"Am vegheat la siguranţa cerului patriei!"
Aceasta a fost misiunea pe care şi-a asumat-o în tinereţe cel care avea să fie generalul de flotilă aeriană, ing. Gheorghe Zarioiu, a cărui epopee o continuăm astăzi. Ajuns la venerabila vârstă de 86 ani, comandorul de aviaţie se consideră împlinit şi este împăcat cu sine. A reuşit să facă în viaţă toate acele lucruri pe care şi le-a propus, atât profesional, cât şi în viaţa de familie. În anul 1960 s-a căsătorit cu Elena Vasilescu, din Oeşti, medic stomatolog, absolventă a Facultăţii de Medicină din Cluj. Cei doi au o fiică de profesie jurist şi o nepoată care lucrează ca medic stomatolog în Franţa. Soţia, deşi îşi vedea soţul atât de rar şi de cele mai multe ori pe fugă, l-a înţeles şi l-a acceptat cu toate aceste "cusururi". Puţinul timp petrecut împreună era astfel mult mai valoros şi mai încărcat emoţional. "La vârsta pe care o am, privind în urmă şi analizând momentele vieţii şi rezultatele muncii mele, pot aprecia că am avut noroc de nişte părinţi formidabili, care, deşi au trudit din greu şi au trăit în constrângeri materiale deosebite în vremea războiului, şi-au sprijinit copiii cum puţini din vremea aceea au făcut-o, pentru ca noi să învăţăm destulă carte şi să fim de folos societăţii", a spus cu nostalgie acesta.
O familie simplă de la sat
Gheorghe Zarioiu este fiul lui Firon Zarioiu şi al Agripinei Chiriţoiu, ambii provenind din familii bune, care au fost privite cu respect în satele lor. Tatăl a fost orfan de război şi obligat din adolescenţă să-şi întreţină familia numeroasă rămasă în urmă, fapt pentru care a şi fost scutit de serviciul militar. Cu toate acestea, în cel de-Al Doilea Război Mondial a fost concentrat de mai multe ori pe perioade de câteva luni. După căsătoria cu Agripina, socrul l-a ajutat să înveţe meserie în domeniul exploatării lemnului, dulgherie şi construcţii de case, şosele sau căi ferate. "Deşi mama a fost o copilă foarte isteaţă, părinţii au refuzat să o dea la şcoală, pentru că aveau nevoie de ea în gospodărie, ca să îngrijească de fraţii mai mici. Ea a avut toată viaţa această supărare în suflet, că nu a fost şi ea dată la şcoală să înveţe carte. Şi-ar fi dorit mult... În fiecare toamnă, bunicul oferea învăţătorului din sat câte o oaie pentru a nu fi forţat să-şi trimită fiica la şcoală. Apoi, când avea 18 ani, părinţii au îndemnat-o să se căsătorească cu tata (care avea pe atunci 24 ani), deşi nu-l cunoştea bine. După un an, în 1928, au avut primul copil, pe fratele meu, Ion, care a decedat în 2004. Părinţii ei i-au ajutat de şi-au încropit o gospodărie, adică o casă, un grajd şi alte acareturi, potrivit acelor vremuri. Cu timpul, părinţii mei au cumpărat peste 3 ha de pământ agricol şi aproximativ 4 ha de pădure de exploatat", ne-a relatat generalul albeştean.
Nu a fost singur la părinţi, fiindcă pe vremea aceea copiii erau de ajutor la casa omului. În 1931 s-a născut Anişoara, care a murit la jumătate de an: "În acea perioadă, mortalitatea infantilă era pronunţată, iar organele statului nu manifestau interes pentru analiza cauzelor şi eradicarea bolilor." În 1930 s-a născut Gheorghe Zarioiu, apoi a urmat un frate pe nume Vasile (1933) şi, după încă 13 ani, o soră pe nume Elisabeta. "Tata a insistat ca mama să mai facă un copil, sperând din tot sufletul să fie o fată. Gândul lui era că o fată este întotdeauna o binecuvântare în casă..."
Învăţat de mic copil cu munca grea
Munca şi seriozitatea părinţilor au fost răsplătite cu propăşire, pentru că gospodăria a înflorit şi copiilor nu le-a lipsit nimic, chiar dacă pentru a avea de toate trebuiau să muncească şi ei. "Copilăria a însemnat, în special, muncă şi mai puţină joacă. Familia avea teren mult de cultivat şi animale de îngrijit, în medie 2 vaci, 2 viţei, uneori şi 2 juncani, ajungeau până la 90 oi şi mai aveau şi un cal primit pentru întreţinere de la armată - când frontul a venit spre interiorul ţării pentru o perioadă de aproximativ un an. Apoi, se mai adăugau porci, păsări de curte... Fiecare copil avea misiuni bine precizate zilnic. Chiar dacă mergeam la şcoală, fiecare dintre noi îşi făcea şi lecţiile, dar participa şi la activitatea gospodărească. La noi se absenta de la şcoală numai în situaţii extreme de boală. Îmi amintesc că eu cu fratele mai mare am avut scarlatină şi atunci am lipsit...", a povestit generalul.
Pentru el şi fraţii săi, vacanţele de vară erau petrecute prin muncă din zori şi până-n seară, cu rare ocazii de răgaz pentru joc cu băieţii pe uliţele satului, în afară de zilele de sărbătoare. "De exemplu, vara lucram la căpşunăria de la Oeşti, administrată de jupân Boştină şi mai luam câte un ban, pe care-l foloseam pentru a cumpăra lucruri de strictă necesitate. Jucăriile ni le confecţionam singuri şi era o adevărată întrecere între noi care o făceam pe cea mai bună. Când am mai crescut, am realizat o căruţă în miniatură la care am înhămat doi miei şi ei, săracii, au alergat până erau cât pe ce să moară. Am fost pedepsit de mama pentru fapta asta. Apoi, am mai construit săniuţe, cărucioare şi leagăne, pe care le legam de ramurile pomilor..."
Instrucţia militarilor germani, un posibil imbold înspre cariera militară
În vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, familia a trecut prin grele încercări când tatăl a fost concentrat pentru execuţia unor lucrări pentru apărarea graniţei în est-vest. Firon Zarioiu a fost comandantul unei grupe de cercetaşi în linia întâi pe front. A fost rănit şi decorat pentru acte de vitejie. Însă, pentru că în 1938 participase la grevele muncitoreşti împotriva dictaturii legionare, pentru atitudinea publică împotriva Gărzii, i s-a ridicat marca. "Familia noastră a fost obligată să predea unităţii militare din Curtea de Argeş un furgon de fân fără plată, iar după război, a predat o vacă drept despăgubiri Uniunii Sovietice. Totodată, îmi aduc aminte că, în timpul războiului, a locuit la noi în casă o familie de refugiaţi din Botoşani. Tot atunci, prin 1940, staţiona lângă Şcoala Primară Albeşti-Pământeni o subunitate militară germană motorizată, ai cărei militari contribuiau la instruirea ostaşilor noştri care urmau să meargă pe front. Aveau motociclete, autocamioane şi noi, copiii, le admiram tare mult. Poate faptul că am tot observat în acei ani cum se făcea instrucţia militară serioasă a contribuit la orientarea mea către cariera militară, pe care am slujit-o aproape o jumătate de secol", a concluzionat Gheorghe Zarioiu.
Funcţii de specialitate desfăşurate în regim militar
Anii au trecut şi, în tot acest timp, şcoala a fost pentru părinţi prioritatea numărul unu în ceea ce-i privea pe copiii lor, în speranţa că, atunci când vor creşte, vor deveni oameni integri, independenţi, capabili să trăiască pe picioarele lor. "În clasele primare urmate la şcoala din satul Pământeni, comuna Albeşti, primisem suficientă învăţătură, căci atunci se făcea şcoală serioasă şi eram aspru pedepsiţi pentru abateri." După şcoala primară, a urmat Şcoala Elementară la Curtea de Argeş, iar între 1944-1948 a fost elev în cadrul Liceului "Vlaicu-Vodă". În perioada 1948-1950 a urmat şcoala militară de profil, unde a obţinut la absolvire primul grad de ofiţer. În acest timp, a făcut şi Şcoala Medie Tehnică Metalurgică din Braşov, între 1944-1950, apoi, între 1950-1951, Şcoala Divizionară C.F. Chitila-Bucureşti. Din 1951 până în 1957, a fost elev la Academia Tehnică Militară Bucureşti şi timp de trei ani a lucrat ca inginer de escadrilă avioane de vânătoare la U.M. 01905 Deveselu. În toamna lui 1960 a fost avansat la gradul de căpitan şi numit locţiitor al inginerului şef pentru exploatare şi şef al serviciului Tehnic din U.M. 01905, unde a lucrat până în 1962 când, la 1 septembrie, a fost promovat în funcţia de inginer şef de regiment la U.M. 01941 Mihail Kogălniceanu - Constanţa, unde a fost avansat prioritar la gradul de maior. Între 1964-1968, a fost locţiitor comandor pentru serviciul tehnic de exploatare şi inginer şef de regiment la Regimentul 93 Aviaţie Vânători Giarmata Timişoara. Între 1968-1970, Gheorghe Zarioiu a ocupat postul de comandant cu funcţia de general maior inginer/comandor de garnizoană la Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie "Traian Vuia" Mediaş, după care a fost, timp de o lună, în 1970, locotenent colonel la dispoziţia C.A.A.T. (Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Teritoriului) Bucureşti. Până în 1972, a fost şef de catedră tehnică la Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie "Traian Vuia", Mediaş. Între 1972-1989 a avut funcţia de locotenent colonel inginer detaşat la M.I.C.M. Bucureşti, iar apoi a urmat o perioadă de doi ani ca şef atelier reparaţii radio şi radiolocaţie la Baza 322 din Craiova. Din 1990 a fost numit colonel inginer în retragere, iar în 2013, prin decret prezidenţial, a fost numit general de flotilă aeriană. Totodată, între 1972-1974 a fost şeful Organizării Producţiei şi a Muncii la Intreprinderea de Avioane din Craiova, după care încă doi ani a ocupat funcţia de director de producţie la aceeaşi unitate. Tot funcţia de director a avut-o şi la Centrul de Încercări în Zbor din acelaşi oraş, între 1976-1978. A mai fost şeful Serviciului de Proiectare la Intreprinderea de Avioane din Craiova între 1978-1985 şi şeful Serviciului Norme şi Consumuri încă trei ani după aceea. "Nu pot încheia această enumerare fără a preciza că prin educaţia primită în familie, la şcoala primară şi pe urmă la celelalte instituţii de învăţământ pe care le-am frecventat, mi s-au insuflat dorinţa şi avântul de a munci cu pasiune şi de a trăi într-un mod demn de orice funcţie în care m-am aflat. Asta am făcut întotdeauna!"
Un exemplu de viaţă şi 14 cărţi pentru posteritate
Permanent preocupat de ridicarea nivelului tehnic, Gheorghe Zarioiu s-a înscris în anul 1965 la doctorat la Institutul Politehnic Timişoara şi a avut lucrarea condusă de prof. emerit dr. ing. Ion Vladea. "Când am fost comandant al Şcolii de aviaţie <<Traian Vuia>>, am participat la secţionarea didactică a motorului de la MIG-21 şi a întregului avion şi am antrenat la această activitate întregul efectiv al şcolii din subordine." A fost caracterizat deseori de colegi drept un om extrem de competent, deosebit de exigent, dar condus de un optimism molipsitor, iar exemplul personal a constituit un real avânt şi un stimul atât pentru "bobocul din anul întâi", cât şi pentru colegul cu păr cărunt.
De asemenea, comandorul de aviaţie, din fire pasionat de realizările aeronauticii mondiale, a reuşit să-şi înduplece superiorii şi să obţină aprobările din partea MApN şi de la ambasade pentru a participa la diferite saloane şi manifestări internaţionale de profil. "În 2 septembrie 1990 am zburat la Londra cu ROMBAC 1-11, ca să particip la Salonul Internaţional al Aeronauticii şi Spaţiului Cosmic Farnborough, iar în 12 iunie 1991, am zburat cu TU 154-B la Paris, unde am participat ca invitat de onoare la manifestaţia Aeronautique-Espace. În fine, în 10 august 1992, am mers şi la Salonul Aerocosmic Mosaeroshow din Moscova. Au fost schimburi fructuoase de experienţă în ceea ce privea stadiul aeronauticii mondiale de la sârşit de secol XX. La ruşi am avut ocazia să mă sui la bordul unui MIG-31 şi al unui SUHOI SU-29. La Farnborough am avut posibilitatea de a admira cabina avionului DAV-DAS HARRIER. În Franţa am discutat cu echipajul avionului american invizibil LOCKHEED F-117 STEALTH, dar am şi zburat cu un Concorde. Am mai avut şi o specializare la Uzinele Tupolev, din Ucraina, unde am urcat în cabina avionului TU-144, primul supersonic de pasageri. Ultimele specializări au fost la uzinele Pancevo-Belgrad şi Soko-Mostar din Iugoslavia", ne-a mai spus generalul albeştean.
De-a lungul timpului, Gheorghe Zarioiu a primit 16 decoraţii, dintre care 6 ordine şi 10 medalii: Ordinul MM clasa I, a II-a şi a III-a; Ordinul Steaua RSR, clasa a IV-a şi a V-a şi Ordinul 23 August, clasa a IV-a. Ca lucrări tehnice şi de comunicări ştiinţifice, amintim următoarele: 14 cărţi în domeniul aeronauticii ("Aviaţia. Ieri. Azi. Mâine"; "Realizări şi perspective în aviaţie"; "Aviaţia modernă"; "Avioane şi elicoptere"; "Omul din nou pe lună"; "Industria aeronautică modernă"; "Istoria Aeronauticii şi Astronauticii"; "Aparate de Zbor"; "Motoare de aviaţie"; "Aviaţia secolului XX"; "Elicoptere moderne"; "Henri Coandă"; "Avionul. Trecut. Prezent. Viitor"; "Drumul critic - aplicat în construcţiile aerospaţiale în lucru"), toate însumând peste 7.000 de pagini, 15 comunicări ştiinţifice (800 pag.), 165 articole, recenzii şi conferinţe (2.500 pag.) şi altele.
