Editorial LA ŢINTĂ - U(n)drea vrea să candideze
Elena Udrea a spus clar şi lămurit că vrea să candideze la alegerile parlamentare din luna decembrie. Căreia popular i se mai spune şi Undrea. Oare să se fi gândit fosta bombă sexy din politica făcută pe malul Dâmboviţei că ăsta poate fi un semn care i-ar prevesti un nou succes?... Greu de spus ce socoteli şi-a făcut dumneaei pe plajă cu amicul care a uns-o cu loţiuni de protecţie contra razelor ultraviolete, la mare, astă-vară sau cu altcineva - persoană însemnată, asupra căreia s-au năpustit slugile de altădată, ce vor să-i plătească umilinţele trecutului. Cea mai de succes blondină din politica mioritică a ultimului deceniu rămâne o damă de fier, pe care nu pare s-o poată doborî ceva sau cineva - dacă nu vrea ea. E foarte adevărat şi faptul că s-au cam dus vremurile în care ce-ar fi vrut, era lege-n ţara asta!... Deh, anii au trecut, dar le-a adus altora melancolii, nu Elenei Udrea, pe care au cadorisit-o cu o dorinţă de vendetă ceva de speriat pentru cei care au supărat-o. Recunosc cinstit că eu m-am cutremurat auzind-o spunând că maximul pe care şi-l doreşte de la viitoarele alegeri ar fi să prindă un nou mandat şi să intre în Comisia parlamentară pentru controlul SRI, în care ar viza postul de preşedinte. Motivaţia a fost de-a dreptul şocantă: "pentru că actualii membri se comportă ca nişte cârpe". Spun clar că, dac-aş fi în structurile pe care vrea să le controleze d-na Udrea, mi s-ar face cold - pardon! - voiam să spun că m-ar apuca răcorile!
Dacă stăm şi rememorăm ceea ce ştim despre cariera Elenei Udrea, trebuie să acceptăm că a fost una peste care nu poţi trece uşor, plasând-o în categoria banalităţilor. Tânăra care pleca din Pleşcoi precum Rastignac, personajul lui Balzac, ca să cucerească Bucureştiul, a reuşit să-şi atingă obiectivele mai repede ca în telenovele. A absolvit Dreptul, nu i s-a contestat încă diploma, a intrat în politică şi a dansat cândva public cu Ludovic Orban, după care şi-a găsit locul potrivit lângă Traian Băsescu. Acela a fost momentul în care a început să urce ca o stea pe firmament. Nu mai contează prin ce mijloace, mai ales dacă luăm în serios truismul potrivit căruia scopul scuză mijloacele. Că l-a dat pe unul sau pe altul dintre foştii colegi liberali în gât ca să-i salte mingea la fileu celui care trona ca Zeus în Olimpul de la Cotroceni, intră în logica lucrurilor. La fel şi faptul că şi-a găsit fericirea în căsnicie alături de un om pe care l-a făcut să aibă viitor bogat, să fie Cocoş în afaceri şi să adune milioane grele de euro în conturi, ca să aibă ce împărţi cu dumneaei la divorţul survenit atunci când nu mai rima statutul de mare ministresă pe care-l deţinea cu posibilele răutăţi ale celor care ar fi putut-o defini drept d-na Găină. Şi avea dreptate, pentru că la ora aceea putea să-l facă KO şi pe Lucian Bute, iar dacă şi-ar fi pus ambiţia, poate şi pe Mike Tyson, care-şi făcuse obiceiul să viziteze vara litoralul românesc, cam pe vremea când dumneaei patrona turismul nostru.
Ca să n-o mai lungim, Elena Udrea este o doamnă tare! N-a reuşit să-l dea la o parte de la conducere pe Vasile Blaga, însă l-a divorţat pe Traian Băsescu de PDL. A fost factor decisiv la lansarea partidului care trebuia să-i fie nou vehicul politic, i-a ţinut locul cald la conducere şi n-a disperat când i-a întins degeaba covorul roşu la intrarea în sediu, prin decembrie 2014. Mai mult, l-a iertat atunci, iar acum vrea să candideze ca independent, ca să nu facă probleme PMP. Traian Băsescu se poate lăuda că este poate singurul politician care şi-a permis s-o mai şi dezamăgească pe Elena Udrea fără să aibă motive să se teamă că i-ar stârni dorinţa răzbunării. Iată, după ce a trecut pe la Beciul Domnesc şi s-a luptat cu toate viforniţele iscate ca din senin asupră-i, n-a putut-o doborî nici măcar condamnarea fostului soţ la puşcărie cu executare. Dumneaei vrea să rămână în prim-planul scenei politice şi să-i trimită după gratii pe toţi travestiţii din politica noastră, spurcaţi la bani publici. Şi să-i trimită pe urmele ei, să dea şi ei de greu, să sufere din lipsă de bideu, de şpaga cea de toate zilele şi toate cele! Cu titlu de prevestire, mă tem pentru cei care au supărat-o, căci n-ar fi exclus să adune voturile pentru un nou mandat. Asta pentru că dispune de calităţile cerute, de o inteligenţă de-a dreptul diabolică şi, nu în ultimul rând, de un fantastic lipici la electorat!
Aici se impune o precizare: n-am fost şi nu voi fi un fan al Elenei Udrea, chiar dacă m-a pupat acum vreo nouă ani după ce i-am luat un interviu când a venit în campanie electorală la Curtea de Argeş pentru primele alegeri europarlamentare! Şi, deşi mi-a dat un calendar cu poza ei retuşată, nu l-am pus sub pernă pe post de icoană cu chipul Maicii Domnului, cum blasfemiator au făcut alţii şi au ajuns vai de mama lor. Dar îmi plac caracterele puternice şi nu pot să nu mă întreb câte alte doamne de prin politica noastră ar avea asemenea sânge în instalaţie ca să candideze independent şi să-şi propună obiective ca Elena Udrea. Iar dacă mai vreţi un exemplu, vi-l ofer imediat. Prin 1990, regretatul om de afaceri Aurel Ilea primise oferta de a candida la primul parlament post-revoluţionar în echipa vechiului amic, Ion Iliescu. Şi era pe punctul de a accepta, dar a fost întors din drum de fiul său, Dan. Mai vârstnicul meu prieten îmi povestea cu ani în urmă cum îşi găsise băiatul cu bagajele făcute ca să plece din casa părintească. "M-o făcut cu ou şi cu oţet că am uitat că am fost trimis în puşcărie de comunişti, când eram încă elev de liceu şi că, în cazul ăsta, nu mai avea ce discuta cu mine", îmi mărturisea dumnealui în graiul cu reminiscenţe ardeleneşti şi cu acel zâmbet indescifrabil zărit în ochi de cei ce ştiau unde să se uite. Dan Ilea şi-a făcut părintele să renunţe, iar eu cred că amândoi au dat dovadă de tăria de caracter pe care aş vrea s-o descopăr şi la candidaţii la alegerile din 11 decembrie!
