Răzvan continuă tratamentul cu citostatice
Deşi ar fi dat orice să rămână acasă şi să meargă şi el la şcoală, ca şi fratele Gabriel, Răzvan a plecat astăzi, cu inima zdrobită, din nou la Bucureşti, pentru a îndura încă o şedinţă de citostatice. Ieri, băiatul s-a rugat, în zorii zilei: "Mamaie, te rog frumos, eu n-aş mai vrea să mergem la spital, că nu mai pot să suport! Te rog, mamaie, haide să nu mai mergem, vreau să stau acasă să mă duc şi eu la şcoală cu colegii mei..." Auzind aşa ceva, bietei femei i s-a rupt inima, nu altceva: "Îmi venea să plâng de mila lui... I-am spus că trebuie să mergem, ca să ne facem bine, fiindcă nu putem întrerupe tratamentul exact acum, când începe să dea rezultate!" Dumitra Mustaţă ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi că, din august încoace, îşi tot reproşează că nu a stăruit mai mult la nepoţel să-i dezvăluie ce suferinţă îl apăsa în anii trecuţi, ori de câte ori îl vedea trist şi abătut: "L-am întrebat încă din 2013, de când a descoperit că mamă-sa are un alt copil, dacă avea ceva pe suflet. I-am zis:<< Ştii că nu te cert, noi am ieşit din orice impas amândoi, chiar dacă ai greşit... Spune-mi mie ce ţi s-a întâmplat!...>>. Din păcate, se închidea în muţenie, semn că nu voia să vorbească despre aşa ceva..."
Femeii tot nu-i vine să creadă că energicul şi voiosul Răzvănel trebuie să treacă prin această încercare grea şi se roagă să se facă o minune şi să revină la viaţa lor fericită şi liniştită de mai înainte. Cum adolescentul era foarte afectat de faptul că i s-a spus că-i va cădea părul, a luat imediat măsuri şi l-a tuns la piele, ca să nu-l lase să se mai consume singur. "De multe ori nici nu pot să vorbesc despre el când suntem acasă toţi trei. E atât de trist, s-a schimbat şi la faţă după citostatice, mai ales că-i este foarte rău... Am avut norocul de la Dumnezeu că nu face zi de zi. După primele citostatice, stătea pe scaun şi-şi trecea degetele prin breton, că avea şi el o freză frumos făcută: <<Mamaie, perişorul meu cade...>>. Şi-şi trecea trist mâna prin păr... L-am tuns la piele eu, acasă, ca să nu-şi mai facă inimă rea", ne-a spus aceasta cu un gest de neputinţă. Băiatul ştie că medicii i-au promis că se va face bine şi este dispus să respecte toate restricţiile, numai să fie iarăşi sănătos şi să meargă la şcoală. "Ne-au zis că se tratează, dar trebuie să ducă un stil de viaţă cât mai corect, să aibă grijă cu regimul, să se îngrijească toată viaţa... I-am promis că o să fiu lângă el şi, cât voi trăi eu, am să-l ajut!"
Lecţii ca la carte şi curăţenie ca în farmacie!
În ciuda acestor nedorite probleme, familia se străduieşte să urmeze, pe cât posibil, cursul normal al vieţii. Ieri, înainte de a veni la redacţie, bunica l-a ascultat pe cel mic la lecţie, la Biologie, aşa cum face de fiecare dată cu amândoi copiii. "Eu am învăţat carte la timpul meu, dar de când au început ăştia mici şcoala, am reluat materiile odată cu ei, fiindcă îi ajut la teme şi parcurg cu ei toate lecţiile. Răzvan are acum de pregătit două teste la Biologie şi Chimie pentru cursurile pe care le face la Fundeni... El ar vrea să se ducă la şcoală aici, că-i e frică tare că pierde anul sau că va rămâne cel mai slab din clasă!", ne-a mai spus aceasta.
Poate vă întrebaţi de ce micuţul nu mai merge aici la şcoală cât timp este acasă. Ei bine, medicii i-au refuzat categoric această posibilitate, căci corpul lui este foarte vulnerabil şi cu imunitatea scăzută din cauza citostaticelor. Ori, dacă merge şi petrece ore întregi într-un colectiv în care pot exista copii cu răceală, de exemplu, riscul de a se îmbolnăvi este enorm. Iar o răceală - banală pentru cei ce nu au imunitatea scăzută - i-ar agrava situaţia, căci ar presupune amânarea tratamentului pentru cancer pentru tratarea ei cu prioritate. Acasă, cei doi băieţi sunt crescuţi într-o curăţenie ca de farmacie. În micul apartament domnesc ordinea şi simplitatea. Cele câteva piese de mobilier sunt temeinic şterse de praf, bucătăria arată ca un laborator de chimie, iar baia este impecabilă! "Mamaia" întotdeauna a fost exigentă la capitolul curăţenie, însă, de când cu boala nepotului, a înteţit acţiunile de menaj în casă, căci se teme pentru sănătatea acestuia.
Copii descurcăreţi şi ascultători
Câtă vreme bunica şi Răzvan stau în Bucureşti, tatăl şi o nepoată mai vin şi îl supraveghează pe Gabi, căci acesta este încă micuţ şi neajutorat. Femeia ne-a spus că-i lasă mâncare făcută, haine de şcoală pregătite şi totul pus în ordine, în aşa fel încât să se poată descurca singur. "Atâta doar că lui îi e tare frică de câini. De regulă, eu îi duc şi-i aduc de la şcoală. Acum, am un băiat care e cu el în clasă şi am vorbit cu mama lui care-l duce şi-l aduce, să treacă şi pe la Gabi al meu când sunt eu plecată..." Bunica Dumitra ne-a spus că nu prea i-a pus la treabă, dar pe Răzvan l-a mai ţinut pe lângă ea pe la bucătărie şi au mai făcut împreună câte ceva de mâncare - câte-o prăjitură, cartofi prăjiţi, omlete... Uşor-uşor, nepotul a învăţat să-şi pregătească singur feluri simple, nesofisticate de mâncare. "El ştie acum să umble la aragaz, dar Gabi îşi încălzeşte la cuptorul cu microunde, fiindcă el e mai fricos... Îi las sărmăluţe, ciorbă, tot ce-i trebuie pentru sandvişuri... Acum am pregătit carne să-i fac chiftele, că are poftă. Apoi, îi las hainele călcate la locul lor pe umeraş. El e mai mămos, trebuie să-i pui totul la dispoziţie. Răzvan e altfel, se pricepe la toate. Chiar mi-a zis că, dacă era invers, el se descurca fără probleme singur acasă…" Cât despre regimul său, v-am spus de la bun început că are restricţii, deşi meniul este bogat în fructe şi legume, însă carnea i s-a recomandat numai la grătar. "E cam dificil la Bucureşti, pentru că nu ai unde să comanzi mâncare specială şi atunci nu-ţi rămâne decât să iei de la restaurantul din faţa spitalului, unde toate sunt foarte scumpe. Comercianţii din zonă se pricopsesc cu bolnavii, ceea ce e un lucru de neînchipuit! Acum i-am luat storcător de fructe, pe care-l poate folosi el singur, ca să nu aibă poftă să bea sucuri din acelea cu chimicale."
Primele ajutoare au venit deja!
În urma campaniei lansate de noi zilele trecute, mai mulţi oameni cu suflet deja s-au mobilizat şi le-au donat ieri bani pentru drum şi pentru a avea cu ce se descurca la spital în cele şapte zile cât copilul va sta internat pentru tratament. Astfel, dis-de-dimineaţă, două doamne vecine de cartier cu familia Mustaţă au sunat la uşă şi i-au dat lui Răzvan 149, respectiv 110 lei, "ca să aibă de drum". "Au zis că au văzut pe internet şi au şi dat mai departe ştirea, ca să vadă şi alţii…", ne-a relatat bunica.
Totodată, am primit la redacţie mai multe telefoane din partea unor argeşeni care au vrut să verifice dacă povestea este reală, dat fiind un recent caz de acest fel care a stârnit controverse în tot judeţul. Când s-au convins că familia a prezentat documente medicale valide şi dovezi concrete despre situaţia micuţului, aceştia ne-au spus că vor pune în cont atât cât pot fiecare, numai să se facă Răzvan sănătos! De altfel, printre primii care i-au sărit în ajutor băiatului încă de când s-a aflat de boală s-au numărat prof. Ghiţă - dirigintele - şi directorul Anca Popescu: "Mi-au dat 1.280 lei de la clasa lui Răzvan (donaţi de copii şi părinţi) şi 4.380 lei de la ceilalţi domni profesori." Din fericire, oamenii au înţeles că este vorba de acoperit costuri mari şi că familia dispune de bani puţini. Profund recunoscătoare pentru primele ecouri care au venit imediat după lansarea campaniei, bunica a spus - printre lacrimi - în timp ce pleca, mai mult ca pentru sine: "Nu mă gândeam în viaţa mea să ajung să cer la cineva ceva!... Dar n-am ce face..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
