Elevii de la C.N.V.V. s-au întors cu amintiri frumoase din Polonia
În urmă cu aproximativ două săptămâni, un grup de şase elevi şi doi profesori de la C.N.V.V. îşi luau zborul spre oraşul polonez Otrębusy, unde urmau să petreacă mai multe zile, ca parte din şirul activităţilor de schimb de experienţă înscrise într-un proiect la care unitatea de învăţământ amintită a participat şi anul acesta. Horia Herciu, Florin Enache, Laura Păuna, Adina Donescu, Gabriela Măniţă şi Paula Iacobescu, alături de prof. Luiza Herciu şi Graţiela Căvescu, au fost primiţi cu braţele deschise de gazdele poloneze şi au petrecut un timp deosebit alături de aceştia şi de ceilalţi vizitatori veniţi din Norvegia şi Olanda. Programul a fost plin şi, din cele povestite de tinerii noştri la întoarcere, nu au existat momente de plictiseală. "Terminam workshop-urile de la şcoală pe la 15.00-16.00, ajungeam acasă şi apoi ne întâlneam toţi seara prin oraş, unde au fost petreceri organizate de ei, la care participam numai noi, cei implicaţi în proiect...", ne-a declarat Horia.
Prima impresie despre Otrębusy a fost aceea de oraş foarte bine organizat şi de cadru ceva mai intim decât la noi. "E un oraş chiar destul de mic, am înţeles că are între 6.000 şi 7.000 de locuitori. Acolo sunt multe oraşe mici, unul lângă altul, legate între ele printr-o şină de cale ferată, unde trenul soseşte din jumătate în jumătate de oră şi poţi ajunge foarte uşor dintr-unul în altul. Aşa circulau majoritatea, iar aşezările erau la distanţe de 10 minute de mers cu trenul. Este un oraş foarte îngrijit, poziţionat cumva într-o pădure, într-o zonă defrişată. Nu aveau blocuri, doar case, fiecare cu curtea ei interioară. Era foarte frumos acel loc, mai ales de plimbat seara...", a completat elevul de la C.N.V.V.
Orăşelul vizitat de argeşenii noştri este amplasat la o distanţă de 30 de km de Varşovia, astfel că în programul gazdelor a fost încadrată şi o plimbare prin capitala poloneză: "În ultima zi am avut şi o excursie acolo şi am vizitat Palatul Culturii şi al Ştiinţei, construit de ruşi în anii '50. Foarte frumoasă acea construcţie, un fel de Zgârie Nori, unde am urcat vreo 30 de etaje cu liftul şi am admirat o privelişte superbă de sus! A fost impresionant faptul că ni s-a povestit că în Al Doilea Război Mondial, Varşovia a fost bombardată şi a fost reconstruită de la zero în 60 de ani şi acum arată impecabil. De la partea turistică la mijloacele de transport, totul este foarte bine pus la punct!"
Şcoala-gazdă include ciclul primar, cel gimnazial şi liceul şi se prezintă sub forma unui complex şcolar extrem de bine dotat: "Aveau teren şi săli de sport cu tot ce este necesar, clase foarte frumoase... La liceu erau în jur de 200 de elevi cu totul şi ei au doar 3 ani de studii la acest ciclu. Cursurile sunt tot ca la noi, cu program de la 08.00 la 13.00-14.00, cu pauze normale şi una mare la prânz. Materiile sunt asemănătoare, la acest capitol chiar nu cred că sunt diferenţe".
După aproape o săptămână petrecută în micuţul oraş de la marginea pădurii, Horia ne-a spus că s-a simţit aproape ca acasă: "Sunt foarte semănători cu noi din multe puncte de vedere. Inclusiv în ceea ce priveşte modul în care-şi petrec timpul. Le place să socialiezeze cu alţii, le plac petrecerile şi timpul petrecut împreună... Nu prea se simt diferenţe culturale. Mi-a fost mai uşor să mă acomodez în Polonia decât în Italia. Sunt foarte apropiaţi de noi, trăiesc după stilul nostru de viaţă... Italienii erau mai diferiţi, lor nu le plăcea să iasă din casă, preferau timpul petrecut cu familia... Polonezii sunt mai liberi cumva... Cât despre mâncare, şi la ei mănânci mult şi au deseori supă, dar nu am văzut o felie de pâine. Nu am primit feluri tradiţionale, ci efectiv ce se găseşte şi pe la noi..."
Diferenţe culturale majore n-au fost sesizate nici de Florin Enache, care a avut acelaşi verdict: "Nu am observat ceva care să mă surprindă foarte mult, cum s-a întâmplat în Olanda. Mi s-a părut că suntem foarte apropiaţi de polonezi, şi ca ospitalitate, şi ca mod de primire şi convieţuire. Sunt nişte oameni în mare parte la fel ca noi. De exemplu, începând de la monedă, care este aproape 1 la 1 cu leul, până la salarii, stăm pe aceeaşi treaptă... Aş putea spune că ei poate sunt o idee mai dezvoltaţi, dar nu cu mult. Sunt pe la acelaşi nivel cu România. Ţara şi oamenii mi-au lăsat un gust plăcut. Ospitalieri, primitori, extraordinar de prietenoşi..."
Profesorii polonezi au avut un program stufos şi plin de activităţi angrenante, care au fost deplin apreciate de vizitatorii străini. Cu această ocazie, tinerii de la C.N.V.V. au avut ocazia să înveţe lucruri noi, cum ar fi hockey-ul indoor, despre care nu prea aveau idee înainte de a ajunge în Polonia. "Am avut activităţi sportive diferite, car cel mai interesant a fost când am jucat hockey indoor într-o sală de sport de-a lor. Nu mai jucaserăm acest joc, dar ceilalţi erau familiarizaţi cu el şi am aflat că-l practică foarte des. Am mai avut un workshop foarte captivant, în care am învăţat dansurile lor tradiţionale... Am şi pictat pe sticlă şi am venit cu <<operele>> la noi. Au mai fost şi workshop-uri de muzică, de film, de lucru manual şi de fotografie...", a explicat Horia. Activităţile au fost apreciate şi de Florin, care a completat: "În prima zi am avut prezentări video pe care fiecare echipă şi le-a făcut pentru a-i convinge pe ceilalţi să le viziteze ţara, oraşul şi chiar liceul... Am avut nişte <<ice breakers>>, acţiuni propuse de profesorii din Polonia astfel încât noi să ne cunoaştem mai bine. Au fost destul de unici prin faptul că am reuşit să stăm în mare parte împreună, în afara timpului şcolar, unde nu prea aveam cum să socializăm. Ne întâlneam în parc, discutam, ne alergam, ca nişte adolescenţi. Am reuşit astfel să păstrăm o conexiune toţi şi acolo s-au format relaţiile. Asta pentru că la şcoală erau de îndeplinit anumite cerinţe şi, chiar dacă mai aveai timp să vorbeşti, nu era ca atunci când eram liberi..."
Cei doi elevi ne-au mai spus că au observat faptul că adolescentul polonez nu prea îşi umple timpul cu activităţi extraşcolare, preferând să fie liber şi să îşi găsească pe moment ceva plăcut de făcut. "Ei pun accentul pe sport aşa, ca metodă de destindere, dar nu am auzit pe vreunul să facă pregătiri, cursuri de ceva anume... Le place să se întâlnească seara cu toţii, să stea de vorbă şi să petreacă timpul mai lipsiţi de griji. Au multă libertate din partea părinţilor...", a subliniat Horia.
Un mic dezavantaj pentru ei ar fi că, deşi sunt la aceeaşi şcoală, stau în oraşe diferite, departe unul de celălalt şi, chiar dacă sunt mici acele oraşe, după ce termină orele, fiecare se întoarce acasă. Aşa că sunt mai rare momentele în care ies toţi în oraş. "La noi, în schimb, fiind un singur oraş, ne ştim toţi între noi. Ei doar ce se cunosc la şcoală. Dacă e să se întâlnească, stabilesc toţi să se ducă într-un anumit oraş şi să petreacă timpul împreună. Noi mai mergem prin cafenele, ei stau mult prin parcuri...", a adăugat Florin.
Tinerii noştri ne-au mărturisit că gazdele au fost foarte ospitaliere şi i-au tratat cu prietenie şi atenţie deosebită. Horia ne-a spus că a avut noroc că părinţii polonezului său ştiau foarte bine engleză, mama lui fiind stewardesă, iar tatăl, fost steward: "Nu am avut probleme în a comunica. Chiar aş vrea să mă întorc în Polonia, este extraordinar, acolo chiar merită să revii. Am rămas cu amintiri foarte frumoase!" Şi Florin a fost impresionat de modul în care a fost tratat şi de primirea frumoasă de care a avut parte: "M-am împrietenit cu gazda mea, care m-a făcut să mă simt ca acasă. Au pus totul la dispoziţie şi am văzut că au făcut eforturi mari să nu-mi lipsească nimic. Părinţii polonezului meu ştiau engleză şi am comunicat foarte bine..."
Până la toamnă, elevii de la C.N.V.V. vor lua o pauză, urmând ca din toamnă să reînceapă aceste activităţi, care vor debuta cu o vizită pe acelaşi model în Olanda.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
