Gheorghe Mateescu anunţă: Şcoala de "Artizani Fără Frontiere" îşi deschide porţile pentru noi învăţăcei!
În urmă cu ceva vreme vă făceam cunoscută povestea celor doi Micuţ(i) care au fost primii ucenici înscrişi în Cercul Tinerilor Meşteşugari "Artizani Fără Frontiere", şcoală de crestat în lemn iniţiată de meşterul popular argeşean Gheorghe Mateescu. Este vorba despre Cristinel (12 ani) şi Radu (11 ani), din Domneşti, copii inimoşi, care şi-au dorit mult să înveţe tehnica aceasta tradiţională a transformării lemnului în operă de artă şi aşa au ajuns pe mâna unui om dedicat, care stăpâneşte cu adevărat acest meşteşug străvechi. "La noi, la Domneşti, în fiecare duminică este târgul acela mare. Într-o zi, pe când mă aflam acolo, l-am văzut pe domnul Mateescu lucrând şi l-am întrebat dacă ar vrea să mă înveţe şi pe mine. Mi-a plăcut mie foarte mult ce făcea acolo. Mi-a spus că mă învaţă şi m-am dus la el în fiecare duminică. După câteva săptămâni, l-am luat şi pe fratele meu, Radu, iar apoi am început să venim la Curtea de Argeş, acasă la domnul Mateescu, unde am lucrat intens", şi-a amintit Cristinel. Într-un timp incredibil de scurt, cei doi au învăţat meserie ca la carte, profesorul reuşind, după cum spune vorba românească, "să scoată untul din ei". Drept urmare, la cea de-a 39-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari de la Craiova, organizat în perioada 21-23 octombrie, pe piaţeta Mihai Viteazul de lângă Palatul Administrativ, Radu şi Cristinel Micuţ, alături de prof. Gheorghe Mateescu, au reprezentat cu succes oraşul şi zona noastră şi au fost răsplătiţi cu premiul al II-lea la Secţiunea Tineret, în valoare de 1.000 lei. Se înţelege că acesta este rezultatul unei munci luate în serios de fraţii învăţăcei şi al unui pofesor care a ştiut cum să valorifice potenţialul unor tinere vlăstare care să ducă mai departe tradiţia artei populare.
"Oamenii ne-au spus că am avut cel mai frumos stand…"
La organizarea acestui eveniment au fost implicate toate departamentele Muzeului Olteniei şi au participat anul acesta peste 150 meşteri populari, care au etalat, ca de fiecare dată, caracterul naţional al manifestării, mânaţi de dorinţa de a duce mai departe aceste valori ale culturii şi civilizaţiei tradiţionale ţărăneşti. Devenit deja marcă reprezentativă a Craiovei, târgul de anul acesta a adus şi noutăţi, la iniţiativa şi îndemnul prof. Mateescu, cel care a propus să fie preluată o idee mai veche lansată cu 10 ani în urmă de Ştefan Enache, fostul şef al secţiei de Etnografie din cadrul muzeului - aceea de valorificare a produselor expuse. "În orice caz, în fiecare an se aduce noutate în târg, dar se păstrează originalitatea 100%. La Craiova este un târg de referinţă care, prin natura premiilor care se dau, creează şi spiritul de competiţie. Practic, a fost de această dată vorba de expoziţie cu vânzare. Noi am expus la stand o parte iconografică de sagă liturgică de la poalele Carpaţilor, de care se ocupă soţia, plus păpuşile pe care le îmbracă în straie populare şi costumele populare tezaurizate, dar şi o parte cu obiecte din lemn, prin care fac recurs la identitate şi tradiţie", ne-a declarat Gheorghe Mateescu.
În fiecare an, meşterii care participă la acest târg trebuie să-şi schimbe repertoriul şi să aducă lucruri cât mai noi, pentru a putea da dovadă de cât mai multă creativitate şi cunoştinţe cât mai vaste în domeniul pe care îl reprezintă, fie că este vorba despre pictură iconografică pe sticlă, costume populare sau obiecte tradiţionale de uz casnic ori decorative. "Noutatea la standul nostru la această manifestare a fost blidarul timpului, care are şi valoare simbolică, dar şi utilitate în gospodărie. Pe una din uşi am reprezentat un moş care fumează din pipă, iar pe cealaltă, o babă care toarce. Apoi, o bufniţă, care spune <<Munceşti, nu munceşti, timpul zboară>> şi un ceas care ne aminteşte că timpul este ireversibil. Se înţelege cine munceşte şi cine stă degeaba."
Meşterul ne-a declarat cu emoţie că modul în care a gândit amenajarea standului i-a impresionat pe vizitatori şi a primit în repetate rânduri felicitări şi aprecieri, ceea ce i-a adus o mare mulţumire sufletească. "Am amenajat acolo o cameră după model specific zonei Domneştiului, cu macate, plocad, costume populare şi obiecte tradiţionale, un decor de-ţi lua ochii şi te făcea să te simţi ca pe vremuri. Mama copiilor s-a îmbrăcat şi ea în costum popular, iar ei au purtat cu mândrie sarica de cioban. La jurizare, foarte multă lume s-a oprit la noi, pentru că au văzut diversitate, mai ales în rândul obiectelor realizate de Cristinel şi Radu. Cei doi au lucrat continuu şi au făcut demonstraţii de crestături, pentru ca oamenii să vadă că ei au un real talent şi fac totul cu mânuţele lor. Televiziunile şi ziarele au stat la rând să discute cu ei. Standul nostru a fost lângă al lor. După această experienţă, am convingerea că vor fi invitaţi şi la alte târguri, unde să-şi valorifice produsele aşa cum trebuie", ne-a spus cu mândrie meşterul.
Întâi scule, apoi mofturi
După premiere, participanţii la deschiderea evenimentului au fost invitaţi la o masă ţărănească îmbelşugată, cu bucate tradiţionale - carne afumată de la oală, bureţi la borcan, brânză, mămăliguţă şi altele, altături de rachiu şi cele mai gustoase prăjituri. "De altfel, cu prăjituri au fost serviţi şi cei care treceau prin faţa cortului, fiindcă am vrut să arătăm că suntem nişte argeşeni de bun simţ şi ne-am pregătit temeinic pentru asta. Am condus totul milimetric pentru a fi cât mai originali şi atractivi. Lumea a spus că n-a mai văzut un stand aşa frumos amenajat şi primitor…", a mai precizat prof. Mateescu.
Ca urmare, Micuţ(ii) au făcut o vânzare impresionantă, de câte 700 lei fiecare. Oamenii au cumpărat de la ei blidărele, cuiere, etajere şi linguri, iar copiii au fost din cale afară de încântaţi, mai ales când au văzut că aproape să nu le ajungă marfa. "Din banii câştigaţi drept premiu, plus ce au mai vândut, îşi vor cumpăra scule ca să-şi modernizeze atelierul lor de acasă. Deja şi-au luat un traforaj electric, care costă peste 1.000 lei. Sunt mulţumit că i-am determinat să guste din această artă şi să se îngrijească să aibă cu ce o duce mai departe, urmând ca abia după asta să-şi cumpere alte lucruri pe care şi le-ar dori. Aşa face un meşter adevărat: întâi îşi cumpără scule şi apoi îşi face mofturile şi se recrează!"
"Meşteşugul vreme cere, nu se-nvaţă din vedere!"
Faptul că frăţiorii progresează de la o zi la alta se vede atât în calitatea tot mai ridicată a produselor care ies din mâinile lor, cât şi în rezultatele avute în ultima perioadă. Vinovat de aceste rezultate este, indubitabil, meşterul Mateescu, fiindcă şi-a dat toată silinţa să lase în urmă adevăraţi urmaşi ai strămoşilor noştri pricepuţi care se îndeletniceau cu aceste tehnici. "Meşterul trebuie să aibă anumite calităţi. În afară de dăruire, pasiune, abnegaţie şi de foarte multe cunoştinţe din domeniul etnoculturii şi artei populare tradiţionale, el trebuie să sădească ceva, să lase nişte urme. Aşa cum este cunoscut din popor, că fiecare om trebuie să sădească un pom, încerc şi eu acuma să sădesc în cultura şi arta tradiţională această idee a artei populare - tehnica crestăturilor în lemn. Am învăţat de la domnul prof. Enache că nu este suficient să transmiţi copiilor tehnici de sculptat în lemn, ci trebuie să le pui condiţie să-şi valorifice produsele. Ei au lucrat în jur de 3 săptămâni de zile la mine acasă şi deja au participat la trei târguri - la Zilele Argeşului şi Muscelului - la Muzeul Goleşti, la Festivalul Vinului şi al Tradiţiilor de Toamnă - la Piteşti şi acum, la Muzeul Băniei, şi peste tot au primit diplome şi recompense", a spus acesta.
De exemplu, la o singură lingură, Radu ne-a spus că lucrează în jur de o oră şi jumătate, cu tot cu cioplitură şi desen, ceea ce, după spusele meşterului, la nivelul lor de experienţă este foarte bine. "Eu oricum am exagerat în legătură cu pregătirea lor. Am avut un program foarte intensiv. Pe durata vacanţei, de la ora 09.00 până la 23.00 seara, ei încontinuu au lucrat, cu pauze doar de masă. Am mers pe principiul şcolii de şoferi, omul pus direct la volan. Aşa şi pe ei, i-am băgat direct în artă. Între timp, am făcut şi ceva teorie. Dar ca să înveţi cu adevărat acest meşteşug, e nevoie de timp şi de implicare directă. Nimeni nu poate învăţa aşa, din priviri. Trebuie pus mâna pe <<condei>>, exersat iar şi iar…"
La început, le-a făcut celor doi un alfabetar, cu principalele semne din cultura şi arta tradiţională, de la prima şi cea mai simplă la cea mai avansată înţepătură, până ce iese produsul. Munca este migăloasă şi cere timp, atât din partea lor, cât şi din partea meşterului, astfel că acesta preferă să lucreze cu câte doi, ca să se poată ocupa de ei aşa cum trebuie. "Ei implantează rozeta solară, rombul, dintele de lup, frânghia şi altele. În timp ce lucrează, eu le dau informaţii legate de simbolistică. Fiindcă ei nu trebuie să ştie doar ciopliturile, mecanic, ci trebuie să devină creatori populari. Pentru că fiecare semn transmite un mesaj. Triunghi cu vârful în sus şi frânghie înseamnă ascensiune, aceeaşi figură orientată în jos înseamnă decadenţă. Rozeta solară - viaţă. Apoi, figuri zoomorfe: bufniţa, simbol al înţelepciunii, cocoşul este cel care ne trezeşte dimineaţa şi ne aminteşte că Dumenzeu ne-a mai dat o zi şi trebuie să o întâmpinăm cu zâmbet şi dorinţă de binefacere. Şi tot aşa..."
"Îi las liberi, ca să-şi creeze propria identitate…"
După reuşita de la acest târg, fraţii Micuţ au dovedit că au asimilat suficiente cunoştinţe cât să fie capabili de acum încolo să se descurce singuri şi să-şi croiască drumul lor. Cu toate acestea, meşterul care i-a format până la acest nivel a promis să-i susţină în continuare şi să le dea sfaturi ori de câte ori îi vor cere. "Gata, îi las să-şi ia ei zborul! Trebuie să-şi schimbe repertoriul, fiindcă nu pot apărea cu acelaşi mereu. Vreau să-i las să gândeacă ei. Eu i-am băgat în documentare şi le-am dat să pună mintea la contribuţie, ca să nu copieze de la alţii, ci să aibă identitatea lor. În fiecare lună trebuie să facă o piesă-două de rezistenţă pe care să le pună de-o parte pentru acest târg. Îi voi îndruma din când în când, cel mai probabil sâmbăta, dar Cercul este de-acum deschis pentru alţii - copii, tineri sau adulţi, care iubesc cultura şi arta tradiţională populară şi vor să ajute la conservarea acestui meşteşug."
Potrivit celor declarate de meşterul Mateescu, la ora actuală, el este singurul din România care promovează repertoriul din vechile şcoli de arte şi meserii, înfiinţate de Regina Maria, la care şi-a adus contribuţia şi ministrul Educaţiei din acea vreme, Spiru Haret. "Această mare femeie spunea că un popor fără credinţă şi cultură va fi supus pieirii. Eu aştept doritorii să ia legătura cu mine şi să vină să înveţe arta crestăturii în lemn. Fiindcă nu ştiu cât voi mai fi pe aici şi e păcat să se piardă tehnicile astea, moştenite din bătrâni, pe care puţini le mai stăpânesc astăzi. Este o artă deosebit de frumoasă şi elegantă, care încă se caută şi din care se pot face bani. Important este să o stăpâneşti ca un adevărat creator, să ştii să îmbini simbolurile şi esteticul cu utilitatea! Poate că unii vor zice că ei n-au talent la aşa ceva. Dar, dacă nu încerci, n-ai de unde să ştii! Eu le zic tuturor să aibă curajul să experimenteze acest sentiment unic de plăcere şi satisfacţie dat de propria muncă. E ceva unic să vezi cum iese un lucru atât de frumos din mâna ta şi să simţi cum acest meşteşug te leagă ireversibil de moşii şi strămoşii tăi români, care cu aşa ceva se îndeletniceau!", a încheiat acesta.
Meşterul Gheorghe Mateescu îşi pune la dispoziţie propriul atelier pentru această şcoală - Cercul Tinerilor Meşteşugari "Artizani Fără Frontiere" - şi oferă cursuri gratuite, ceea ce este deja mare lucru, pentru că puţini sunt cei care sunt dispuşi să facă un lucru de felul acesta fără să ceară ceva în schimb. Îl găsiţi la numărul de telefon 0722760367!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
