La Arefu, veteranul de război Constantin C. Enache a fost sărbătorit la împlinirea centenarului
Evenimentul s-a desfăşurat duminică, în prezenţa a numeroşi consăteni care au ţinut să-l omagieze pe cel mai vârstnic bărbat din comună, la Căminul Cultural, între orele 14.00 şi 16.30. Arefu a fost şi rămâne un loc în care oamenii, fără a respinge cumva binefacerile civilizaţiei, au dovedit că ştiu şi să păstreze valorile veşnice ale namului românesc. Iar dintre ele, la loc de cinste rămâne cinstirea celor care pot fi socotiţi stâlpi ai comunităţii. Constantin C. Enache a fost dintre cei ce au respectat învăţăturile vechi, clădind o casă, plantând mai mulţi copaci, aducând pe lume nu mai puţin de 5 copii, care i-au îmbogăţit viaţa cu 18 nepoţi şi 22 strănepoţi, cu care se mândreşte la împlinirea vârstei de 100 ani. O viaţă de om plină de evenimente, adevărat roman, din care destule i-au rămas vii în minte, în ciuda scurgerii inexorabile a timpului...
A trecut peste cele două Războaie Mondiale!
Eroul poveştii noastre s-a născut în data de 31 ianuarie 1917 în satul Arefu, în vremuri triste, de război, în care jumătatea asta de ţară era sub ocupaţia străină a armatelor Puterilor Centrale. Regele şi guvernul se retrăseseră la Iaşi, iar Armata Română se refăcea cu sprijin francez în Moldova. Puiul de om care abia venea pe lume a adus o rază de lumină în casa întunecată de griji de nevoi a gospodarilor Constantin şi Ioana Enache. Potrivit vechii tradiţii locale, copilul a fost botezat cu numele tatălui şi a început să priceapă mersul lucrurilor din lumea asta mare, care i se părea tare minunată, după ce nu se mai auzea glasul tunurilor primului măcel mondial. Micuţul Constantin a crescut şi a fost educat în România Mare, la fel ca toţi colegii de generaţie - oameni de nădejde, stâlpi de încredere ai familiilor lor. Ajunsese flăcău falnic în anul de jale naţională 1940, când România a fost ciuntită mai întâi de ultimatumul lui Stalin, în iunie - când a pierdut Basarabia, încorporată la URSS - şi apoi de Diktat-ul de la Viena, prin care Hitler şi Mussolini ne-au răpit nordul Transilvaniei, ca să-l dea pradă lui Ungariei lui Horthy.
După atâţia ani, amintirile lui Constantin C. Enache despre gândurile care-l bântuiau pe el şi pe ceilalţi feciori ai Arefului în acele zile s-au mai înceţoşat, Dar nu uită că în februarie 1941 a fost chemat sub arme şi a ajuns să îmbrace uniforma militară. În 22 iunie, când şeful statului, generalul Ion Antonescu, a rostit istoricele cuvinte "Vă ordon: treceţi Prutul!", arefeanul Enache, ca şi ceilalţi soldaţi români, a intrat în Al Doilea Război Mondial. Şi-a făcut datoria faţă de ţară, conform jurământului depus, în cadrul Regimentului 4 Infanterie, cu care a ajuns să lupte până pe Volga - în est şi până la eliberarea Ungariei, pe frontul de vest - după întoarcerea armelor şi trecerea în tabăra Aliaţilor, ca urmare a actului istoric de la 23 august 1944. Constantin C. Enache s-a eliberat din Armata Română cu gradul de sergent şi cu conştiinţa datoriei împlinite.
O căsnicie durabilă de 70 ani
După aproape 4 ani de când plecase din bătătura casei părinteşti ca un flăcăiaş, Constantin revenea acasă bărbat matur, ajuns la vârsta de 27 ani, având în spate experienţele traumatizante trăite pe fronturile în care-şi văzuse camarazii schilodiţi sau ucişi... Chiar şi după atâţia ani îşi aminteşte de uşurarea cu care a îmbrăcat straiul lui ţărănesc, de om crescut sub munte, de care nu s-a despărţit nici acum, onorându-şi astfel menirea de agricultor, truditor al gliei, care i-a adus respectul şi preţuirea întregii comunităţi! După 2 ani, îşi întemeia propria familie, îndeplinind rânduielile ştiute din bătrâni. Aleasa lui a fost o fată mai tânără cu 16 ani, Filofteia, alături de care trăieşte de nu mai puţin de 70 ani! Ani care au trecut ca un vis, cu tristeţi şi bucurii - ca la toţi oamenii - din care, la vremea amurgului vieţii, preferă să-şi amintească mai mult de ceea ce i-a încălzit inima. Iar o mare bucurie i-a făcut-o comunitatea duminică, atunci când a fost sărbătorit în avans cu prilejul împlinirii venerabilei vârste.
"Nu mai bubuiţi şampania, că' nea Costică o să creadă că a reînceput războiul!"
Aceasta a fost replica glumeaţă rostită de un participant la încheierea evenimentului, când în sala de festivităţi a primăriei au început să se destupe sticlele de şampanie ce însoţeau tradiţionalul tort centenar, din care fiecare dintre cei prezenţi şi-a luat partea cu speranţa că va apuca vremea când va fi la fel sărbătorit. Primăria şi Consiliul Local, stâlpi ai comunităţii, precum prof. Cezar Bădescu şi alţi oameni cu suflet au pregătit evenimentul cu dragostea şi respectul cuvenit. Au fost prezenţi: reprezentanţi ai filialei argeşene a Asociaţiei Naţionale "Cultul Eroilor Regina Maria" - cpt. Ionela Popa, col.(r) Nicolae Mazilu, Salomeia Bobeică, preşedintele Asociaţiei "Cultul Eroilor" Mărăcineni, veteranul de război Mihail Popescu (94 ani) şi preşedintele Filialei Argeş, Ştefan Alexandrescu; dr. Sorin Mazilescu, Sorin Dănuţ Neagu şi rapsodul popular Graţian Bădescu, fiu al satului - de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş. Alături de familia sărbătoritului au fost aleşii locali, în frunte cu primarul Gheorghe Stoican şi viceprimarul Nicuşor Dobrin, care au aplaudat cu multă căldură spectacolul prezentat de talentaţii artişti locali din Ansamblul "Muntişor", condus de inspiratul instructor Mihaela Şelaru Dobrin. N-au lipsit recitările artistice de poezii, în care s-au întrecut Filofteia Buzoiu (82 ani) cu elevele Romina Popescu (clasa a IV-a), Adnana Dobrin Şelaru (clasa a V-a) şi Denisa Stan (clasa a VI-a). De remarcat ar fi faptul că scena era împodobită cu covoare ţărăneşti autentice din zona Arefu, ţesute tradiţional la război şi ştergare cu arnici, conform inteligentei concepţii scenografice a bibliotecarei Elena Hodoş.
Sărbătoritul Constantin C. Enache a primit din partea asociaţiilor de veterani o diplomă şi un buchet de flori, iar primăria locală i-a conferit o diplomă de onoare de veteran, placheta recunoştinţei din partea comunităţii şi o diplomă de excelenţă pentru familia exemplară a celor doi soţi, plus o sumă de bani simbolică - toate însoţite de sincere urări de "La Mulţi Ani!". Aşa ştiu oamenii de omenie de la Arefu să-şi respecte valorile, iar modul în care au procedat poate sluji drept model şi pentru alte comunităţi locale.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
