O lansare de carte care a stârnit controverse
Evenimentul de lansare a cărţii "Cumpăna României" de Călin Georgescu a adus împreună în Sala Mare de la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" un număr neaşteptat de mare de argeşeni interesaţi de subiectul anunţat - un proiect de ţară promiţător şi revoluţionar. Acestora li s-au adăugat nume cu rezonanţă din Bucureşti, Rm. Vâlcea, Câmpulung, Piteşti şi Petroşani, care au dorit să audă personal ce are de spus autorul cu privire la o (re)constituire a unei Românii prospere, independente, întoarsă la propriile valori şi capabilă să se auto-susţină. Totodată, în sală au mai fost prezenţi şi managerul C.C.A., Cristian Mitrofan, jurnalistul Nicolae Melinescu, membri ai Cenaclului literar "Nicolae Velea", participanţi la simpozionul de Matematică-Informatică organizat zilele acestea la Curtea de Argeş, ÎPS Calinic Argeşeanul şi acad. Gheorghe Păun, cel care a şi moderat întâlnirea culturală de la ceas de seară, începând cu o prezentare generală a cărţii în cauză. "Călin Georgescu este un om care pune diagnostice şi face propuneri de terapie şi vindecare. Cartea conţine teme dramatice, căci titlul nu este întâmplător: România se află într-un punct de cumpănă/inflexiune. Soluţiile sunt simple, dar poate mai greu de implementat. Cartea este una eveniment, pentru că propune un poiect de ţară, fapt ce nu s-a mai făcut de vreo 20 şi ceva de ani. Este un vorba de un proiect de ţară care se poate transforma în program de guvernare, pe care autorul l-a rezumat ca <<Hrană, apă, energie>>", a explicat academicianul. Încă de la început, s-a spus că autorul subliniază faptul că nu este politican şi nu va fi niciodată membrul unui partid politic, însă se consideră un om politic. Distincţia este deja clasică, după ce Winston Churchill a spus că politicianul se gândeşte la alegerile următoare, iar omul politic la generaţiile următoare, ceea ce însuşi Călin Georgescu a încercat să demonstreze în cartea sa.
"Românii sunt sclavi în ţara lor!"
La rându-i, autorul a ţinut o vastă prelegere în care a prezentat cum vede el situaţia actuală a României, raportat la trecutul istoric, dar şi la contextul european şi, respectiv, mondial. Analiza socială a vizat mai multe aspecte, însă Călin Georgescu a îndreptat-o cu precădere în direcţia că, la ora actuală, în concepţia sa, românii au ajuns să trăiască la nivel de sclavagism - mai ales prin munca prestată în cadrul corporaţiilor străine, fiind lipsiţi de conştiinţă şi de interes, mai ales naţional, idee care nu a fost deplin înghiţită de o parte din cei prezenţi în sală, după discuţiile purtate după încheierea lansării. Iată ce a spus autorul: "Dragostea de pământ din această ţară nu am mai găsit-o nicăieri, ca ţăranul român să cadă în genunchi şi să sărute pământul, cum era odinioară. Dar, din păcate, astăzi, ţăranul român nu-şi mai iubeşte pământul şi-l vinde pe doi ţechini pentru a se duce la birtul din colţ şi a bea rachiu. Totul se întâmplă cu mâna şi pe gura noastră. Nu cei de la conducere sunt vinovaţi că au dus ţara în prăpastie, ci noi, pentru că nu am avut niciun fel de atitudine şi nu avem. Ne complacem în acelaşi joc murdar. Manipularea continuă, fără să ne pese. Noi nu mai avem poziţie bipedă, ci patrupedă! România este astăzi o ţară supusă! Este o ţară în faliment, care trăieşte pe datorie, capturată pentru a fi exploatată, ca o mină din care iei cât iei şi apoi o închizi şi pleci... Asta fac marile corporaţii astăzi la noi. România nu mai are stat, este o corporaţie şi noi suntem slujbaşi la marile corporaţii, la străini. Este ţara în care contează pe cine ştii, nu ce ştii, şi atunci sistemul de valori este călcat în picioare. Drama nostră este că au apărut pseudoculţii care conduc astăzi România, iar noi ne complacem în acest sistem şi-l acceptăm, crezând că este chiar sistemul nostru."
Ideea de sclavie, atât în propria ţară, cât mai ales printre străini, i-a făcut pe unii să murmure ofuscaţi în bărbi, căci cu siguranţă fiecare avea membri din familie plecaţi la muncă peste mări şi ţări, iar afirmaţiile autorului au fost cel puţin usturătoare. Totodată, concluzia hiperbolizată cu poziţia patrupedă a românului subjugat şi dresat să se supună unui sistem impus a fost pentru mulţi supărătoare, dacă ne gândim la aluziile din spatele acestei imagini (incapacitatea de a gândi liber şi de a hotărî pentru noi înşine), însă Călin Georgescu a continuat cu următoarea explicaţie: "Noi, astăzi, trăim probabil cel mai dramatic moment - românilor le este frică de libertate, ceea ce conduce la o frică interioară din care pleacă toate necazurile noastre. Fiindcă nu ne cunoaştem adevărul din interiorul nostru, nu ştim cine suntem şi nici care este misiunea noastră pe acest pământ. Am venit să mergem la mall, să ne întoarcem acasă ca să ne uităm la televizor şi să ascultăm bârfele zilnice sau avem o misiune sacră? Noi nu înţelegem că nu ştim ce înseamnă pedagogie şi sistem de învăţământ liber, de gândire profundă, că nu reuşim încă să facem distincţia şi să înţelegem că trebuie să fie diversitate umană, opţiuni personale, vocaţii, îndemânări unice, stiluri diferite, aspiraţii unice... Poate totul s-a făcut cu interes căci, dacă am fi înţeles lucrurile astea, am fi avut un grad de libertate care ne-ar fi fost fatal. Pământul conştiinţei noastre nu a fost pregătit să primească acest pas al libertăţii. De aceea dăm copiilor noştri exact ceea ce credem că merităm noi, adică vasalitate, lacheism, <<merge şi-aşa>>, <<muieţi îs posmagii>>, lucruri pe care eu nu le-am întâlnit nicăieri în lume!"
Cum se duce ţara de râpă...
Fiindcă de la început s-a pus problema că este nevoie de o identificare riguroasă a problemelor din spaţiul românesc, Călin Georgescu a pornit de la ideea că mâncarea este ieftină şi orice om pe lumea aceasta, oricât de sărac ar fi, când intră într-un fast food, are la dispoziţie plasmă cu ştiri. "De ce aceste două lucruri sunt la îndemâna oricui? Pentru că-ţi acoperă vigilenţa şi-ţi controlează mintea. Mâncarea e material de umplut burta şi informaţiile oferite prin canalele media sunt din cele de care nu ai nevoie, la fel ca şi în şcoala noastră. Noi credem cu tărie că altul trebuie să gândească în locul nostru. România, astăzi, este pe marginea prăpastiei. Este cel mai greu moment din istoria modernă a statului naţional unitar modern, din cel puţin 3 motive: faţă de 1940, când ţara era dezbinată, astăzi este o ţară vândută; apoi, pentru că nu mai există Stat - a fost furat atunci când furi minţile oamenilor şi pentru că economia nu ne mai aparţine nouă şi României."
"Nu mai avem popor de rezervă!"
Apoi s-a afirmat că românul nu are de dus o luptă cu corupţia, ci cu dogma, fiindcă, potrivit opiniei invitatului, România trăieşte în mituri şi prejudecăţi. S-a mai adăugat, printre altele, că numărul mare de români plecaţi la muncă prin străini - 4.000.000, după datele autorului, ar duce la o criză demografică, întrucât ţara noastră tinde să nu mai aibă popor de rezervă pentru a se reface: "România piere sub ochii noştri pentru că nu ne pasă. În schimb, ne pasă de ceea ce avem material, să ne fie nouă bine, să stăm în faţa televizorului şi să vedem ce se întâmplă. Avem 20% analfabeţi în România, dar suntem analfabeţi emoţional mai înainte de a fi literal. Aparte că ne-am decimat biologic, căci avem peste 4.000.000 de români în afara graniţelor care muncesc ca sclavi. Astea sunt nişte consecinţe sociale incredibile. Drama este că nu mai avem popor de rezervă în România. Ca să refaci această ţară, nu mai ai cu cine lucra! Nu mai există meseriaş adevărat. Toţi lucrează aiurea în afară, îşi distrug familiile şi vezi primăvara nepotul la dârlogii calului şi bunicul la coarnele plugului. Asta este imaginea noastră: cozile interminabile de părinţi care vin vara la graniţa de vest ca să-şi vadă familiile!"
Vizavi de această idee, ÎPS Calinic s-a arătat oarecum sceptic, amintind de vremea de răscruce trăită de români în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, care era dornic de războaie şi vărsare de sânge în partea turcilor pentru a apăra "neatârnarea" - nu independenţa, a subliniat ÎPS. "În istoria noastră am păţit pozne tot timpul. Noi nu am avut o independenţă niciodată. La 500.000 de locuitori câţi erau atunci, s-au trezit dintr-o dată că s-a cam terminat ţara. La sfatul boierilor, s-a găsit atunci o altă formulă...", a spus acesta, arătând că România şi-a revenit chiar şi după acea decimare, evident mult mai pronunţată decât cea cu care ne confruntăm astăzi. Acest răspuns a venit şi ca urmare a aserţiunii autorului cum că "toate pierderile suferite de la Ştefan cel Mare până astăzi sunt mai mici decât s-a pierdut în România ultimilor 26 de ani". Călin Georgescu a adăugat şi că, după 45 de ani de ideologie marxistă sau leninistă şi încă 26 de ani de ideologie euro-atlantică, astăzi, românii au pierdut tot: "Românii sunt pribegi în ţara lor! Singurul lucru care a rămas şi nu se poate fura este vocaţia. În special cea a tinerilor, dar şi a noastră."
Tinerii, ultima resursă a ţării!
Autorul a menţionat că o problemă capitală cu care se confruntă ţara este sistemul educaţional deficitar de care au parte tinerii din ziua de azi şi dezinteresul părinţilor de a oferi societăţii nişte oameni integri şi capabili: "E dezastruos să avem 50% abandon şcolar în România! Nu este eşecul lor, ci al nostru, ca adulţi şi părinţi. Astăzi nu sunt copii-problemă, sunt părinţi-problemă. Problemele copiilor vin din dramele noastre, pe care le trăim constant, pentru că nu am fost capabili să ajungem unde ne-am dorit, din frustrările noastre că nu avem cât are cel de lângă noi, pizma care a acoperit această ţară. Nu ne place să recunoaştem adevărul, ci doar să criticăm şi să avem la orice justificare. Drama pe care eu o văd şi este profundă este distrugerea bazei româneşti, care este familia şi educaţia." De aceea, acesta a sugerat ca soluţie identificarea vocaţiilor tinerilor şi valorificarea acestora, însă pentru a reuşi, trebuie să ne cunoaştem istoria: "Astăzi, istoria este falsificată, alţii ne-o scriu. Istoria Românilor se numeşte Istorie în şcoală, cu toate aberaţiile posibile şi imposibile, cu manuale alternative. Este o ruşine fără margini! Ca să folosim vocaţia tinerilor ca ultima resursă pe care o mai are astăzi această ţară, trebuie să ne întoarcem către noi înşine ca oameni, să ştim cine suntem, fiindcă doar aşa putem fi puternici. Noi nu suntem ceea ce ne spun alţii că suntem. Asta este ideea de bază. Noi suntem puternici doar dacă suntem uniţi. Altfel, intrăm într-o mare manipulare, o cacealma perpetuă pe marea scenă deschisă a societăţilor captive, aşa cum este şi societatea românească de astăzi."
