Cinci oameni din Căpăţâneni aşteaptă sprijinul nostru!

 

În ultimele două ediţii ale ziarului nostru v-am prezentat cazul bătrânei Victora Luţă, din satul Căpăţâneni, care s-a trezit în toiul iernii sub cerul liber, ca urmare a unui incendiu de proporţii care a mistuit duşmănos casa în care locuia. Pentru că în urma apelului umanitar pe care l-am lansat atunci am adunat deja câteva donaţii, am mers şi noi la faţa locului, s-o întâlnim pe tanti Victora şi să vedem cum o mai putem ajuta pe viitor. Însă cele descoperite acolo schimbă întrucâtva firul epic al poveştii sale, pe care noi am primit-o parţial. Aşadar, vă relatăm în cele ce urmează istoria integrală a acestui caz, care - pe noi cel puţin - ne-a cam bulversat. Şi asta pentru că am dovedit încă o dată unde poate duce facerea de bine, dar şi valenţele iertării creştine acordate "greşiţilor noştri"...

Şi-a dat foc de două ori!

Pe bătrâna în vârstă de 79 ani am găsit-o întinsă în pat, într-o cameră de aproximativ 4/4 m, ce avea rol multiplu - dormitor, bucătărie, sufragerie şi, ocazional, şi baie. La capul patului, la nici jumătate de metru de soba din zid cu plită, în care ardea jucăuş focul, erau aşezate claie peste grămadă perne, plăpumi, cearşafuri, pături şi altele asemenea. Lângă tanti Victora vegheau doi bătrâni şi o tânără însărcinată. Casa distrusă de foc era în gospodăria de peste gard, de unde încă venea miros puternic de lemn şi haine arse - şi cine ştie ce altceva o mai fi înghiţit incendiul... Stând de vorbă, am aflat ce era cu acei oameni şi ce căuta bătrâna acolo. Ei bine, în urmă cu şase ani, biata femeie era încă în casa ei, undeva mai în susul uliţei, unde îşi vedea de viaţă cu mare greutate. Într-o zi nefericită, dintr-o neîndemânare specifică vârstei înaintate şi bolii, bătrâna a "reuşit" să-şi dea foc căsuţei, pe când încerca să se încălzească la o sobă improvizată. Locuinţa s-a aprins şi a ars ca o torţă, până la temelie! Tanti Victora a reuşit să scape teafără cu ajutorul vecinilor, care au fost la un pas să-şi vadă şi ei gospodăriile căzute pradă lăcomiei flăcărilor. Atunci, văzând-o singură pe lume şi fără vreo posibilitate de a se redresa, nişte bătrâni care locuiesc ceva mai la vale au luat-o în grijă, în casa lor, unde a fost primită ca o rudă.

Viorica Băjan (65 ani) şi Gheorghe Ghiordoiu (56 ani), concubini de mai bine de 30 ani, s-au gândit să facă un bine şi s-o ţină pe lângă ei pe biata de ea. Cu ajutorul lor social şi cu pensia de nimic a bătrânei, s-au gospodărit să aibă cât de cât din ce trăi. De atunci au trecut şase ani şi viaţa îşi urma liniştită cursul firesc, până săptămâna trecută, când tanti Victora s-a gândit să umble iar la soba din încăperea în care era cazată - un godin vechi - şi nenorocirea s-a produs din nou! Focul s-a întins la tavan şi casa bătrânească, din lemn şi cercuială, a ars în mai puţin de jumătate de oră cu tot ce era în ea. Norocul ei şi al celor doi oameni care o aveau în grijă a fost acela că se luminase de ziuă şi fiul lor, care locuieşte în imediata vecinătate, era acasă.

"N-a rămas nimic în urmă!"

Toţi trei au fost evacuaţi în mare grabă din calea focului, dar nu au reuşit să salveze din flăcările violente nici măcar actele. După producerea nenorocirii, tanti Viorica şi-a pierdut cunoştinţa şi s-a trezit ridicată din şanţ de echipajul de la Salvare. Ea şi soţul ei văzuseră din drum că iese fum, dar au crezut că vecinul dăduse foc la paie. "Când mi-am dat seama că ne ardea casa, m-am dus şi am tras-o de-o mână pe asta bătrână, s-o scot de acolo, că ea se speriase şi stătea sub streaşină şi se uita cum se întindea focul. Mă uitam şi eu cum cădeau toate!... Casa a fost acoperită cu şiţă şi carton. Am vrut să intru să mai scap câte ceva, dar m-a luat băiatul pe sus şi m-a dus cât colo. Flăcările dogoreau tare şi-mi ardeau obrajii. Mi-am dat cu zăpadă pe faţă ca să-mi mai revin. N-am putut scoate nimic! În magazie, unde ţineam şi noi borcanele cu d-ale gurii pentru iarnă şi butoiul cu varză, toate fierbeau şi pocneau în neştire! Pe ce să mai pui mâna să iei şi să scoţi de acolo?!?... Am început să jelim, să strigăm... Dar nu mai puteam face nimic! Au venit pompierii şi au stins focul. N-a rămas nimic în urmă!", ne-a povestit, cu glasul sugrumat de plâns, tanti Viorica.

Din prăpăd au scăpat doar cei doi pisoiaşi care dormeau în pat cu octogenara. Pe aceştia i-am găsit inspectând nedumeriţi ruinele rămase în urma incendiului, de parcă se mirau şi ei că au ieşit vii din acel infern, chiar dacă unul şchiopăta de un picior. Pubela, aflată cam la 4 metri de casă, era şi ea topită şi arăta ca o caricatură a ceea ce fusese. Peste tot se vedeau fragmente de lemn şi cârpe, între care se zărea şi o păpuşă mare, arsă pe jumătate - imagine care dădea fiori. Singurele vieţuitoare care păreau să nu fi observat ce se petrecuse erau orătăniile din bătătură, scăpate şi ele ca printr-o minune.

Au ajuns să doarmă prin vecini

Salvaţi numai cu hainele de pe ei, o jale mare i-a cuprins pe cei doi bătrâni când au văzut că nu mai aveau unde locui. Aşa că fiul, un tânăr în vârstă de 26 ani, care munceşte cu ziua pe unde poate, din toată sărăcia lui, i-a cazat în odaia sa multifuncţională, cu tot cu bătrâna căreia deja i s-a dus faima de piromană. Asta deşi fata cu care locuieşte şi urmează să se căsătorească în luna mai - o mână de om şi ea, în vârstă de numai 21 ani - aşteaptă un copil. Astfel, au ajuns să stea 5 inşi într-o cameră cu un singur pat, şi acela plin cu acareturi şi ocupat în mare parte de amărâta care se tot se frământă de necaz că a produs un astfel de prăpăd. Până ce Ionică Bostan va isprăvi de ridicat cămăruţa pe care s-a angajat să le-o construiască în cel mai scurt timp, cei doi concubini mai dorm noaptea prin sat, căci n-au loc toţi într-un pat. Ei sunt ajutaţi de către vecina Aurelia Lazăr, cea care - de altfel - l-a şi sunat pe arefean să-i ceară ajutorul.

Îşi doreşte să moară...

Tanti Victora nu aude mai deloc şi se deplasează foarte greu, iar de când cu incendiul, vorbeşte rar şi a căzut într-o stare de absenţă, având destule momente în care priveşte pierdută în gol, de parcă ar aştepta de acolo nişte răspunsuri la întrebările ce nu-i dau pace de câteva zile. Acum, biata femeie, supărată pe sine însăşi de grozăvia făcută şi cuprinsă de remuşcări pentru necazul produs bieţilor oameni care au fost buni cu ea, repetă când şi când să i se facă o colivă, făcând aluzie la faptul c-ar vrea s-o ia Dumnezeu la El şi să se ducă la Mitică al ei. Dar şi înainte era ca un copilaş pe care-l îngrijea nora celor doi bătrâni. Fata îi făcea unghiile, o tundea, o aranja să fie frumoasă şi o scotea la plimbare pe uliţă, ca să mai vadă şi ea lumea. Chiar şi în ziua în care am fost în vizită, tânăra stătea lângă ea şi o mai mângâia pe cap, semn că între ele s-a legat de-a lungul timpului o afecţiune înduioşătoare. Despre trecutul său am aflat că a lucrat la cariera de piatră pe vremea când s-a făcut Barajul Vidraru, însă nu prea multă vreme. De origine din Cicăneşti, este văduvă de mai bine de 14 ani. N-a avut copii şi nu are rude în viaţă.

Apel la solidaritatea umană

Pe scurt, cam aceasta ar fi povestea incendiului de la Căpăţâneni. Dacă înainte erau săraci şi se descurcau destul de greu cu ale vieţii, de când cu nenorocirea aceasta, parcă nici nu se putea o urgie mai mare pe capul celor doi bătrâni. După toţi aceşti ani în care au avut grijă de Victora Luţă, în loc de răsplată - fie ea şi una morală - au primit cea mai grea lovitură din partea sorţii: au rămas fără tot avutul lor amărât, nevoiţi să stea prin sat şi s-o ia de la zero! Este uimitor însă că, în sufletele lor mari şi generoase, ei n-o acuză pe biata octogenară şi încă mai găsesc putere s-o îngrijească şi chiar s-o absolve de orice vină: "Nu e de vină ea, săraca!... N-a vrut să facă aşa ceva... N-am certat-o, că n-a ştiut, amărâta, ce făcea acolo!", ne-a spus tanti Viorica. Atât ea, cât şi omul lângă care trăieşte de trei decenii mai au o singură dorinţă: "Dacă noi nu mai avem nimic, mă rog la bunul Dumnezeu ca măcar copiii ăştia s-o ducă mai bine ca noi! Se chinuie şi ei cum pot, băiatul munceşte prin sat să aducă un ban acasă... Noi nu mai avem cum îi ajuta! Acum stăm pe capul lor! Mare necaz s-a pus pe noi!..." Şi da, dorinţa lor de mai bine este mare, însă sărăcia şi lipsa unui loc de muncă îi ţine pe loc cu dârzenie. Tânărul şi-a clădit cu chiu, cu vai, temelia unei viitoare case, unde şi-ar dori să ridice patru cămăruţe, căci curând i se va naşte primul copil. Dar este neputincios, iar nenorocirea prin care trec acum părinţii săi îl trage şi mai rău în jos...

În încheiere, facem din nou apel la bunătatea şi generozitatea cititorilor noştri să-i ajute pe aceşti oameni să iasă din coşmarul care s-a abătut asupra lor. Punând mână de la mână, împreună putem face să se întâmple minuni, aşa cum a fost şi casa de la Ciomăgeşti! Am ajuta nu doi, ci cinci, ba chiar în curând şase oameni, să o ducă şi ei un pic mai bine în această viaţă chinuită! Aşadar, încă este nevoie de haine, pături, vase, electronice şi electrocasnice, mobilier, încălţăminte (numerele 42 de damă şi bărbat şi 37 de damă), chiar şi alimente! Haideţi să fim încă o dată solidari cu suferinţa semenilor noştri!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!