Micuţ(ii) domnişani şi-au contrazis numele şi îşi revendică renumele!
La Olimpiada "Meşteşuguri artistice tradiţionale", desfăşurată la Sibiu în perioada 25-30 iulie sub patronajul Complexului Naţional Muzeal Astra, judeţul Argeş a fost reprezentat cu real succes de frăţiorii Micuţ din Domneşti - Cristinel (13 ani) şi Radu (12 ani). Competiţia amintită s-a adresat copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani, care au deprins meşteşugurile tradiţionale de la părinţi, bunici sau meşteri populari sau care sunt membri ai cercurilor de profil de artă populară, şcoli sau cluburi ale elevilor din mediul rural sau urban. Micuţ(ii) argeşeni s-au potrivit fără excepţie în tabloul de concurs, aşa că, judecând după rezultatele de la târgurile şi competiţiile anterioare, era musai să se înscrie în cursa naţională pentru a-şi obţine certificarea oficială de adevăraţi meşteri creatori! Din dorinţa, entuziasmul şi mai ales dragostea lor pentru arta populară, deşi se află încă la vârste fragede, la care alţii au cu totul alte preocupări, de cele mai multe ori sterile, frăţiorii domnişani s-au pregătit intens pentru olimpiadă. Munca lor a presupus prezenţa în atelierul personal sau al meşterului popular Gheorghe Mateescu din zorii zilei şi până târziu, în noapte, cu pauzele necesare înviorării şi relaxării mâinilor harnice. "A fost un tur de forţă! Pregătirea pe care am făcut-o cu ei s-a întins de cele mai multe ori de la 09.00 dimineaţa şi până seara târziu... Am văzut că ei manifestă dorinţa de a învăţa şi am zis să profităm de treaba asta, pentru că potenţialul lor trebuie valorificat, atât pentru a obţine performanţă, cât şi pentru un bănuţ câştigat atât de frumos!", a explicat meşterul popular argeşean.
Au fost pe podium şi asta dovedeşte că sunt buni!
La concurs au participat în total 280 tinere speranţe ale artei populare româneşti, printre care au evoluat şi câţiva concurenţi din Republica Moldova. În plus, s-au adăugat reprezentaţii de excepţie ale unor meşteri veniţi din Mexic şi Bulgaria, care, însă, nu au participat la olimpiadă, ci doar au impresionat publicul şi pe restul de participanţi cu abilităţile şi meşteşugurile specifice zonelor de provenienţă. Fiecare concurent a avut câte un stand unde a expus cum a putut mai atractiv din lucrările sale cele mai valoroase şi reprezentative, lucru pe care l-au făcut şi cei doi fraţi argeşeni, care au ieşit în faţă cu adevărate opere de artă atinse cu har şi măiestrie de mâinile lor crude încă, de copii. Deşi au suspendat pe pereţii standului toate lucrările lor cu greutate artistică, precum cuiere, blidare sau dulăpioare, copiii au mizat foarte mult şi pe obiectele de dimensiuni mai mici, care puteau fi achiziţionate la preţuri accesibile sub formă de suveniruri, precum linguri stilizate, suporturi de şerveţele, cruciuliţe, potcoave, suporturi de ceşti şi altele asemenea. Toate acestea au fost completate cu câteva vase tradiţionale de pământ, prosoape de perete şi o ţinută adecvată, constând în costume populare autentice, specifice zonei argeşene din care îşi trag rădăcinilie.
Conform regulamentului, jurizarea avea să se facă ţinându-se cont de tehnica de lucru, respectarea tradiţiei, cunoştinţe teoretice, complexitatea obiectului, autenticitatea şi cunoaşterea costumului popular purtat, prezentarea standului. Juriul desemnat de organizatori şi-a făcut treaba şi a trecut pe la toate standurile de două ori pe zi, şi-a luat notiţe şi a observat în linişte prieceperea micilor meşteri populari, adăugând plusuri şi minusuri, după caz. În orice caz, la final, Micuţ(ii) domnişani au fost pe podium! Cristinel a ocupat locul al III-lea pentru dulăpiorul realizat - specific zonei Nucşoara - iar Radu a primit premiul II pentru lădiţa de zestre caracteristică zonei Berevoeşti. Ambele lucrări urmează a fi finisate integral în viitorul apropiat şi sunt realizate numai din lemn pur, fără artificii sau ajutoare de încheiere metalice! "Eu am avut aceleaşi emoţii ca şi părinţii, dacă nu chiar mai mult. Nici n-am prea dormit nopţile astea, am tot visat cum lucrau ei acolo, ba chiar am visat că luau premii. Şi se pare că s-au adeverit! Premiile n-au fost ele prea substanţiale, dar cheltuielile organizatorilor au fost foarte mari, pentru că participarea a fost numeroasă la diferitele secţiuni şi fiecare dintre cei ce meritau se cuvenea să primească semne ale preţuirii muncii şi talentului. Nici nu contează premiul material în sine faţă de cât avantaj aduce prestigiul - diploma!", a explicat Gheorghe Mateescu. Şi băieţii i-au dat dreptate, căci deja ne-au spus că vor înrăma diplomele şi le vor expune cu mândrie în standurile pe care le vor amenaja pe viitor, la târgurile de anvergură din ţară.
Premierea s-a făcut pe o scenă amenajată lângă un lac şi numele lor au fost strigate public, aşa că micii meşteri populari au urcat cu emoţie pe scenă şi şi-au revendicat onorariul. "Au lucrat mult, până începuseră să-i doară podul palmelor şi să li se încleşteze degetele, din dorinţa de a câştiga cinstit şi frumos! Bucuria le-a fost peste măsură!", ne-a mărturisit tatăl, Traian Micuţ. Pe categoria lor au fost în jur de 20 de participanţi. Lemnul este o secţiune care este bătută de meşteri populari renumiţi. Şi au avut de luptat, pentru că au venit artizani din Maramureş, din Bucovina sau Harghita, cărora nu poţi să le ţii piept cu una, cu două, pentru că aceia au meşteşugul încastrat în genă. Trebuie să recunoaştem că reuşita fraţilor Micuţ de a se clasa în primii trei întăreşte faptul că ei sunt într-adevăr foarte buni! "Am ieşit şi noi pentru prima dată printre ceilalţi foarte buni din ţară, am văzut cam pe unde ne situăm... Este o experienţă folositoare, care ne ajută să ne îmbogăţim cunoştinţele. Am văzut şi cum lucrează alţi copii, am tras cu ochiul la cuţitaşele şi sculele pe care le foloseau... Am mai vândut câte ceva - cruciuliţe, potcoave sau linguri. A fost foarte frumos şi am mai fi stat, dacă era după noi! Când lucram, le explicam trecătorilor ceea ce făceam acolo şi erau foarte impresionaţi, mai ales când le vorbeam despre simbolistica modelelor", ne-a mărturisit Cristinel.
"... meşterul trăieşte prin urmele pe care le lasă"
Din bănuţii câştigaţi, plus o generoasă sponsorizare de la părinţi, frăţiorii şi-au cumpărat un traforaj electric, ce le va fi extrem de util, căci traforarea combinată cu sculptura atrage şi naşte lucrări spectaculoase, după cum ne-a informat maestrul Mateescu, omul cu "condei" care coordonează Cercul Tinerilor Meşteşugari "Artizani Fără Frontiere", şcoală veritabilă de crestat în lemn după tehnici autentice, moştenite de la străbuni şi păstrate cu sfinţenie. Vă spuneam zilele trecute că Radu şi Cristinel au avut un mare noroc că şi-au găsit la timp maestrul, care i-a instruit cu mare dăruire şi pasiune. Iată ce ne-a declarat acesta: "Pentru mine, ca meşter popular, este o realizare mare! Sunt un om bogat pe pământ, pentru că am reuşit să-i învăţ aceste atât de frumoase taine pe nişte copii care au obţinut în timp rezultate notabile, prin participarea lor la târguri şi expoziţii, dar mai ales la această olimpiadă... Pentru care nici timpul nu ne-a permis să ne pregătim chiar foarte bine, dar chiar dacă a fost aşa, mai pe sărite, mai pe la Domneşti, mai pe la Curtea de Argeş, am rezolvat-o. Eu zic că am reuşit să mă urc într-o căruţă a meşterilor populari şi am dat totul pentru ca pasiunea şi dăruirea să le-o insuflu şi lor. Dacă dedici o parte din timp învăţăceilor, este un lucru extraordinar de bun!"
Explicaţiile ulterioare ne-au lămurit că există şi meşteri care nu-şi doresc să lase o dâră luminosă în urmă şi, nici după 30 de ani de experienţă, nu au un ucenic sau un continuator format de ei, ceea ce nu poate fi decât dăunător pentru arta tradiţională românească, pentru că ar fi o mare pierdere pentru cultura românească să dispară din peisajul autohton aceste meşteşuguri, tehnici şi tradiţii, care ne reprezintă şi ne conduc la originile noastre. "Eu am mers de drag cu ei acolo şi fac pregătire cu ei din dorinţa de a lăsa după mine ceva de folos, care să contribuie la conservarea minunatelor noastre tradiţii populare! De aceea împărtăşesc cu ei toate secretele cioplitului în lemn. De exemplu, ei trebuie să ţină cuţitaşul puţin înclinat spre exterior ca să poată să scoată aşchia. Dacă nu i-ai spus copilului acest detaliu, când scoate aşchia rupe buza şi distruge modelul. El vede că nu poate să facă aşa de bine ca profesorul şi se lasă de meserie. De aceea, mereu le-am atras atenţia cu privire la toate detaliile acestea, ca să ştie toate secretele şi să le iasă lucruri bune şi valoroase din mâini! Poţi să stai o zi întreagă să-i explici o tehnică. Dar sunt foarte puţini meşteri care fac asta, din pur egoism, pentru că nu vor să lase pe nimeni în urmă! Şi eu am spus mereu, meşterul trăieşte prin urmele pe care le lasă, adică prin aceşti copii. Altfel nu-şi aduce nimeni aminte de tine! Eu am fost pregătit de Dan Gherasimescu şi ştiu de la cine am învăţat... Numele lui merge mai departe odată cu mine!", a subliniat Gheorghe Mateescu.
Mai au de învăţat, însă bazele sunt bine sudate
Dorinţa lui este aceea de a face din Cristinel şi Radu viitori meşteri populari desăvârşiţi, care să dispună de toate informaţiile din domeniul lor, adică să arate că sunt creatori de artă. Lucrurile acestea ei le-au înţeles foarte bine la olimpiadă, unde au avut de dovedit că ştiau ce făceau şi stăpâneau cum se cuvine meşteşugul! Ei au avut numeroase numere demonstrative care au presupus explicaţii pentru vizitatorii expoziţiei, ceea ce nu putea dovedi decât faptul că se îndreaptă cu paşi siguri spre profesionalism. "Au explicat ceea ce făceau acolo, au arătat ce tehnici foloseau... Ei au dat bine şi ca imagine, pentru că au promovat costumul popular din zona lor şi sunt şi frumoşi, foarte drăguţi! Plus că au avut un stand de vânzare reprezentativ cu obiecte deosebite şi cu câmpuri ornamentale din cele mai diferite. Eu i-am instruit ca, atunci când se opreşte cineva, să le explice ce înseamnă fiecare în parte, ce ne spune bufniţa, ce înţelegm prin rozeta solară sau ce mesaj transmite dintele de lup. Aşa, lumea îşi dă seama că nu are de a face cu un meşteşugar sau cu un artizan, ci cu un creator popular care transmite un mesaj prin toate semnele acestea încrustate în lemn. Numai despre capacul lăzii de zestre putem vorbi o oră analizând simbolistica. La fel şi despre dulăpior!", a punctat meşterul Mateescu.
Aceste aspecte au greutatea cea mai mare. Copiii trebuie să fie instruiţi să ştie alfabetul acesta al artei populare şi apoi să facă eforturi să-i explice şi celui care le admiră, pentru a le înţelege. Prin această artă ei văd copilăria străbunicilor, care lucrau astfel de obiecte şi se îndeletniceau cu cioplitul în lemn. Înţeleg şi poveştile de altă dată sub o altă formă acum, pentru că sunt la un nivel de cunoaştere avansat: "Ei nu-şi dau seama, dar se introduc treptat în lumea aceasta a basmelor, a baladelor, a legendelor... Mai ales că şi Domneştiul are o legendă foarte frumoasă cu Râul Doamnei, pe care Cristi o povesteşte mereu. Promit foarte mult, că altfel nu mă încurcam! Important este că noi ne-am atins obiectivul în mai puţin de un an de zile. În primul rând am avut ca ţintă să ne instruim şi să avem minimul de pregătire pentru a putea ieşi la târguri. Şi i-am introdus la târguri puternice chiar după câteva luni, asta în timp ce eu am reuşit după vreo 10 ani. Eu zic că ei au început bine, că demonstrează dragostea aceasta faţă de arta populară şi, până la urmă, meseria i-a ales pe ei, şi nu invers! Pentru că înclinaţia a plecat şi din casă, din familie. Sunt convins că acum au o copilărie frumoasă, dacă o privim prin şirul acesta de performanţe. Le-am spus să nu cumva să se îngâmfe, dar să se simtă că ei sunt nişte meşteraşi populari cu preocupări înalte. Ceea ce fac îi individualizează în colectivul lor. Cu timpul, vor ajunge şi ei să predea cursuri, pe la tabere de vară... Dar trebuie să mai crească!"
Mai departe, acesta a întărit că mai trebuie exersat pe fiecare aspect, dar mai ales pe simbolistică. În plus, ei trebuie să înveţe să antichizeze lemnul, iar despre acest lucru ni s-a spus că sunt multe tehnici, care trebuie descoperite treptat... "Sunt lucruri pe care nu ţi le spun alţii, dar se pot face fel de fel de încercări. Nici eu n-am avut timp de experimentat. Trebuie să cercetezi, să afli de la cel bătrân ce era practicat înainte. Apoi mama lor se pricepe să scoată culori naturale pentru vopsitul firelor care se folosesc la ii, dar şi al lânii, aşa că le vom încerca şi pe lemn. Vrem să scoatem şi esenţa aceea de prun, care arată foarte frumos. La acest capitol mai avem de lucru...", a mai completat acesta. De muncă mai au şi la partea de simbolistică şi cunoştinţe etno-folclorice, însă, cu răbdare şi perseverenţă, priceputul meşter este încrezător că va reuşi să-i aducă pe cei doi frăţiori cât mai aproape de cunoştinţele pe care trebuie să şi le însuşească. Ce au ei de făcut de acum înainte este să se depărteze de tot repertoriul lui nenea Mateescu şi să creeze modele noi. "Cu caiete, cu cărţi, cu rigla şi creionul, îşi vor face propriul lor repertoriu, după care să poată fi recunoscuţi. Ei oricum trebuie să arate că sunt originali. Rămâne simbolistica, numai că ea trebuie tradusă şi transpusă în planul obiectelor, fie că sunt de uz gospodăresc, fie că au numai valoare artistică... Aici eu trebuie să mai lucrez cu ei la aspectele legate de context. Trebuie să fie o îmbinare armonioasă şi să existe o legătură între simbolurile utilizate. Le trebuie darul de a le explica şi a spune frumos povestea, care, până la urmă, vinde! Ei, fiind, copii, au şi altă convingere. Nici nu există să nu facă bani! Trebuie să lucrăm la modele noi, trebuie să învăţăm ca pe apă simbolistica populară şi să ştim s-o aplicăm în contextul actual. Trebuie să ne ocupăm să descoperim aspecte ce ţin de identitatea locului, să găsim case vechi, unde este imposibil să nu găseşti lucruri deosebite. De abia de acum încolo li se deschide gustul şi pofta pentru ceea ce trebuie. Ar trebui să fie şi pentru comună o mândrie, pentru că nu peste tot se pot lăuda cu astfel de copii!", a încheiat meşterul popular care s-a dedicat acestor copii prin care trimite un mesaj viu pentru generaţiile viitoare.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
