Cetăţean de onoare al Oraşului Regal, condus pe ultimul drum - Preotul Alexandru Boncea a slujit patru decenii la Biserica "Sf. Dumitru"
O mulţime de enoriaşi şi cetăţeni au ţinut să participe astăzi după prânz la slujba oficiată de un sobor de preoţi la biserica în care a slujit părintele Alexandru timp de o jumătate de veac. "A fost un preot deosebit, povăţuia credincioşii cu multă evlavie. Am venit să-mi iau adio de la parohul nostru, care m-a botezat şi pe care cu toţii l-am iubit şi respectat, pentru că a fost un adevărat om al lui Dumnezeu!", ne-a declarat cu lacrimi în ochi unul dintre enoriaşi. Toţi cei care au vorbit despre cel plecat dintre noi au avut numai cuvinte de laudă, caracterizându-l drept un om pentru comunitate. Prin amabilitatea d-lui Doru Stoica, vă prezentăm câteva repere biografice ale celui care a fost condus astăzi pe ultimul drum spre locul de veci de la Rudeni. Faptul nu trebuie să mire pe cineva, pentru că s-a întors în ţărâna natală, de unde i se trage familia. Alexandru Boncea s-a născut în 10 septembrie 1922, în satul Rudeni, comuna Şuici, în casa preotului Andrei Boncea. Soţia sa, Filofteia, era fiica părintelui Florea Rudeanu, cel nemurit de către inegalabilul poet George Topîrceanu prin poemul "Balada popii din Rudeni"!... Şcoala primară a absolvit-o în satul natal, avându-l pe tatăl său învăţător, iar Seminarul Teologic, la Curtea de Argeş. A fost încorporat şi mobilizat, fiind trimis pe frontul din Răsărit, unde a rămas până în anul 1943, când a fost lăsat la vatră şi hirotonit preot, fiind numit ulterior administrator parohial la Poeniţa Tomii, în judeţul Hunedoara, după căsătoria cu Lucia Feţeanu, absolventă a Şcolii Superioare de Menaj. Revenirea la viaţa civilă a fost impusă de faptul că era înscris la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. A absolvit facultatea la Bucureşti, din cauza războiului, primind calificativul suprem - Magna cum Laudae.
În anul 1944 i s-a născut primul copil, Ştefan, pe care avea să-l piardă la 45 ani, în urma unui accident rutier. De la parohia din Poeniţa Tomii s-a transferat în parohia Bîrseştii de Sus, din comuna Tigveni-Argeş, revenind pe Valea Topologului, în locurile de baştină. În anul 1947 i s-a născut fiica, Mariana. Acolo a rămas până în 1952, când a fost numit director al Şcolii de cântăreţi bisericeşti de la Cozia-Vâlcea şi profesor la catedra de Ştiinţe Religioase. Şcoala de la ctitoria lui Mircea cel Bătrân s-a mutat la Curtea de Argeş, unde părintele Alexandru Boncea a funcţionat ca profesor. În februarie 1953, când Şcoala de cântăreţi s-a mutat la Sibiu, pentru a rămâne alături de cei din familia sa, a cerut şi a primit parohia de la Capu Dealului, unde s-a stabilit definitiv, slujind ca preot paroh nu mai puţin de 40 ani. Între timp, în anul 1959 i s-a născut fiica Minodora Diana. Pensionarea i-a venit în anul 1993, dar şi-a continuat activitatea încă doi ani ca profesor la Seminariul Teologic "Neagoe Vodă Basarab", din Curtea de Argeş. În anul 1990 a fondat publicaţia cu conţinut religios "Revista Filoteea" şi a rămas activ până acum doi ani, când l-au lăsat ţinut puterile de a sluji şi a răspândi cuvântul Domnului din amvon.
De-a lungul timpului a publicat mai multe scrieri şi volume cu conţinut religios, având o bogată activitate publicistică în domeniu, dar şi volumul de versuri "La păscut măgarii" (2010). De reţinut ar fi faptul că în anul 2002 a fost onorat cu titlul de Cetăţean al Argeşului şi cu Diploma Argedava 2050. O nouă recunoaştere a meritelor i-a venit în 2008, când i-a fost conferit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Curtea de Argeş. Nu în ultimul rând, ca veteran de război, a fost deţinător al medaliei "Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial 1944-1945". Acesta a fost omul de care ne-am despărţit definitiv şi care va fi păstrat în memoria celui care l-au cunoscut la loc de cinste. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe părintele Alexandru Boncea!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
