Adrian, te plânge întreg Corbeniul!
Astăzi de dimineaţă, nenorocirea cea mai neagră care poate tulbura viaţa unui părinte a venit ca un trăznet peste familia Sbîrnac din comuna Corbeni. Fiul educatoarei Valeria Sbîrnac a picat ca secerat în camera de cămin din Bucureşti, unde era student la Facultatea de Energetică, şi nimeni nu l-a mai putut readuce la viaţă. Adrian avea doar 20 de ani, vârstă pe care o împlinise pe 30 ianuarie, şi toţi îl ştiau ca fiind un copil deosebit de timid şi respectuos. A fost găsit în această stare de colegi, care au alarmat imediat Ambulanţa şi i-au sunat părinţii. Din primele date, se pare că băiatul a suferit un infarct care i-a fost fatal, în ciuda eforturilor disperate ale medicilor de a-l resuscita. La aflarea veştii, părinţii au gonit spre Bucureşti îngroziţi şi rugându-se pentru o minune, însă, ca şi colegii care l-au găsit la pământ, pentru ei a fost prea târziu ca să-l mai prindă în viaţă.
Adrian mai avea o soră cu doi ani mai mare, Ioana, care este şi ea studentă în Bucureşti şi care-şi plânge acum fratele, unicul ei sprijin într-un oraş mare şi străin. Tânărul a fost elev la Şcoala Gimnazială nr. 1 Corbeni timp de 8 ani, după care a urmat liceul la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă" şi, fiind pasionat de ştiinţe exacte, s-a hotărât să studieze Energetica... Poate a fost inspirat şi de sora sa, care este acum studentă la Facultatea de Inginerie a Instalaţiilor. La Corbeni, prof. Luminiţa Vişoiu, cea care este în prezent directorul şcolii, i-a fost profesor de Limba română şi dirigintă începând cu clasa a V-a şi până ce a terminat ciclul gimnazial. Dascălii, prietenii, rudele şi cunoştinţele sunt în stare de şoc de când au aflat vestea cumplită şi nu pot să creadă că acel copil atât de cuminte şi cu mult bun simţ, acel tânăr inteligent şi cu planuri măreţe de viitor nu mai este printre ei... Despre durerea părinţilor, cuvintele ar fi de prisos, căci numai Dumnezeu poate şti ce este acum în sufletele lor şi cât ar da să-l readucă la viaţă şi să-l poată ţine strâns la piept, de unde să nu mai plece... Nimeni nu are cum să le explice că fiul lor nu mai este şi nu-i poate mângâia cu vreo vorbă, fiindcă durerea este mult prea grea de dus pentru ei!...
Firul subţire al vieţii lui Adrian s-a frânt astăzi într-un mod inexplicabil încă, mai ales că nu se ştie să fi suferit de vreo maladie sau să fi acuzat recent vreo stare de rău. Toţi cei ce l-au cunoscut îl plâng cu amar şi în sufletele lor se nasc zeci de întrebări fără răspuns. Răspunsuri pentru plecarea lui prematură dintre noi nu se pot găsi în gura vreunui om, căci numai Dumnezeu ştie de ce a ales să culeagă atât de repede această floare din grădina Sa telurică. Adrian era înzestrat, pe lângă toate celelalte calităţi de caracter, şi cu o frumuseţe aparte, care-l făcea remarcabil în orice loc mergea.
Profund marcată şi îndurerată de această pierdere, fosta dirigintă a tânărului ne-a spus că mâine va merge la căpătâiul lui Andrei împreună cu foştii săi colegi pentru a-şi lua rămas bun. "L-am cunoscut pe Adrian în clasa a V-a, în calitate de dirigintă şi de profesor de Limba şi literatura română şi Franceză. Era cam cel mai scund din clasă, rotund la faţă şi veşnic roşu, pentru că era de o timiditate extraordinară! Un copil foarte cuminte şi inteligent, care nu putea însă să-şi învingă aceea timiditate ieşită din comun! Era iubit de toţi colegii şi apreciat, integrat în toate acţiunile... Foarte ambiţios şi ordonat, un elev meticulous, s-a afirmat repede printe cei mai buni copii din clasă. A luat examenul de final de clasa a VIII-a cu o notă foarte bună, astfel încât a intrat la Liceul <<Vlaicu Vodă>>, la clasă de Mate-Info. Pe parcursul liceului s-a menţinut acelaşi copil bun şi cuminte. Prietenia şi legăturile stabilite în gimnaziu cu colegii de clasă i-a făcut să se reîntâlnească mereu. Îmi aduc aminte că atunci când ajunsese în clasa a IX-a, am făcut Revelionul împreună. Oricum, venea împreună cu colegii în perioada Crăciunului să cântăm colinde şi să depănăm amintiri ori să povestim ce s-a mai întamplat în viaţa fiecăruia... Adrian a terminat liceul cu note la fel de bune şi a intrat la Facultatea de Energetică din Bucureşti. Era mândria părinţilor, dar şi a noastră, ca dascăli! Niciodată n-am avut de spus ceva rău despre el! Ne-au legat atâtea amintiri frumoase: excursiile pe care le-am făcut în fiecare an, şotiile pe care le făceau şi faţa nevinovată pe care Adrian o lua atunci când le spuneam că m-am supărat pe ei! Nu am cuvinte să vă spun cât regret ceea ce s-a întâmplat şi cât de rău îmi pare de viaţa lui frântă atât de brusc...", ne-a mărturisit prof. Luminiţa Vişoiu cu durere vădită.
Adrian a lăsat în urmă un gol adânc şi o mulţime de planuri de viitor şi de visuri neîmplinite. Pentru părinţi şi Ioana, dispariţia sa este o lovitură a vieţii pe care n-o vor uita vreodată, lăsând în urmă o rană care mereu va supura, la orice amintire care le va pâlpâi în memorie. Pentru cunoştinţe, profesori şi prieteni, el va rămâne acel băiat timid şi respectuos care, pentru puţină vreme, a adus culoare şi veselie în vieţile lor...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
