Un exemplu demn de urmat: arh. Traian Ionescu asigură două burse pentru liceeni!
De când a revenit de la Chatou (Franţa), unde a lucrat o perioadă destul de îndelungată, şi s-a stabilit în oraşul în care a crescut şi a învăţat, arh. Traian Ionescu s-a dovedit a fi un om pentru comunitate. Grupa sa de elevi pasionaţi de desen şi de artele frumoase pe care a format-o la "Vlaicu Vodă", liceul unde a absolvit, a obţinut rezultate frumoase şi câţiva dintre elevii săi sunt acum studenţi la Arhitectură, cărora le urmăreşte de la distanţă evoluţia, profitând şi de faptul că au printre profesori foşti colegi de-ai săi. La ora actuală lucrează voluntar cu 8 elevi de la "Vlaicu" şi 2 de la "Ferdinand I", despre care spune că sunt extrem de talentaţi şi că au perspective frumoase. Acestora le asigură din fondurile proprii baza materială şi cele necesare pentru dezvoltarea aptitudinilor. Traian Ionescu a făcut recent un gest deosebit, despre care a acceptat să vorbească după multe insistenţe: "Din discuţiile cu conducerea colegiului, am aflat de cazurile unor copii foarte buni la învăţătură, dar care provin din familii cu posibilităţi materiale reduse. Dintre toate cazurile am selectat două - un băiat şi o fată - ambii din clasa a XI-a şi, în urma unei discuţii cu soţia, am decis să le acordăm burse lunare de câte 150-200 lei, pentru a-i ajuta să se descurce cu studiile liceale. Le mai acordăm - tot din fonduri proprii - burse pentru vacanţa mare în cuantum de aproximativ 500 lei. Vreau să vă spun că amândoi sunt elevi de nota 10, iar băiatului, care visează să ajungă medic, profesorii îi acordă meditaţii gratuite pentru a-l ajuta... M-a impresionat atitudinea lor, atunci când le-am comunicat decizia, generată de faptul că şi eu, la rândul meu, am fost ajutat în copilărie de nişte oameni minunaţi. Pe când eram la grădiniţă şi aveam cam 5-6 ani, o familie de medici din Curtea de Argeş m-a luat sub aripa ei şi m-a ajutat ani la rând să-mi îndeplinesc visul de a fi arhitect. M-au ajutat să-mi dezvolt aptitudinile la desen şi apoi toate s-au legat firesc, îndreptându-mă spre o carieră care mi-a adus multe satisfacţii şi m-a împlinit din toate punctele de vedere. Am primit şi cred că a venit timpul să dau şi eu înapoi!"
Din punctul său de vedere, totul este firesc şi simplu. Alţii s-ar putea gândi dacă oameni cu posibilităţi materiale superioare familiei arhitectului Ionescu n-ar putea să facă asemenea gesturi de omenie foarte fireşti. Nu de alta, dar surprizele lui Traian nu se opresc aici: "Arh. Alexandra Bondoc, care lucrează la Londra, m-a sunat cerându-mi să-i găsesc nişte copii talentaţi care ar dori să se îndrepte spre această meserie, pe care să-i recomand pentru vacanţe de studii la Bucureşti, sponsorizate de d-na Copos şi i-am propus pentru început doi dintre tinerii care şi-au luat zborul de la Curtea de Argeş şi - după cum v-am spus - studiază Arhitectura în capitală. Dar asta nu e totul: am în proiect să facem o clasă la cursul primar, în care să adunăm copii talentaţi care să desluşească tainele arhitecturii, aşa cum există în oraşe ca Bucureşti sau Piteşti. Vom începe, firesc, cu desenul, dezvoltarea aptitudinilor celor talentaţi, dar mai întâi trebuie găsit un cadru didactic entuziast şi dedicat care, împreună cu un tânăr arhitect, să poată să le deschidă drumul spre această meserie care atât de multe lucruri în comun cu arta".
Dragi cititori, credeţi că se va găsi cineva dintre bogaţii oraşului care să fie dispus să ridice mănuşa aruncată de către Traian Ionescu?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
