Editorial LA ŢINTĂ - Fascinaţia răului favorizează autodistrugerea
Când oare vom pricepe acest lucru extrem de simplu?... Stau şi mă minunez când văd şi aud ce teme pune în discuţie mass-media naţională şi mai ales cât de mulţi compatrioţi sunt fascinaţi de ele. Peste lucruri serioase, ce ţin de realizări care ne pot îmbunătăţi tuturor viaţa de zi cu zi, se trece cu nepăsare! Dar cum este vorba despre un scandal, fie el din lumea politică, din showbiz sau din mahalalele bunului simţ, atenţia tocmai acolo se focalizează. Asemenea teme rivalizează cu cele mai tari telenovele şi ard bruma de neuroni ale unora, mai ceva ca mâncarea uitată pe aragaz de gospodinele cu "amorelul simţitor", gata să li se rupă inima în 3,14 de mila dezmoşteniţilor sorţii. Dar n-au ochi pentru numărul tot mai mare de amărâţi ce-şi caută pâinea cea de toate zilele prin tomberoane! Faptul că există o fascinaţie a răului nu mai trebuie să fie demonstrat. Să ne amintim că oricare dintre noi, la anii când mergeam la şcoală, nu eram încântaţi de premianţii, ci de rebelii generaţiilor noastre. Au intervenit oare ceva schimbări în bine în matricea psihologică a acestui neam? Mă tem că nu, dacă luăm în calcul înmulţirea discipolilor lui Iuda. Iar la toată această situaţie a contribuit din plin şi mass-media. Avem puzderie de emisiuni în care sunt preamăriţi maneliştii şi amantele lor, beneficiare ale unor tratamente de înfrumuseţare prin care sunt tunate mai ceva ca bolizii auto. Nu lipsesc nici scandalurile dintre amantezi, care sunt la fel de gustate de publicul larg şi incult mai ceva ca acelea din lumea politică. CNA se uită în altă parte şi se preface că nu vede cum se duce dracului de râpă educaţia, pentru că asemenea mesaje transmise liber în cele patru zări nu pot să stimuleze nici pe departe ambiţia copiilor spre educaţia normală, indiferent de sexul lor. Lipsa de perspective pentru cei ce nu sunt privilegiaţii sorţii - "piloşii" cu părinţi aflaţi în cine ştie ce cercuri de putere mai mult sau mai puţin oculte - îi sileşte pe mare parte dintre tineri să-şi ia lumea în cap şi să performeze prin alte ţări. Iar noi rămânem cu beizadelele unora sau altora, a căror cultură nu depăşeşte vocabularul înjurăturilor, perversităţile arogante, bâta, pistolul sau alte mijloace de impunere. Să vă mai spun eu ce efecte are convingerea că dreptate nu pot avea în ţara asta decât cei cu pogoane de bani?...
Mărturisesc că sunt de-a dreptul scârbit de perpetuarea politicii de promovare a nulităţilor la toate nivelurile, pe seama marginalizării valorilor. Şi asta nu pentru că m-aş simţi eu un nedreptăţit, ci pentru că am văzut destule la viaţa mea pentru a nu mai aştepta demonstraţiile altora că asemenea orientare este nu numai păguboasă, ci de-a dreptul dezastruoasă! Fiecare şefuţ caută să se înconjoare de pupincurişti executanţi şi nu de creiere, ca să poată ieşi el în evidenţă drept cel mai frumos, mai deştept, mai lider - cel mai cel sau cea mai cea! Numai că uneori, însă mult mai rar decât ar fi de dorit, mai apare şi revolta asupriţilor, şi iese "hăis"! Dacă nu realizăm că trebuie să schimbăm oiştea, ne îndreptăm spre catastrofă, pentru că minciuna nu ţine la nesfârşit, iar impostorii nu-i pot suplini vreodată pe profesionişti. Cu cât vom trage mai mult de timp, cu atât va fi mai rău şi nici Mesia nu ne va mai putea scăpa de efectele prostiilor în lanţ comise într-un interval istoric care devine tot mai alarmant!
Revenind la oile noastre, Curtea de Argeş este singurul Oraş Regal din România, cu titlu de nobleţe conferit cu acte în regulă. Dar spre ruşinea noastră, l-am lăsat cotropit de buruienile unei gospodăriri făcute cam după ureche de către un serviciu public care are totuşi scuza unor restricţii legale, tot aşa cum are şi pasivul unei anumite rutine date de convingerea nenorocită că "merge şi-aşa". De pildă, ani la rând acest oraş a fost vedeta posturilor de televiziune cu prilejul târgurilor anuale de Sf. Maria, când ţiganii deghizaţi în pelerini veneau să cumpere iertarea păcatelor cu bani băgaţi cu nemiluita la cutia milei şi umpleau oraşul de fumul grătarelor, care făceau concurenţă neloială celui din cădelniţe, tot aşa cum se întâmpla cu decibelii manelelor ce-i acopereau pe cei ai imnurilor religioase. Şi cât timp se umplea teşchereaua, treaba mergea ca unsă!... Apoi a intrat în vizor Spitalul Municipal după câteva decese suspecte de pacienţi, brânza de Brădet despre care un ministru cu cunoştinţe aproximative de geografie spunea că ar fi produsă la Curtea de Argeş şi, mai nou, oile care au cotropit unul dintre cartierele mărginaşe la sfârşitul săptămânii trecute. Mijloace mass-media care umblă cu lumânarea după scandaluri şi-au concentrat atenţia spre cartierul Marina. Noi am fost preocupaţi de turneul de tenis ITF pentru senioare de la baza sportivă de pe strada Barajului, dotat cu premii de 15.000 $, sponsorizat de Dr. Oetker Romania. Acesta va fi urmat de altul masculin, cu aceleaşi premii asigurate tot de serioasa firmă germană din nordul municipiului. Am considerat că normalitatea trebuie să prevaleze scandalului şi că acest oraş nu trebuie să ajungă de râsul lumii pentru litigii asupra cărora este aşteptată să se pronunţe justiţia, oricâte intervenţii europarlamentare ar mai putea apărea! La amintita bază au venit sportivi din întreaga lume la turneele internaţionale organizate în ultimii ani, prin intermediul cărora acest oraş istoric a fost pus şi pe mapamondul turistic. Şi, oricât de mult i-ar deranja pe unii sau pe alţii, nu cred că ar exista în lumea asta turişti cu bani care să fie mai degrabă fascinaţi de căcărezele lăsate de oi pe stradă decât de monumente istorice precum Biserica Domnească, Mănăstirea Argeşului, ruinele Sân Nicoară sau Biserica Olari! Oile vin şi trec, precum şi politicienii, numai istoria rămâne vie peste veacuri. Acesta este adevărul, chiar dacă le stă unora în gât ca o baligă vândută fraierilor sub brandul brânzei de burduf!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
