Curtea de Argeş - din nou în doliu: Aurel Ilea a încetat din viaţă!
Inima uriaşă a cunoscutului om de afaceri local, care a marcat viaţa comunităţii locale în ultimele decenii, a încetat să bată în seara zilei de 14 septembrie. Aurel Ilea se afla lângă Haţeg, atunci când Dumnezeu l-a chemat la sânul său, ca pe un fiu iubit, care n-a trecut prin viaţă fără să lase urme. Fiul unei vechi familii de ţărani din Ghijasa de Jos, judeţul Sibiu, care-şi putea identifica rădăcinile încă de pe vremea împărătesei Maria-Tereza, descendent al Relului Cătanei - cum era cunoscut unul dintre înaintaşii care fusese în oastea imperială austro-ungară - s-a ridicat prin inteligenţa şi munca sa deasupra condiţiei iniţiale, ajungând să influenţeze în bine vieţile majorităţii semenilor cu care a intrat în contact. Născut la data de 26 mai 1932, pe când era încă în clasele de liceu a fost arestat cu mai mulţi colegi sub acuzaţie de activitate legionară, deşi nu ajunseseră încă la majorat. Aurel Ilea a fost unul dintre martorii în timp a istoriei acestui neam din ultimele opt decenii, pe care a evocat-o ca un patriot înflăcărat, de câte ori i s-a ivit prilejul. A trecut prin puşcăriile comuniste, unde s-a maturizat cunoscând incredibilele şi pe alocuri chiar absurdele istorii ale unor tovarăşi de suferinţă. După circa un an de zile, lotul de elevi din care făcea parte a fost judecat şi eliberat pentru că acuzaţiile nu se susţineau. Culmea cinismului, deşi exoneraţi de vină, familiile acestor tineri au fost silite să plătească nişte cheltuieli de judecată uriaşe în raport cu posibilităţile lor materiale. Graţie curajului unor dascăli, Aurel Ilea a putut să-şi ia bacalaureatul şi pentru că avea în cazier o arestare, a mers la Iaşi, unde a reuşit cu mari sacrificii să-şi ia diploma de inginer. Apoi, pentru a-şi pierde urma sau pentru a se reabilita în ochii comuniştilor, a lucrat pe mai multe şantiere. În acele condiţii dure i s-a definitivat caracterul puternic, a învăţat să ia deciziile cele mai potrivite atunci când se impunea, dar - mai ales - a ajuns să preţuiască oamenii de caracter, ferindu-se de nulităţi, de palavragii şi, mai ales, de proşti. Probabil că dumnealui considera - ca şi Tudor Muşatescu, de altfel - că proştii spun multe, dar la scară redusă şi că timpul e prea preţios ca să fie risipit cu ei...
Atunci când a încheiat perioada de formare ca specialist, a lucrat în industria de autoturisme, la Dacia şi apoi la ARO, după care a ajuns în oraşul nostru, fiind unul dintre cei care şi-au adus o contribuţie însemnată la uriaşa investiţie care, iniţial s-a numit Intreprinderea de Componente Electronice Pasive, şi apoi Electroargeş, din care s-a desprins câţiva ani mai târziu IPEE. Director al acelei mari fabrici din nordul municipiului, a avut multe idei revoluţionare de-a dreptul pentru acea perioadă, s-a bătut pentru oamenii din subordine, a cunoscut mulţi factori de decizie ce l-au preţuit pentru ceea ce făcea şi şi-a atras recunoştinţa multor subordonaţi pentru modul în care i-a ajutat. Participant la evenimentele din decembrie 1989, n-a cerut vreodată certificat de revoluţionar. Şi asta nu pentru că a plecat din acel consiliu al FSN local prin februarie 1990, ci pentru că-i lăsase un gust amar ceea ce văzuse acolo şi mai ales lupta pentru putere şi manevrele făcute de unii dintre oamenii care acum consideră că ar fi îndatorat comunitatea locală şi ţara prin "jertfele" lor din acele zile aprinse. Implicat în politica de după 1990, a candidat de două ori la posturi din administraţia publică locală şi era cât pe ce să dea lovitura ca independent, după ce Costinel Vasilescu îl dăduse mai la coada listei candidaţilor liberali, prin 2004. Atunci i-au lipsit mai puţine voturi decât degetele de la o mână pentru a intra în legislativul municipal.
Aurel Ilea nu era un om care să se considere vreodată înfrânt. A rămas integrat în viaţa comunităţilor locale din zona Curtea de Argeş şi devenise o prezenţă obişnuită la evenimente cum a fost recepţia la Cula Sultănica (2015 - Şuici), zile festive pe la Poenărei, Corbi, Brăduleţ, Sălătrucu, Goleşti (2016). Recent a avut bucuria de a-şi primi la Curtea de Argeş pe fiica - medic ce trăieşte de ani de zile în SUA - care a venit cu soţul în ţara de origine. Admirat şi invidiat deopotrivă pentru vitalitatea şi pentru ideile sale inteligente, acest mare patriot ne-a părăsit la marea sărbătoare creştină, Ziua Crucii. S-ar zice că Dumnezeu l-a chemat în locurile de baştină, unde-şi va găsi odihna veşnică, sâmbătă - după cum ne-a informat fiul său, Dan. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe acest mare om şi să-i întărescă pe cei dragi, pentru a putea depăşi grelele clipe ale despărţirii!
