Descoperă Venezuela!
Guvernatoarea Statului Delta Amacuro, Dr. Lizeta Hernandez, îmbrăcată cu o rochie tradiţională Warao, alături de indigeni Waraos.
Venezuela a primit Medalia de Merit pentru Internaţionalizarea Turismului în Iberoamerica. Medalia a fost acordată cu prilejul celei de-a 20-a aniversări a Conferinţei Iberoamericane a Miniştrilor şi Oamenilor de Afaceri din Turism, care a avut loc la Madrid, în data de 17 ianuarie 2017.
Culturi şi civilizaţii mai puţin cunoscute: Waraos, un popor milenar - patrimoniu cultural
Warao, cea mai numeroasă comunitate de indigeni dintre toate comunităţile venezuelene, prezentă pe malurile fluviului Orinoco, este etnia care păstrează intacte tradiţiile ancestrale. Caracteristica principală a acestei populaţii de indigeni este dezvoltarea unei culturi adaptate la mediul acvatic, barca fiind indispensabilă pentru modul lor de viaţă. De altfel, ei sunt numiţi "stăpânii ambarcaţiunilor", pentru că barca este unicul lor miljoc de transport, dar mai sunt numiţi şi "oamenii apelor", pentru că locuiesc deasupra apei, în case construite pe piloni în apă, numite "palafitos". Din punct de vedere al debitului de apă, fluviul Orinoco este al treilea din lume, după râurile din bazinele Amazonului şi Congo. La fiecare secundă, Orinoco deversează 36.000 metri cubi de apă în Oceanul Atlantic. Cel mai vechi toponim al fluviului Orinoco era Wirinoko sau Uorinoco. Populaţia Warao se află în evidenţa Statului Delta Amacuro, unitate administrativă a Guvernului venezuelean, situată în partea estică a Venezuelei. La nord se învecinează cu Golful Paria şi Oceanul Atlantic, la sud cu statul Bolivar, la est cu Oceanul Atlantic şi Esequibo (regiune reclamată de Guyana), la vest cu statul Monagas.
Palafitos
Cât priveşte vechimea indigenilor Waraos în Delta Orinoco, deşi circulă mai multe informaţii, acreditându-se chiar ipoteza existenţei lor încă din anul 17.000 î.Ch., nimeni, până acum, nu a putut prezenta o altă dovadă, în afara primelor informaţii scrise care coincid cu sosirea europenilor pe continentul sud-american. Se spune că primii locuitori Warao ar proveni din Anzii Peruvieni. Locuinţele lacustre (casele construite pe piloni în apă), numite palafitos, păstrează încă structura locuinţelor din cele mai îndepărtate timpuri. O comunitate a etniei Warao este alcătuită din 15 palafitos, legate între ele cu poduri/pasarele din lemn. De obicei, într-o comunitate de indigeni Waraos trăiesc aproximativ 200 de persoane.
Tradiţiile, obiceiurile Warao, apărate de Carta Magna
Pescuitul, vânătoarea, culesul fructelor de pădure, confecţionarea manuală a obiectelor de uz casnic, devenite între timp cele mai apreciate obiecte de artizant, au fost şi continuă să fie activităţile de bază pentru subzistenţa etniei Warao. Însă, odată cu trecerea timpului şi a politicilor publice aplicate de către administraţia regională, cu privire la integrarea socială şi economică a comunităţilor Waraos, indigenii Waraos lucrează şi ca salariaţi, mai ales, în industria prelucrării lemnului şi artizanatului. Dar, într-o lume în continuă schimbare economică şi culturală, pot fi prezervate tradiţiile, cultura, modul de viaţă ancestral al indigenilor Waraos?
Despre preocupările Guvernului venezuelean referitoare la conservarea patrimoniului natural şi cultural din Delta Orinoco, dar şi despre integrarea Waraos în societatea venezueleană, am discutat cu Excelenţa Sa dl. Victor R. Carazo, Ambasadorul Republicii Bolivariene Venezuela la Bucureşti. Iată ce ne-a spus dl. ambasador: "Constituţia Republicii Bolivariene Venezuela din 1999 conţine un întreg capitol destinat protejării comunităţii de indigeni din ţara mea, într-un mod cum niciodată nu s-a întâmplat, până când preşedintele Hugo Chavez a decis formarea unei Comisii Constituante pentru redactarea unei noi Carta Magna a Venezuelei. În acelaşi timp, în Venezuela există Legea Organică a Popoarelor şi Comunităţilor Indigene, promulgată în 2005. Guvernul Venezuelei are un ministru pentru comunităţile indigene şi asigură dreptul parlamentarilor aleşi din această etnie să participe la iniţierea legilor şi a deciziilor care pot modela viitorul ţării. De aceea, noi, în Venezuela, o numim <<democraţie participativă>>. Capitolul VIII al Cartei Magna, în Articolele 119-126, conţine toate elementele pentru garantarea existenţei indigenilor ca popoare şi comunitate şi protejează organizarea sa socială şi economică, cultura, obiceiurile, precum limbile şi religiile. Constituţia îi protejează în toate drepturile lor ca locuitori ancestrali ai acelui teritoriu care, odată cu trecerea secolelor, s-a numit Venezuela. Pentru Constituţia Bolivariană în vigoare, limba castellană este recunoscută ca limbă oficială a Venezuelei, fără a aduce atingere limbilor pe care comunităţile noastre indigene le vorbesc, de asemenea, considerate limbi oficiale. Articolul 120 este de o foarte mare importanţă, căci stabileşte că utilizarea de către Stat a resurselor naturale din habitatele indigene se va efectua fără a leza integritatea culturală, socială şi economică a acestora şi, de asemenea, va fi subiectul informării prealabile şi consultării comunităţilor respective de indigeni. Articolul 121 recunoaşte dreptul popoarelor noastre indigene de a menţine şi dezvolta identitatea lor etnică şi culturală, viziunea asupra lumii, a valorilor, a spiritualităţii şi a locurilor sfinte şi de cult. Statul se angajează să susţină punerea în valoare şi mediatizarea manifestărilor culturale ale indigenilor, care au dreptul la o educaţie proprie şi un regim educativ cu caracter intercultural şi bilingv, în funcţie de particularităţile culturale, ale valorilor şi tradiţiilor acestora. Prin Articolul 122, populaţia indigenă are dreptul la sănătate integrală potrivit practicilor şi culturii lor. Statul recunoaşte medicina tradiţională şi terapiile complementare. Articolul 123 consacră dreptul de a menţine şi promova propriile practici economice bazate pe reciprocitate, solidaritate şi interschimb, activităţile productive tradiţionale, participarea la economia naţională şi stabilirea priorităţilor. Popoarele indigene au dreptul la serviciile de formare profesională şi de a participa la elaborarea, execuţia şi gestionarea programelor specifice de formare, serviciilor de asistenţă tehnică şi financiară care să efectueze activităţile economice în cadrul dezvoltării locale sustenabile. Drepturile pe care le conferă legislaţia muncii din Venezuela muncitorilor venezueleni se aplică în mod automat şi populaţiei indigene. Articolul 124 garantează şi protejează proprietatea intelectuală colectivă a cunoştinţelor, tehnologiilor şi inovaţiilor popoarelor indigene. Articolul 125 proclamă dreptul popoarelor indigene la participarea politică. Statul garantează reprezentarea indigenilor în Adunarea Naţională şi în organele de conducere ale entităţilor federale şi locale, cu populaţii indigene. În final, Articolul 126 statuează că popoarele indigene, din punct de vedere al culturii rădăcinilor ancestrale, sunt parte a Naţiunii, Statulului şi poporului venezuelean ca unic suveran şi indivizibil pentru care are datoria de protejare a integrităţii şi suveranităţii naţionale. Termenul popor nu se poate interpreta în această Constituţie în sensul pe care îl dă Dreptul Internaţional".
Viziunea asupra lumii. Jebu Kanobo, cel mai puternic spirit
Viziunea Warao asupra lumii se bazează pe echilibru dintre om, natură şi fiinţe supranaturale. Partea spirituală a fiinţelor supranaturale se numeşte "Jebu", iar corpul poartă numele de "Kanobotuma" şi ar semnifica strămoşi. Spiritul cel mai puternic este considerat a fi "Jebu Kanobo" (bunicul). Chiar şi unele instrumente muzicale, folosite în ritualuri, sunt considerate sfinte, pentru că ar fi binecuvântate cu puterea lui "Jebu". Maraca, unul dintre aceste instrumente, este botezată "marimataro" sau "jebumataro". În legendele Warao există multe explicaţii referitoare la apariţia omului, animalelor, plantelor şi a tot ce există în mediul înconjurător. Potrivit tradiţiei, bărbaţii, înainte de a se naşte, au fost păsări şi acesta ar fi şi motivul pentru care, la sărbători, cu prilejul diferitelor ritualuri, ei se împodobesc şi cu pene de păsări. Vestimentaţia, dansurile şi muzica indigenilor Warao evocă trecutul acestei etnii, care păstrează cu sfinţenie tradiţiile artistice. Tradiţional, colierele (şiragurile de mărgele) se făceau numai din seminţe, oase de peşte şi animale. În prezent, pentru confecţionarea colierelor, femeile Warao folosesc şi dinţi de animale, monezi de argint sau figuri religioase pe care le intercalează printre seminţe viu colorate. Bărbaţii, de asemenea, poartă coliere confecţionate din oase de animale.
Palma de Moriche, arborele vieţii
Palma de Moriche este considerat arborele vieţii, deoarece este nu numai materia primă pentru construcţia locuinţelor lacustre şi confecţionarea obiectelor tradiţionale, ci şi sursă de hrană sau leacuri naturiste pentru prevenţie sau combaterea bolilor specifice zonei deltaice. Hamacul, numit şi chinchorro, brăţări, coşuleţe, pălării, sacoşe sunt doar câteva dintre obiectele artizanale Waraos confecţionate din fibră de Palma de Moriche.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
