Adrian Sbîrnac - o înmormântare sub semnul celei mai sumbre tristeţi
Adiţă a fost dus astăzi la groapă pe o vreme atât de rea că nici măcar de-un câine nu s-ar fi îndurat cineva să se despartă, darămite de un adolescent care de-abia deschidea ochii asupra vieţii. Ploaia a dat în lapoviţă exact când convoiul a ajuns la biserică, iar frigul insista să pătrundă-n oase mai ceva ca iarna. Cerul părea că avea de gând să-şi pună împotrivă toate forţele pentru ca sărmanul băiat să nu ajungă în locul acela fatidic şi fără întoarcere. În ciuda condiţiilor meteo atât de ostile, cei care şi-au dorit să-l însoţească pe tânărul corbean pe ultimul drum au strâns din dinţi, şi-au adunat hainele pe ei şi au rezistat până la finalul ceremoniei de înmormântare. Din prietenie şi compasiune, printre ei s-au numărat şi colegi de facultate, care au vrut să fie alături de familia îndurerată şi să-şi ia rămas bun de la Adiţă. Au curs lacrimi grele, s-au înălţat rugăciuni la cer, s-a mai cerut o minune în ultimul ceas, dar în zadar... În ciuda acestor zbuciumuri sufleteşti atât de apăsătoare, mezinul familiei Sbîrnac a fost coborât pentru totdeauna în groapa rece şi celioasă chiar de câţiva dintre prietenii săi. Cerul a plâns cu ei la un loc, spălând pământul humos care aştepta impasibil la o parte până ce avea să-i vină rândul ca să înghită sicriul de culoarea mahonului... Nu pierdeţi ediţia de mâine a ziarului nostru pentru un fotoreportaj de la faţa locului!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
