Interviu - Floppy a dat startul cursurilor de dans: "Îmi urmez visul şi cred în el!"

 

Cu siguranţă vi-l mai amintiţi pe concitadinul Florin Bontea, alias Floppy, cel care a uimit o ţară întreagă cu prestaţiile de pe scena cunoscutului show TV de talente, la care a concurat cu numere incredibile de breakdance. Tânărul, care a împlinit recent vârsta de 31 ani, a reuşit să-şi ducă la îndeplinire unul dintre visurile cele mai dragi: acela de a preda cursuri de dans. Cu ajutorul managerului C.C.A., Cristian Mitrofan, care i-a pus la dispoziţie un spaţiu în care să-şi desfăşoare această activitate de două ori pe săptămână, Floppy a dat startul orelor de antrenamente zilele trecute. Cum era de aşteptat, deja mai mulţi tineri şi-au exprimat dorinţa să înveţe scheme de dans contemporan şi s-au înscris la cursuri. Aşa că l-am abordat şi noi pe coregraf ca să vedem cum îi merge la început de drum şi ce planuri de viitor mai are.

- Ai promis că la începutul noului an dai startul cursurilor de dans şi te-ai ţinut de cuvânt. Ce program ai?

- Îi aştept pe toţi cei care doresc să ia parte la orele de antrenament în zilele de miercuri şi vineri, de la 15.30 la 18.30, la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu".

- Predai gratuit?

- Da, cursurile sunt gratuite, momentan, dar sper ca pe viitor să ajung la un nivel la care să pot să îmi fac şi eu partea mea.

- Câţi cursanţi ai până acum?

- Am avut plăcerea să constat că, de la un curs la altul, au venit în număr din ce în ce mai mare.  Au ajuns între 15 şi 20 cursanţi, fete şi băieţi, de la vârsta de 7 ani până la oameni mari. Cred şi sper că vor veni şi mai mulţi, dar deocamdată nu mă ajută spaţiul. Anul acesta am o grămadă de surprize pentru toată lumea.

- Cum se prezintă elevii?

- Dornici! Abia aşteaptă să vină. Deja îmi pun întrebări despre program. Sunt deschişi, învaţă repede şi sunt bucuroşi de iniţiativă. Este o experienţă nouă şi pentru ei. Deocamdată experimentez tot felul de dansuri, iar cel mai important este să-i scot din casă, din faţa calculatorului, ca să facă sport. Fiindcă sportul este sănătos! Este loc pentru toată lumea, nu fac selecţii... Mai nou, voi face şi coregrafii pentru nunţi şi chiar am fost chemat să fac un astfel de program.

- Ce exigenţe ai de la ei?

- Trebuie să vină în echipament - trening, adidaşi, dar cel mai important lucru este să le placă ce fac şi să danseze! Să facă sport, să simtă că se bucură de mişcare!

- Cum a fost până acum pentru ei? Li se pare greu?

- Am început într-o ordine, cu alfabetul - cum s-ar zice. Încălzire jumătate de oră, apoi paşi de dans, fiindcă trebuie să ştim să dansăm. La urmă intră în calcul schemele şi elementele de bază pe care trebuie să le înveţe. Sunt chestiuni ce ţin de echilibru, mobilitate... Chiar dacă ei spun că nu se aşteptau să fie aşa de greu, le place. Sigur, la început credeau că este totul foarte simplu şi abia când au experimentat pe propria piele, au văzut că e de muncă.

- Are acest tip de dans capacitatea de a modela caracterul celui care-l practică?

- Da, dansul în general îl schimbă pe om. Şi pe mine m-a schimbat mult, mai ales ca mentalitate. Chiar nu ştiu unde m-aş fi dus dacă nu aş fi dansat!... În loc să stai de prostii, te duci să dansezi. Apoi, e vorba despre disciplină şi alte criterii de care se ţine cont în dans.

- Te documentezi?

- Foarte mult! Citesc şi urmăresc şi pe internet, am şi prieteni care mă ajută. Am învăţat foarte mult şi din propria experienţă...

- Cum ai fost receptat de cei mai în vârstă?

- Contrar aşteptărilor, oamenii sunt deschişi. Breakdance, streetdance şi altele de acest gen ţin de sport şi sunt văzute bine chiar şi de oameni care au 70-80 ani. Nu mi s-a spus vreodată că ar fi o porcărie, chiar dacă ascultăm hip-hop şi avem această cultură în minte. Dimpotrivă, am fost apreciat.

- Ce sentimente te încearcă acum, când ţi-ai îndeplinit visul şi ai ajuns în postura de profesor de dans?

- Mie îmi place mult să învăţ copiii să danseze, să lucrez cu ei, să le arăt lucruri noi, dansuri noi. Mă bucur că şi ei vor să înveţe! Îmi urmez visul şi cred în el!

- Îţi pui speranţele în această activitate pentru viitor?

- Sincer, mi-ar plăcea să fac numai chestia asta, să am o sală personală de dans şi să mă ocup doar cu aşa ceva. Să ştiu că îmi asigur un salariu de 1.500 lei lunar şi mie mi-ar fi suficient. Nu vreau mai mult... Dar să văd că fac ceva altfel. Oricât de greu ar fi, sunt hotărât să mă ţin de treabă. În rest, mai am un vis: acela de a cânta pentru prima oară pe o scenă. Sper să reuşesc şi acest lucru!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!