoral le dă bătaie de cap salvamarilor care cu greu fac faţă solicitărilor. Viaţa fiecărui om este preţioasă, însă nu-i scutită de pericole, iar marea, oricât ar fi ea de atractivă şi de minunată ca oază de relaxare, îşi cere în fiecare an tributul. Fiecare pierdere umană este o tragedie şi sarcina salvamarilor este de a face din imposibil posibil păstrându-i în viaţă chiar şi pe cei mai nărăvaşi turişti, care cu bună ştiinţă încalcă regulile, în încercarea de a da dovadă de vitejie. Alţii sunt pur şi simplu neatenţi sau inconştienţi, iar printre aceştia se numără cel mai adesea copiii, victime ale nesupravegherii părinţilor şi ale curiozităţii şi entuziasmului.
Respectaţi cu sfinţenie semnificaţia steagurilor!
Vlăduţ ne-a explicat mai înainte de toate ce semnificaţie au steagurile arborate în foişoarele salvamarilor, considerând că ignorarea lor este una dintre principalele cauze care duc la pierderi de vieţi omeneşti. Concret, sunt trei tipuri de semnale pe care trebuie să le cunoaştem foarte bine pentru a înţelege ce avem de făcut. Astfel, steagul roşu cu galben transmite mesajul că salvamarul este prezent şi scăldatul este permis. Steagul galben avertizează faptul că marea este agitată, iar scăldatul le este permis numai înotătorilor experimentaţi. Steagul roşu ne informează că marea este extrem de agitată şi prezintă un pericol iminent, iar scăldatul este total interzis, chiar şi celor care au experienţă cu valurile. "Respectând aceste semnificaţii, oamenii se protejează pe ei şi ne scutesc şi pe noi de la a ne expune furiei mării, fiindcă la steagul roşu, de exemplu, pericolul este la fel de valabil şi pentru noi, salvamarii, astfel că practic ne riscăm propriile vieţi ca să le scăpăm pe ale lor!", a explicat Vlăduţ.
Totuşi, când se arborează steagul roşu, interdicţia nu este chiar absurdă, căci se permite pătrunderea în apă, dar maxim până la brâu, numai că tânărul salvamar ne-a declarat dezamăgit că oamenii primesc un deget şi iau toată mâna: "Turiştii trebuie să respecte semnificaţia steagurilor, indiferent pe ce plajă din această lume s-ar afla! Ei sunt obligaţi să respecte, totodată, şi indicaţiile salvamarilor! Când nu este niciun steag arborat, oamenii se pot scălda până în limita geamandurii, adică paralel cu aceasta. Când e steagul arborat, oamenii nu trebuie să se aventureze în mare la un nivel al apei mai înalt de brâu sau maxim piept - pentru cei care ştiu să înoate bine. Când au steagul roşu, e indicat să privească marea de pe mal! Noi nu-l punem acolo de capul nostru, ci primim indicaţii de la centru, pentru că există nişte măsurători. Nici eu, ca salvamar, nu ştiu dacă reuşesc să te mai scot din mare, deci este pericol de moarte clar! În urmă cu câţiva ani, la steagul roşu arborat, un nene intrase în apă numai până la brâu şi a fost tras aşa de violent în larg de curent, că nu am mai putut face nimic pentru el, din păcate... A venit un val, l-a dat peste cap şi l-a tras în larg! Dacă se respectă indicaţiile şi nu trece nimeni peste limitele normale, se păstrează în siguranţă. Marea prezintă un pericol mai ales atunci când te crezi mai presus decât ea! Anul acesta deja şi-a luat tributul destul de generos pe alte plaje şi abia am intrat în luna de apogeu, care este august."
Nu vă avântaţi să scoateţi victimele din valuri dacă nu ştiţi procedurile de salvare!
Oamenii trebuie să aibă în vedere şi eventuale antecedente medicale atunci când se aventurează în largul albastru, pentru că multe cazuri de înec au la bază şi alte cauze ce ţin de sănătatea celor implicaţi. Apoi, trecerea de bariera de geamanduri reprezintă un pericol iminent şi datorită practicanţilor de sporturi nautice, care trec pe acolo. "Dacă se se depăşesc geamandurile, de exemplu, apa este mult mai adâncă şi li se poate pune un cârcel - Doamne fereşte! - sau li se poate bloca vreun muşchi. Mai sunt unele excepţii, atunci când oamenii sunt victime ale vreunei afecţiuni cardiace... Apoi mai sunt cei care fac sporturi nautice dincolo de geamanduri. A şi fost un caz - l-au dat şi la ştiri zilele trecute - când un salvamar din Mamaia, în vârstă de 23 de ani, aflat în barcă, a fost băgat în spital în stare critică după ce a fost măturat cu skijet-ul condus de un puşti de vreo 16 ani. Deci, se pot întâmpla astfel de chestii grave..."
Pentru tânărul salvamar nu este prima oară când practică această meserie, aşa că are experienţă şi a avut de a face cu o mulţime de cazuri de urgenţă când aproape că a fost pus în situaţia să aleagă între viaţa lui şi cea a victimei. Turiştii care simt că sunt traşi de valuri şi se îneacă au tendinţa de a se panica şi a se agita, iar mişcările lor îi împing mai adânc în vâltoare. Nici când sunt prinşi de salvamari şi traşi înspre mal nu se pot linişti şi agită din membre în disperare de cauză, căţărându-se pe bieţii agenţi de salvare, care nu de puţine ori sunt băgaţi la fund, generându-se pericolul de a sfârşi împreună înghiţiţi de apa mării. "În panica aceea, el nu mai conştientizează ce face. Încearcă din disperare să iasă la suprafaţă, se agaţă de tine şi te bagă la fund. Pur şi simplu te escaladează! Dacă nu ai nimic la îndemână, mai bine încerci să ajungi în spatele victimei, bagi un braţ de-al tău pe sub axila lui şi îl prinzi după gât, vorbind încontinuu cu el şi cerându-i să se calmeze. Eu asta fac mereu, îi calmez, le spun că gata, nu se mai scufundă - hai, că stai la suprafaţă, hai că ieşim la mal amândoi, stai liniştit că ai scăpat! Dacă plec la mal înot cu victima aşa de panicată şi vine cumva un val, ea se sperie şi se agaţă de mine din spate, eu nu văd şi mă trage în apă. Eu nu plec cu omul la mal până nu văd că s-a calmat cât de cât, că sperietura oricum nu-i trece aşa repede când a fost la un pas de moarte. Trebuie să-i dai încredere că totul va fi bine. Am avut o puştoaică speriată rău, care s-a agăţat de mine şi m-a băgat la fund de două ori. Avea 13 ani, dar m-a prins din spate, de gât şi m-a sugrumat pe mine de frică să nu moară. Am reuşit să scap după ce m-am băgat sub apă intenţionat cu ea de gât şi mi-a dat drumul ca să iasă ea la suprafaţă. Era o copilă, fugeai cu ea într-o mână, dar în momentul ăla m-a astupat cu apă!", şi-a amintit salvamarul corbean.
O altă situaţie pe care am discutat-o cu Vlăduţ a fost aceea a actelor de vitejie venite din partea unora care se cred zmei şi se aruncă în valuri ca să salveze ei vreo victimă, fără a avea un minim de cunoştinţe despre tehnică şi proceduri. În mod cert, se dublează pericolul şi se îngreunează acţiunea de salvare, căci de multe ori, şi ei ajung să ceară ajutor, la rândul lor: "Unii mai încearcă să facă pe eroii când văd pe câte cineva că se îneacă. Dacă nu ştii ce trebuie să faci, nu te avânţi în mare să-l scoţi, ci mai bine anunţi salvamarii! Dacă vrei neapărat să ajuţi şi ştii să înoţi foarte bine, trebuie să ai în vedere că, întotdeauna, când te duci spre o victimă care se îneacă, este absolut necesar să ai să-i oferi ceva plutitor de care să se ţină - o minge, un colac, o saltea. Apoi să ştii să-l prinzi din spate, nu din faţă! Pentru că şi un copil te poate îneca pe tine, ca salvator, dacă nu ştii tu ce să faci. El scapă şi tu mori!"
Oamenii sunt ca şi până acum. Unii înţeleg, altora trebuie să li se spună de nenumărate ori să nu intre sau să iasă din apă. Ba chiar nici atunci când văd că salvamarii au intervenţii, nu bagă la cap nimic! Şi mai sunt şi aceia care dau alarme false, nu din rea intenţie sau făcând glume proaste, ci pentru că imediat când lipseşte cineva din cercul lor, prima presupunere este aceea că a dispărut între valuri. "Noi abia ieşim la mal cu câte o victimă şi ei nu au stres! Am avut aşa nişte peripeţii, dar nu grave. De cele mai multe ori au fost oameni traşi de curent în larg. Dar n-am avut vreo intervenţie pentru care să solicităm ambulanţa... Am avut alarme false de multe ori, pentru că unii mai văd că intră câte cineva în mare şi apoi dispare din câmpul vizual... O doamnă ne-a anunţat că a intrat nepoata în mare şi n-a mai ieşit. Am căutat de ne-am săturat şi nepoata era pe şezlong, se bronza!", ne-a relatat Vlăduţ Oprică situaţia de pe litoral.
Curenţii de retur - inamicul feroce al înotătorilor!
Cu tânărul salvamar am discutat şi despre fenomenul mai sus menţionat - curentul de retur - pentru a afla ce înseamnă, ce pericole presupune şi cum ne putem păstra în siguranţă departe de acţiunea sa. "Curentul de retur este principalul inamic al oricărui înotător! Se formează dintr-o dată, în apropierea malului, este foarte mobil şi dispare spontan. Este un fenomen care şi pe noi ne uimeşte. Din cauza lui se pot îneca atât începători, cât şi înotători profesionişti. Cei mai periculoşi curenţi de retur se formează în timpul mareelor, la mările de mică adâncime, cu maluri joase, pante line, bariere de nisip, insuliţe, toate reprezentând obstacole care împiedică ajungerea curenţilor în larg şi generează o creştere bruscă a presiunii apei. Rezultă astfel nişte praguri prin care apa revine la mal cu viteză foarte mare!", a explicat acesta. Deşi fenomenele amintite creează un spectacol vizual de poveste, pericolul pe care-l aduc cu ele este extrem de mare. Noi ne-am documentat şi am aflat că viteza unui astfel de curent de retur este de 4-5 kilometri pe oră, iar coridorul este unul îngust, de doar 2-3 metri. Cu toate acestea, pot să apară şi coridoare între 50 şi 400 de metri, care se deplasează cu viteze de 15 kilometri pe oră. Ei bine, aflaţi că puteţi evita pericolul acordând atenţie sporită câtorva aspecte: canalul poate fi vizibil, cu apă învolburată, iar zona de coastă va avea o culoare mai deschisă faţă de apa din jur. În plus, se va putea observa şi un mic decalaj în structura de ansamblu a valurilor, cu diferenţe de înălţime. Aşadar, când veţi vedea aceste semne, sub nicio formă nu vă aventuraţi în acea zonă! Luaţi în calcul totuşi şi faptul că în 80% dintre cazuri, aceşti curenţi se se ivesc spontan şi sunt observaţi prea târziu.
Vlăduţ ne-a spus că, momentan, n-a avut cazuri de oameni înecaţi pe plaja unde activează în acest sezon, însă de-abia de-acum încolo se îngroaşă gluma, căci luna aceasta sunt aşteptaţi foarte mulţi turişti pe litoral: "Până acum am reuşit să-i salvăm pe toţi. Incidente spectaculoase încă n-au fost, dar ne pregătim, pentru că a venit august şi acesta este momentul lor. Am avut într-o zi doi oameni traşi de curent. Aici, la Jupiter, sunt două zone pericoloase lângă dig şi mai e una la granţia dintre Neptun şi Jupiter. La aceasta din urmă am avut doi turişti care s-au aventurat, au fost traşi de curent, dar am reuşit să-i scoatem de acolo. Am intervenit la timp şi a fost bine în final. Deja marea este agitată zilele acestea, pentru că întotdeauna în august aşa se întâmplă şi sunt cele mai periculoase valuri. Se vede cum se mişcă nisipul şi se formează curentul acela de retur care te trage în larg. Dacă te avânţi, tu nu mai poţi reveni la mal pe unde ai intrat. Trebuie să nu te panichezi, ci să te laşi purtat de curent înspre larg şi, când simţi că îţi dă drumul, încerci să înoţi paralel cu ţărmul. Parcurgi câţiva zeci de metri şi poţi să te reîndrepţi spre mal. Dacă încerci să te întorci contra curentului - mai ales că ai tendinţa să dai repede din braţe şi din picioare fără să te mai controlezi să ai o mişcare de înot - oboseşti, pentru că te lovesc valurile care te bagă la fund, mai ieşi să mai iei aer şi se întâmplă să iei de fapt o gură de apă... Toată această luptă te slăbeşte de puteri! Momentan, valurile n-au decât jumătate de metru la mal, dar acum 2-3 săptămâni au ajuns şi la 3 metri. Noi deja am arborat steagul galben (n.r. - marţi după-amiaza)!..."
Salvamarul a încheiat prin a ne spune că este foarte mulţumit de echipa de profesionişti din care face parte şi alături de care a învăţat foarte multe lucruri utile. Experienţele de care are parte pe litoral îl întăresc şi-l ajută să preţuiască şi mai mult viaţa. "Suntem o echipă sudată, cu toţii ne cunoaştem şi ştim ce avem de făcut în caz de pericol. În mod cert, nu intrăm toţi cinci după un om. Dacă toţi cinci înotăm de ne iese sufletul să-l scoatem la mal şi venim cu el inconştient, nu mai avem putere şi energie să ne apucăm de masajul cardiac şi manevrele de prim ajutor. Întotdeauna cineva rămâne pe mal pentru a prelua victima până la sosirea ambulanţei. Noi avem planul făcut pentru orice situaţie. Ştim pe zone ce plan de intervenţie trebuie să aplicăm. De pildă, la dig nu e doar pericolul curentului, ci şi faptul că te izbeşte valul şi te aruncă de stabilopozi sau te poţi lovi grav de pietre. Care şi astea pot aduce moartea..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
