Andrei Petrescu, un columbofil devotat!
Puţini dintre noi cunosc detalii despre columbofilii din Curtea de Argeş, iar faptul că în oraşul nostru există două cluburi destinate crescătorilor de porumbei - "Meşterul Manole" şi "Maraton Negrilă" - se cunoaşte doar în cercurile restrânse ale membrilor. Ultimele competiţii desfăşurate la nivel de zonă ne-au atras atenţia prin prezenţa în fruntea clasamentului a lui Andrei Petrescu, profesor de Educaţie fizică şi sport şi mare pasionat de fotbal. Povestea sa începe în copilărie, când în vacanţele de vară mergea la bunici şi-şi ajuta unchiul să îngrijească porumbeii pe care acesta îi creştea pe lângă casă. "Primul care a avut porumbei a fost unchiul meu (fratele mamei), atunci când eram eu mai mic. Mie mi-era foarte drag să îl ajut la curăţenie, să-i văd, să le toc minerale. Îmi plăcea mult să-i aştept să vină de la zbor. Dar nu aveam în plan să cresc eu, mai ales că nu le ştiam tot rostul. Nici acum nu ştiu toate lucrurile despre ei. Plus că eu eram pasionat de fotbal... Stăteam la bloc, în oraş şi mergeam la antrenamente. Dar la bunici veneam cu drag în fiecare vacanţă sau în zilele libere şi grija mea erau porumbeii!", ne-a mărturisit argeşeanul.
De la fotbal, la porumbei
Timpul a trecut şi adolescentul energic preocupat de fotbal a trecut prin mai multe momente de răscruce - accidentări care l-au afectat decisiv, astfel că s-a văzut nevoit să renunţe la acest sport. "Marea mea pasiune este fotbalul. Am jucat fotbal de performanţă şi, după ce am avut o serie de accidentări şi nu am mai putut să joc, m-am îndreptat spre porumbei, cu gândul de a fi învingător şi acolo, la fel ca în acest sport." După ce s-a mutat cu soţia la casa bunicilor, a început să cumpere pui din diferite locuri şi să-şi dezvolte această a doua pasiune: "Am început în urmă cu vreo doi ani şi jumătate. Am luat 2 pui de la cineva, 3 de altcineva, vreo 4 de la unchiul meu... şi aşa am strâns mai mulţi. Numai că eu i-am băgat pe ceaţă la zbor, pentru că nu ştiam prea bine cum trebuie lucrat cu ei, şi am pierdut mulţi, rămânând numai cu vreo doi. Apoi, în următorul an, unchiul meu a plecat din ţară şi a vândut porumbeii buni, iar cei care au fost mai slăbuţi au rămas la mine."
Treptat, tânărul a început să se intereseze de porumbei cu origini bune. A mers prin mai multe locuri din ţară şi a cumpărat pui, iar pe unii i-a primit cadou de încurajare, fiind începător. "La noi nu sunt aşa mari preţurile, depinde de familia pe care o are în spate, dacă au făcut sau nu performanţă. Cel mai scump porumbel din lume s-a vândut cu un preţ exorbitant, de peste 900.000 de euro. Eu am mai şi primit cadou de la cunoscuţi, fiindcă eram la început şi au zis să mă ajute...", a specificat Andrei.
Pasiune frumoasă, dar costisitoare!
Tânărul columbofil nu este motivat de vreun beneficiu financiar, fiindcă, din câte ne-a povestit, în zona noastră nu se dau cine ştie ce premii, ci se merge pe renume: "Clubul <<Meşterul Manole>>, din care fac şi eu parte, are cei mai mulţi membri. Dar, ca să câştig bani, pot numai dacă se fac pariuri între noi sau dacă e vreun Derby, unde un pui se bagă la zbor de la peste 500 km distanţă, ceea ce e foarte mult pentru el. Pentru această etapă se vând inele speciale. La noi a costat 10 lei unul. Din banii strânşi, organizatorul se ocupă şi face diplome şi premii. Cel căruia îi vine puiul între primii poate câştiga ceva bani... Oricum, premierea va avea loc în noiembrie-decembrie, când este programată şi o încheiere de an. Se dau cupe, diplome, medalii. Dar trebuie să ai palmares, să îndeplineşti mai multe condiţii..."
Orice pasiune presupune investiţie şi muncă, iar aceste păsări necesită o îngrijire specială şi multă dedicare, ca să nu mai vorbim despre partea financiară, care joacă un rol important: "După ce se întorc din cursă, porumbeii trebuie recuperaţi. Ei trec printr-un stres când îi bagi în maşină, apoi riscă să ia boli de la unii pui care deja sunt bolnavi. Îi aştepţi cu recuperator în apă, le dai mâncare bună, a doua zi îi bagi iar la recuperator, îi laşi să facă baie, le dai tratamente, medicamentaţie, vitamine... Se investesc bani mulţi, pentru că altfel nu faci performanţă! Apoi trebuie să te ocupi să-i antrenezi dimineaţa şi seara, ca să-ţi vină primii la competiţie. Eu îi mai duc între concursuri la distanţe din ce în ce mai mari, de 30-40 km. Este vorba de mult timp petrecut cu ei şi de un efort financiar considerabil. Am noroc că soţia este alături de mine, mă susţine şi mă încurajează!"
De două ori locul I!
La ultimele două competiţii desfăşurate pe zona noastră, munca lui Andrei a adus şi primele roade, după ce acesta s-a clasat pe primul loc. Prima dintre ele a avut loc pe 15 august şi au fost înscrişi 46 columbofili din Clubul "Meşterul Manole" şi "Domneşti - AG", cu un total de 1.363 de păsări, dintre care s-au clasificat 273. Primul sosit a fost un pui ce îi aparţine lui Andrei Petrescu, având un punctaj de 0,7337. După ce a parcurs o distanţă de 190,255 km (de la Lehliu Gară), cu viteza 1.002.5500, acesta a ajuns înapoi la ora 09:39:48. La a doua etapă, care s-a desfăşurat pe 28 august, au participat 7 cluburi, printre care şi cele două din Curtea de Argeş. Au fost înscrişi 43 columbofili, cu 1.032 păsări, din care s-au clasificat 206. Şi de această dată, Andrei Petrescu a avut primul porumbel sosit, după o distanţă parcursă de 333,783 km (de la Jurilovca), cu o viteză de 1.172.0986. A ajuns înapoi la 11:29:44. "Li se dă drumul pe la 06:45. Ei vin şi de la 1.500 km înapoi, fiindcă sunt cele mai deştepte păsări. Se ghidează după soare, unde magnetice, creste... Este un mister şi pentru mine. Se şi pierd mulţi la zbor. Unii au venit şi a doua zi, unii se duc greşit. Fiecare columbofil participă cu mai mulţi pui, fiindcă nu ai cum să trimiţi doar unul. Eu am trimis la prima etapă 32, dar 4 nu s-au mai întors. Am câştigat cu ceas mecanic, nu electronic. La cel mecanic e mai greu, că vine porumbelul, îl prinzi repede, îi scoţi cheiţa şi o bagi acolo, într-un dispozitiv al ceasului. La cel electronic e o trapă şi, cum vine şi calcă pe trapă, se înregistrează timpul. Dar cipurile sunt foarte scumpe pentru astea electronice şi nu mi le-am permis. Ultima etapă a fost una foarte grea, unde s-au pierdut mulţi porumbei. Au fost 334 km aerieni...", ne-a spus Andrei.
Perspective de viitor
Chiar dacă local răsplata nu este motivantă, există loc de ceva mai mult. "Dacă acelaşi porumbel vine la cinci etape în faţă - nu neapărat locul I, asta se numeşte că el clasează, adică face o normă. Este un punctaj care se dă şi, dacă adună tot mai puţine şi e pe ţară în primii 10-20, intră în expoziţia naţională. Dacă ajungi acolo, e minunat, pentru că vin şi columbofili din afară şi poţi să-l vinzi pe bani mulţi. Se ajunge la sume de 10-20.000 de euro sau chiar mai mult... Sau ţi se cer pui din el, şi iar scoţi nişte bani. Dar e foarte greu să ajungi la acest nivel... Sper, totuşi, ca vreodată să reuşesc. Am ambiţia asta!", a încheiat optimsit profesorul de sport.
