Tineri care promit şi pe care suntem gata să pariem: Teo Pavel îşi trăieşte viaţa în paşi de dans!
Tânăra generaţie este deseori blamată de cei născuţi mai devreme, care au uitat că au trecut şi ei prin adolescenţă sau sunt tributari unei educaţii ceva mai rigide, mai austere şi nu se împacă deloc cu ideea că s-ar putea trăi şi altfel decât cum au făcut-o ei. Conflictul dintre generaţii a fost şi probabil va mai fi, atâta timp cât va exista o diversitate de opinii. Însă atâta timp cât poate avea ca rezultate creşterea unor generaţii sănătoase din toate punctele de vedere, totul este în regulă. Toţi trebuie însă să recunoaştem că suntem departe de un astfel de obiectiv generos. Şi asta pentru că societatea actuală este zgârcită cu oferirea unor şanse egale copiilor. Stratificarea socială tot mai pregnantă, sărăcirea la propriu şi la figurat, fragilizarea sistemului educaţional, goana după banii pentru acoperirea costurilor vieţii cotidiene şi, nu în ultimul rând, tentaţiile la care sunt supuşi tinerii, reprezintă cauze ale unor eşecuri dureroase pentru mulţi dintre ei, dar şi pentru părinţi. Tocmai de aceea trebuie să ne bucurăm ori de câte ori descoperim nişte excepţii, chiar dacă - din nefericire - ele încă mai întăresc regula de bază.
Din ziarul nostru de marţi aflaţi dintr-un material semnat de colega Cristina Dincuţă despre succesul unor copii din oraşul nostru la concursul de dans sportiv desfăşurat la Rm. Vâlcea. Pentru reîmprospătarea memoriei, vă redăm un pasaj:
"La acest concurs, care s-a desfăşurat sub egida Federaţiei de Dans Sportiv şi a Ministerului Tineretului şi Sportului, s-au înscris reprezentanţi de la mai multe cluburi de dans sportiv din ţară, astfel că se poate vorbi despre o concurenţă serioasă. Şcoala de dans din Curtea de Argeş are în prezent mai mulţi tineri formaţi, începând de la stadiul de iniţiere până la cel de performanţă, însă prof. Ion Gîrtonea a mers la competiţia de la Vâlcea cu un grup de 6 perechi. <<Totul s-a desfăşurat pe categorii de vârstă şi nivel valoric de pregătire. Au avut de parcurs 2 categorii ale dansului sportiv: secţiunea standard, unde s-a dansat Vals lent, Vals vienez, Tango şi Quick step şi secţiunea latino - cu Samba, Rumba, Cha-cha-cha şi Jive>>, ne-a explicat acesta.
Dintre cele şase perechi înscrise în competiţie, trei au reuşit să ajungă în fruntea clasamentului. Astfel, la categoria Tineret, vârsta peste 16 ani, perechea Vlad Ionuţ Lazăr - Cătălina Teodora Pavel a ocupat locul I, urmaţi de fraţii Mihai şi Andra Bănică, pe locul al II-lea. La categoria superioară, etapa de vârstă 8-9 ani, a ocupat locul V perechea formată din Ştefan Radu - Ana Maria Pruteanu. Celelalte trei perechi care au participat şi s-au clasat pe locuri rezonabile sunt Luca Virgil Buceloiu şi Andra Elena Hiru, David Bobic şi Alexia Zamfir, precum şi Darius Stan şi Ioana Radu".
N-a legat cartea de gard!
Cătălina Teodora Pavel face parte din categoria tinerilor care promit, deoarece are un caracter puternic, ştie ce vrea de la viaţă şi nu se teme de muncă. Educaţia primită în familie şi la şcoală, dar şi fondul sufletesc bun, au ajutat-o să-şi stabilească reperele devenirii şi să-şi construiască pas cu pas, responsabil, viitorul. Teo - cum îi zic prietenii - are 17 ani, este elevă în clasa a XI-a la Liceul "Ferdinand I" şi mărturiseşte pe un ton firesc, de parcă n-ar fi făcut cine ştie ce ispravă: "Anul trecut am fost a treia din clasa mea, cu media 9,26". Nu este o timidă, dar nici nu are acel tupeu nebun ori agresiv al unor colegi de generaţie, conversează firesc, cu siguranţa dată de conştiinţa propriei valori şi încântă prin sinceritatea exprimării şi prin faptul că stăpâneşte noţiuni care, pe alţii, probabil i-ar pune în dificultate. Este rezultatul firesc al lecturilor prin care dobândeşte cunoştinţe noi şi al capacităţii de a prinde din zbor ceea ce o interesează sau o incită. În ciuda faptului că recunoaşte unele dificultăţi întâmpinate în studiul materiilor exacte, pare destul de bine organizată şi ambiţioasă ca toţi cei care nu acceptă imposibilul decât ca o scuză pentru neputincioşi. Teo Pavel face parte din categoria învingătorilor, în care şi-a găsit locul ca un premiu pentru munca depusă. Iar primele exemple sunt oferite de faptul că n-a legat cartea de gard, ceea ce n-a împiedicat-o să obţină performanţe şi pe domeniul dansului sportiv, hobby-ul pe care şi-l recunoaşte fără reţineri. Dar afirmă la fel de firesc şi faptul că a fost ajutată să ajungă la asemenea standarde atât de familie şi de prof. Ion Gîrtonea, dar şi de cei aflaţi în cercul de prieteni, care întreţin un corect spirit de competiţie.
"Mi-am descoperit pasiunea pentru dans acum nouă ani..."
Teo ne-a vizitat la redacţie însoţită de tatăl ei, Dan Pavel şi de bunicul Vasile Dinu, zis "Moşul", care ne-a părăsit destul de repede. "Bunica, Maria Dinu, m-a dus la Casa de Cultură, la cursurile de balet, pe care le preda d-na Nicoleta Andrei. Aveam doar câţiva anişori şi nu m-am simţit prea atrasă de acest domeniu şi, după un an, am renunţat. Am încercat apoi cu dansul popular, cu pictura - cu acelaşi rezultat. Apoi bunica a văzut un afiş cu cursuri de dans sportiv şi aşa am ajuns la C.N.V.V., la prof. Ion Gîrtonea. Dumnealui mi-a plăcut din prima, căci ştia să se apropie de sufletul copiilor, făcându-i să se simtă importanţi. A fost şi este deopotrivă - sper să nu exagerez - un frate mai mare, dar şi un părinte pentru fiecare dintre elevii săi. Poate ăsta a fost secretul apropierii mele de dansul sportiv, care a devenit destul de repede un hobby... Dar am avut şi un moment de cumpănă, prin clasa a VII-a, când nu mai aveam partener, pentru că eu crescusem cam repede şi eram prea înaltă pentru toţi băieţii care erau atunci la cursuri. Am făcut pauză cam un an de zile, timp în care dansam singură acasă, aşa cum fac mereu, de altfel. Tata Dan m-a încurajat mereu, deşi părinţii mei erau plecaţi la lucru în străinătate... Aici trebuie să spun că fără sprijinul familiei, nu făceam mare lucru, pentru că acesta este un sport scump. O rochie nouă pentru concurs n-o poţi cumpăra la Bucureşti fără 1.000 euro... Apoi, într-o zi, m-a sunat dom' profesor şi mi l-a prezentat pe actualul partener, Vlad Ionuţ Lazăr. Ne-am înţeles din prima, pentru că şi el are dansul în sânge şi în circa şase luni de zile a reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor şi să avem primele succese împreună. Acestea şi faptul că ne plăcea ceea ce făceam, ne-au încurajat să continuăm, deşi este mult de muncă şi se cere o disciplină strictă, iar despre câştiguri nu se prea poate vorbi - cel puţin la nivelul nostru. Sigur, participăm la concursuri, primim diplome, dar poate ne-ar ajuta să apărem în spectacole, la evenimente... Practic, nici nu îndrăznim să sperăm la nişte sponsori, cu ajutorul cărora să participăm la marile concursuri naţionale sau internaţionale, cum va fi în perioada următoare unul la Bucureşti, la care sperăm să ne înscrie dom' prof. Gîrtonea..."
"Nu urmăresc o carieră în dans..."
Cătălina Teodora zâmbeşte uşor amuzată atunci când este întrebată dacă vrea să facă o carieră în dans sportiv, după care precizează pe un ton foarte serios: "Dansul sportiv este un hobby care mă ajută să am tonus psihic bun şi, în plus, mă şi disciplinează, mă învaţă să-mi organizez bine timpul, pentru a face faţă tuturor sarcinilor. Şi nu glumesc, pentru că avem săptămânal - lunea, miercurea şi vinerea - câte trei sau patru ore de antrenament, din care până la jumătate pregătire particulară, iar restul în grup, la care se mai adaugă şi cursurile la liceu, pregătirea temelor, lectura... Apoi, nu trebuie să-mi spună cineva că este mai sănătos să ai o carieră care să-ţi placă şi să-ţi faci foarte bine datoria, performând, câştigându-ţi dreptul să fii mândru de munca ta. Numai aşa poţi să-ţi trăieşti viaţa în paşi de dans!... Deci, deocamdată mă concentrez pe finalizarea studiilor liceale în următorii doi ani, timp în care-mi voi definitiva opţiunile de viitor. Asta pentru că încă mai analizez ce anume mi-ar plăcea să fac după... Am reuşit să fac o selecţie a opţiunilor, le-am restrâns numărul, dar cer îngăduinţa de a nu le face publice cât timp nu m-am decis ferm asupra uneia. Sper să am alături în continuare familia, colegii şi prietenii şi încă o dată, ţin să le mulţumesc tuturor celor ce m-au ajutat până acum şi anticipat celor care o vor face de-acum încolo!"
Aceasta este schiţa unui portret care se va definitiva faptic în perioada anilor ce vor veni. Sperăm s-o aplaudăm pe Teo şi pe Vlăduţ, pe colegii lor, dar şi pe inimosul prof. Ion Gîrtonea nu numai pentru performanţele obţinute în concursuri sau la spectacole, ci şi în viaţa de zi cu zi!
