ÎPS Calinic - Pastorala la Naşterea Domnului 2016

Prin darul lui Dumnezeu
Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos 

Preacucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,
Preacuvios Cin Monahal,
Dreptmăritori Creştini şi Creştine,
Iubitori ai Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Domnul Dumnezeu, Cel preamărit în Ipostazele Sale: de Părinte al Luminilor şi Tatăl a tot ce viază în Universul vizibil şi invizibil; Fiul sau Logosul, Cel Întrupat, făcându-se şi Fiu al Omului; Duhul Sfânt, Care pretutindenea este şi pe toate le plineşte, Treimea cea Sfântă şi de o Fiinţă, ne-a gândit pe fiecare dintre noi şi ne-a întrupat în decursul timpului pe toate meridianele şi paralelele lumii.

Întreaga Creaţie este bucuria pe care şi prin care, Sfânta Treime ne-a făcut contemporani şi împreună martori ai frumuseţii lumii văzute, din care ne împărtăşim, ca fiind darurile făcute din veşnica iubire dumnezeiască.

Fiecare dintre noi avem cunoştinţă de darul apei, regnul mineral; darul vegetaţiei în toată plenitudinea, adică regnul vegetal; darul tuturor vieţuitoarelor de pe pământ, din aer şi din apele râurilor, mărilor şi oceanelor, deci regnul animal; c-apoi să se încununeze întreaga Creaţie, cu regnul uman, adică zidirea întregului neam omenesc de la începuturi şi până azi, întreaga Coroană a Creaţiei fiind omul, fiinţă tainică şi unică.

Dreptmăritori creştine şi creştine,

Pe chipul fiecăruia dintre noi, Dumnezeu şi-a pus pecetea dumnezeirii Sale, aducându-ne aminte mereu de Creatorul nostru, Care a zis: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."

Aşa s-au făcut toate atunci, aşa au dăinuit până azi, şi tot aşa va fi de-a pururi, Tiparul Creaţiei rămânând neschimbat!

Când auzim că Dumnezeu a luat ţărână din Pământ şi a zidit pe primul om, în Universul vizibil, suflând în faţa lui duh de viaţă, făcându-se omul suflet viu şi aşezat în Grădina Edenului, gândul nostru însoţeşte misterul Creaţiei şi inima ne îndeamnă să-I mulţumim lui Dumnezeu, că ne-a făcut martori la minunile pe Care le-a săvârşit şi care azi ne uimesc, cum au uimit pe îngerii care erau martori vii, când Dumnezeu a croit Universul cu toate frumuseţile dumnezeieşti.

Pentru a rezista în timp, Dumnezeu a hotărât şi a zis: "Iată, vă dau toată verdeaţa (iarba) ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Aceasta va fi hrana voastră."

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Toate au fost aşezate cu dumnezeiască rânduială, primii zidiţi - Adam şi Eva, în Familia Primordială, fiind strămoşii noştri părinţi, primind poruncă de la Dumnezeu să împlinească poruncile Sale, pentru că: "Mai înainte de aşezarea temeliei lumii ne-a ales pe noi Dumnezeu să fim sfinţi şi fără prihană înaintea feţei Sale, rânduindu-ne mai dinainte pe noi, din dragoste."

La începutul rânduielilor aşezate de Dumnezeu, din neascultare, strămoşii noştri cad din iubirea lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu le-a poruncit să împlinească porunca Sa, dar din cauza fericirii în care i-a aşezat, au uitat şi s-au abătut de la porunca primită.

Înţelepţii lumii au spus că: "Viaţa este o tragedie pentru cel care simte, şi o comedie pentru cel care gândeşte". Oricum, drama şi tragedia neascultării de Dumnezeu n-a rămas un act închis în Istoria Creaţiei. Chiar atunci Dumnezeu a făgăduit, că la "plinirea vremii", ne va dărui mântuirea din păcatul neascultării; învăţându-ne să vieţuim "fără prihană", pentru a ne da nouă puterea "ca să ne facem fii ai lui Dumnezeu".

Niciodată, Dumnezeu, în iubirea Sa veşnică, nu a încetat să poarte de grijă Creaţiei Sale, ca şi acum, noi bucurându-ne, ştiind mai ales inima de Părinte pentru pruncii Săi.

Dreptmăritori Creştini, iubitori ai Naşterii lui Iisus Hristos,

Ceea ce trebuie să nu uităm niciodată este dragostea statornică a lui Dumnezeu pentru noi oamenii: "Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea."

Profeţii biblici, cu sute de ani înainte de venirea lui Iisus Hristos în vatra noastră omenească, ne-au arătat în cărţile lor: "Căci, iată, Domnul va ieşi din locaşul Său. Se va coborî şi va păşi peste înălţimile pământului", pentru că: "Îi iubeam cu dragoste părintească, cu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor şi mă plecam către ei şi-i hrăneam." 

Rostul sau menirea venirii lui Iisus Hristos a fost de a ne ridica jugul de pe grumajii noştri, pe care singuri l-am luat asupra noastră, prin păcatul neascultării, dar şi mai mult, Iisus: "Cel ce vine din Cer este deasupra tuturor", S-a plecat către noi, ca să ne hrănească din darurile iertării şi ale mântuirii.

Şi mai mult decât această bucurie dumnezeiască, odată cu venirea lui Iisus în această lume, noi am ajuns în noua ipostază de a fi "uniţi într-un singur trup" în Domnul nostru Iisus Hristos, Care atunci "când S-a întrupat şi S-a făcut om asemenea nouă, dar fără de păcat, Fiul lui Dumnezeu a cuprins în Sine şirul lung de oameni, noi toţi avem acum apropiere către Tatăl într-unul şi acelaşi Duh”, aşa cum ne-a lăsat mărturie Sfântul Irineu.

Acum, noi, toţi oamenii, alcătuim o zidire nouă, ca fii ai aceluiaşi Părinte, noi toţi suntem fraţi unii cu alţii pentru că: "nu mai este elen şi iudeu, tăiere sau netăiere împrejur, barbar, scit, rob sau slobod, ci toate şi întru toate este Hristos."

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

Aşadar, odată cu Întruparea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar şi Fiul Omului, noi suntem chemaţi la o viaţă nouă, adoptând un nou stil de viaţă duhovnicească, plină de responsabilitate mântuitoare, în care îşi găsesc sălaş statornic: dreptatea, pacea şi fericirea! Iar ca "Învăţător al dreptăţii", El nu poate avea "odihnă până când nu se va aşeza pe pământ dreptatea", iar ca "Domn al Păcii", El a întemeiat Împărăţia Sa, în care trebuie să fie "belşug de pace cât va sta luna pe cer."

Iisus Hristos, ca Izvor al Fericirii cereşti şi al bucuriei pământeşti ne dăruieşte nouă mai mult decât dorim sau cerem noi, fiindcă este Părintele nostru ceresc şi ne asigură pe noi toţi: "Cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El."

De aceea, se cuvine să lepădăm întreaga vieţuire păcătoasă de până acum, să trăim în omul cel înnoit prin examen de conştiinţă, arătarea neputinţelor noastre lui Dumnezeu, Iisus Hristos şi rugămintea de a ne vindeca de toate rătăcirile de la Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Aşa vom putea spune, ca oarecând dumnezeiescul Pavel: "De acum nu mai vieţuiesc eu: vieţuieşte în mine Hristos."

Aceasta este suprema ipostază, ca Hristos să vieţuiască în noi, în gândirea şi inima noastră, în mintea noastră, în privirea, auzul şi rostirea noastră, în lucrarea de zi cu zi, în munca noastră felurită, în ascultările noastre, oricare ar fi ele, personale şi obşteşti, în cultura şi ştiinţa noastră, precum şi în veselia şi bucuria duhovnicească, la care ne-a chemat şi îndemnat Însuşi Iisus Hristos, când, după biruinţa împotriva morţii, înviind din mormânt şi venind din iadul suferinţelor, ne-a poruncit, pentru totdeauna: "Bucuraţi-vă!"

Din adânc de vremuri, Apostolul Neamurilor, Sfântul Apostol Pavel ne strigă şi ne îndeamnă: "Bucuraţi-Vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi vă zic: Bucuraţi-vă!" Bunătatea voastră, "îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape", de fiecare dintre noi! Pentru aceasta S-a coborât pe Sine şi a venit în vatra fiecăruia dintre noi, ca să nu fim singuri. El a venit ca o Jertfă din Iubire, pentru că în orice jertfă este iubire şi în Iubire Logosul, Iisus Hristos, care suspină împreună cu noi!

De aceea, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Apostolul său convertit pe drumul Damascului şi din al treilea Cer, ne spune: "Nu vă împovăraţi cu nicio grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu, şi pacea lui Dumnezeu care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre în Iisus Hristos."

Sărbătorind Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, noi cinstim cu sfântă cuviinţă pe Dumnezeu, pentru darul de bucurie veşnică, dar şi pentru că ne-a dat şi nouă oamenilor darul de a ne naşte, de a creşte, de a ne înmulţi şi a ne desăvârşi şi moşteni fericirea veşnică.

Întâmpinăm, la fiecare naştere, taina cea mai mare din lume, cum alta nu mai este, zidirea vieţii încredinţată nouă, oamenilor, astfel, devenind şi noi împreună lucrători cu Dumnezeu, Atoatecreatorul!

Mare bucurie, nepătrunsă taină, minunată încredinţare dată de Părintele Ceresc făpturilor Sale zidite din Iubire Veşnică!

De aceea, în inima şi mintea noastră să nu se găsească cugete rele, ci, dimpotrivă, gândurile să fie îndreptate la "toate câte sunt adevărate, câte sunt smerite, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cinstite" de toţi.

Ca lumina ochilor să păzim sufletele noastre, dar şi trupurile noastre! Să le ferim de necurăţie, pentru că prin întinarea cu orice păcat a unuia dintre noi, ne facem nevrednici de a locui Dumnezeu întru noi şi se vatămă şi curăţia fraţilor noştri şi precum ne putem sfinţi unii pe alţii, tot astfel ne putem întina unul pe altul, pentru că „noi cei mulţi suntem în Hristos un trup, iar fiecare dintre noi mădulare suntem unii altora."

Drepmăritori creştini şi creştine,

Să avem grijă permanentă de a preamări pe Dumnezeu prin faptele noastre de dragoste frăţească, românească şi ortodoxă, având în inima noastră pe toţi fraţii noştri creaţi de Dumnezeu pe faţa pământului, îngăduindu-ne unii pe alţii cu blândeţe, ajutându-ne cu bucurie şi sfătuindu-ne cu înţelepciune la săvârşirea faptelor bune.

Aşa vom fi făcători de pace, devenind "fiii lui Dumnezeu" cu strădania de a ne ruga, de a îndemna cu sfătuire sfântă ca să apărăm pacea între noi, între popoare şi pacea cu Dumnezeul Iubirii.

Înfrăţiţi în slujirea sfântă a binelui, glasul nostru să răsune în cânt de slavoslovie, precum al îngerilor la Naşterea Domnului Iisus: "Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire."

Bunătatea, bunăvoirea, milostivirea, liniştea în gând, în suflet şi în viaţa de fiecare zi, credinţa fierbinte în Dumnezeu şi ajutorarea aproapelui, să ne fie program de viaţă duhovnicească, atât cât vom mai avea darul vieţii pe acest Pământ!

Să nu uităm: prăznuind Naşterea lui Iisus, sărbătorim şi naşterea fiecăruia dintre noi! Este şi ziua noastră de naştere!

De aceea este atâta bucurie dumnezeiască şi omenească de Crăciun!

Îţi mulţumim, Doamne Iisuse, pentru darul venirii Tale, între noi!

Rămâi pururea cu noi!

ÎPS Calinic Argeşeanul,
Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Dată în Reşedinţa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului din Curtea de Argeş,
astăzi, 25 decembrie 2016, de Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!