Horia Herciu, elev de nota ZECE, îşi doreşte să devină arhitect!

 Din seria tinerilor-model care reprezintă cu cinste Oraşul Regal pe culmile victoriei şcolare, vi-l prezentăm astăzi pe Horia Herciu, elev de 10, în clasa a IX-a B, la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", care a obţinut punctajul maxim la etapa judeţeană a Concursului de Discurs în Limba engleză "Public Speaking", ce a avut loc pe 26 ianuarie, la Colegiul Naţional "Alexandru Odobescu", din Piteşti. Cum acesta a concurat la categoria 12-15 ani, pentru el, competiţia se încheie aici anul acesta, dar promite că data viitoare, când va putea concura la un alt nivel de vârstă, va obţine rezultate la fel de bune. Căci Horia este genul de băiat căruia nu i se înnoadă cuvintele de limbă, ci, chiar dintr-o simplă discuţie, i se poate remarca o fluiditate a limbajului care multora de vârsta sa le lipseşte. În plus, o altă calitate care i-a adus acest punctaj a fost şi buna stăpânire de sine, fiindcă tânărul nostru nu se lasă cu una, cu două, pradă emoţiilor atunci când are de spus ceva. După ce ne-a împărtăşit impresii despre Italia şi experienţa sa cu oraşul Carpi şi Liceul Ştiinţific "Manfredo Fanti", Horia ne-a făcut şi mici dezvăluiri din viaţa sa de elev, pe care vi le înşirăm şi noi în cele ce urmează.

Stăpân pe sine

- De unde pasiunea pentru Limba engleză?

- Am început să învăţ cu mama mea această limbă, încă din clasele mici, ea fiind profesoară de Engleză. M-a ajutat să fac progrese, am făcut pregătiri şi, oricum, întotdeauna am avut o înclinaţie în această direcţie.

- De ce te-ai înscris la acest concurs?

- Când am aflat de Public Speaking, mi s-a părut interesant şi am zis să particip la categoria de 12-15 ani, eu fiind exact în ultimul an al acesteia. Aveam experienţă cu olimpiade din anii trecuţi şi trebuia să am continuitate. În plus, m-a atras faptul că este diferit de acestea ca structură. 

- Cum s-a desfăşurat?

- Am participat 55 de concurenţi. Mie mi s-au părut foarte mulţi. Chiar nu mă aşteptam la atâţia!... S-a desfăşurat într-o sală multimedia foarte mare, în care au încăput vreo 80 de persoane. Fiind un concurs de Public Speaking, am avut de susţinut oral un astfel de discurs, pregătit de acasă. Tema a fost "Peace is not an absence of war" ("Pacea nu înseamnă absenţa războiului").

- Trebuia să vorbeşti în faţa unui public destul de numeros. Ai avut emoţii?

- Am avut emoţii, dar este normal. E dificil să vorbeşti în faţa atâtor persoane. Dar nu m-am intimidat, tocmai de asta am şi îndrăznit să merg la acest concurs, fiindcă nu mă confrunt cu astfel de probleme, cum ar fi să-mi uit discursul sau să nu mă pot concentra.

"... a fost totul un fel de poveste şi presupun că asta m-a şi ajutat să iau locul I"

- Cum ţi s-a părut tema?

- Tema poate fi abordată în mai multe feluri. Poţi demonstra în contradicţie ceea ce spun ei sau poţi fi de acord cu acel lucru, dar nu ai voie să repeţi ceea ce au spus, ci trebuie să-ţi construieşi discursul pe lângă acest titlu şi să ajungi cumva la o concluzie, care fie întăreşte afirmaţia aceea, fie o demontează. La început mi-a fost puţin mai greu, pentru că nu aveam idei, dar după ce mi-a dat mama câteva sfaturi, mi-a fost foarte uşor să scriu.

- Ce fel de sfaturi?

- M-a pus să citesc cartea autobiografică a Malalei - "Eu sunt Malala". Am parcurs-o în română şi pe baza acestei poveşti de viaţă, mi-am format discursul. S-a bazat în întregime pe exemple din viaţa sa. Eu am demonstrat în contradicţie. Recunosc faptul că nu ştiam despre această carte şi am avut mare noroc cu mama!... Apoi, după ce l-am construit, l-am memorat. Asta este partea cea mai uşoară!

- Cum a decurs procesul de creaţie?

- Sunt mai multe moduri în care-ţi poţi construi discursul, dar eu nu am insistat pe structură, ci a fost totul un fel de poveste şi presupun că asta m-a şi ajutat să iau locul I. Asta pentru că majoritatea celorlalte discursuri au avut în primul rând o structură, apoi au ţinut cont de alte aspecte. La mine a fost o poveste de viaţă care a captat atenţia. 

- Ai fost singurul cu această idee?

- Au mai fost două persoane care au vorbit despre Nelson Mandela şi John Lennon... Restul au avut discursuri structurate, fără exemple concrete.

"Învăţ ca să nu ajung la capătul clasei"

- Ce alte limbi străine mai studiezi?

- Germană. Este din aceeaşi sferă cu Engleza.

- Ziceai că ai participat în anii trecuţi la olimpiade. Care a fost cel mai bun rezultat al tău?

- Da, am participat în clasele V-VIII, atât la Engleză, cât şi la Germană, dar cel mai bun rezultat este acesta. La celelalte am mers numai până la judeţ, pentru că, de exemplu, la Engleză sunt peste 100 de concurenţi şi este foarte greu să mergi la naţională, căci punctajele sunt strânse. Cu 96 de puncte, eu n-am luat nici menţiune. Abia s-a luat cu 98. La Public Speaking am obţinut 100 de puncte, însă nu merg mai departe din cauza categoriei de vârstă. Voi concura şi la anul şi sper să obţin şi atunci punctaj maxim. Îmi place acest concurs!

- Cum este viaţa ta în afara şcolii?

- Îmi plăcea să joc tenis de câmp mai demult, dar de când am ajuns la liceu, am foarte puţin timp liber. Am jucat la nivel destul de înalt până acum câţiva ani, dar nu am mai putut continua. Este mult de învăţat, sunt foarte multe teme... În rest, am o înclinaţie spre desen. Îmi place foarte mult să desenez în creion!

- Citeşti?

- Nu-mi place să citesc, dar cu Malala a fost altceva. Sunt conştient că toate cărţile mă ajută, dar nu am foarte mult timp pentru ele. De exemplu, îmi place seria "Harry Potter", pentru că mă fascinează. De asemenea, şi saga "Urzeala Tronurilor" m-a atras foarte mult...

- Să înţeleg că eşti hotărât pe carte...

- Da. Învăţ ca să nu ajung la capătul clasei. Semestrul trecut am avut media 10, dar m-am chinuit foarte mult. Cred că niciodată nu am învăţat atât de mult!

Plănuieşte să studieze Arhitectura

- Pari mai atras de Uman. Cum stai cu Matematica?

- Stau binişor, mai ales că o studiez cu domnul profesor Gobej. Are darul de a te face s-o iubeşti!

- Ai o relaţie specială cu vreun profesor?

- Da. Studiez Româna şi Engleza cu doamna Ileana Popescu. Dumneaei îmi este şi dirigintă şi m-a ajutat mult cu pregătirea pentru acest concurs, m-a încurajat, la fel ca mama... Apoi, dl. Gobej şi dl. Costel Gheorghe, care ne predă Chimie. Aceştia îmi sunt foarte apropiaţi şi mă sprijină mult! Într-un fel, asta explică şi de ce am ales clasa B: datorită profesorilor! Este o încadrare foarte bună şi a trebuit să dăm şi un examen la Engleză, pe care l-am trecut uşor.

- Ce faci pentru pasiunea ta faţă de desen?

- Nu am participat la concursuri, pentru că majoritatea sunt de pictat, iar mie nu-mi place să colorez, ci să fac desen în creion, schiţe... Mai postez online din desenele mele. Aş vrea să-mi materializez pasiunea aceasta mergând mai departe la Arhitectură. Dar încă nu am început să mă pregătesc. E prea devreme acum...

- Ştiu că încă este devreme, dar ţi-ai creionat planuri de viitor?

- După ce voi termina Arhitectura, vreau să rămân tot în ţară, dar probabil în alt oraş. Ca viitor student, aş vrea să-mi găsesc de lucru pe lângă facultate, pentru că este mult mai bine. Cel puţin, aşa spun toţi. Cu un job part-time m-aş descurca, mai ales în primii ani...

- Ca viitor arhitect, ce ai face pentru oraşul nostru?

- Aş construi un centru comercial de tip mall, cum e şi în Piteşti. Din păcate, sunt prea puţini locuitori şi trebuie luată în calcul puterea financiară. În rest, cred că oraşul nostru are prea multe gropi. În Italia aproape că începuse să ni se facă dor de ele...

- Care este punctul tău forte?

- Sunt foarte ambiţios! Când îmi propun ceva, mă ţin de treabă!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!