Prima promoţie a Seminarului Teologic Ortodox "Iustinian Patriarhul" - revedere după 45 ani
Marți, la Curtea de Argeş, s-a strigat din nou catalogul cu absolvenţii primei promoţii din cadrul Seminarului Teologic Ortodox "Iustinian Patriarhul", după 45 de ani de când aceştia au păşit pe porţile şcolii, spre a fi mesageri ai învăţăturilor creştine şi păstori în slujba Domnului, acolo unde i-a fost rânduit fiecăruia. Revederea la Curtea de Argeş, care se petrece odată la cinci ani, a fost organizată de către şeful promoţiei 1971, părintele Ioan Cionca. Prima parte a întâlnirii a avut loc la Catedrala Mănăstirii Argeşului, acolo unde s-a oficiat un Te Deum de mulţumire, urmat de un parastas de pomenire a ierarhilor, profesorilor şi preoţilor colegi care au fost chemaţi la ceruri, întru veşnică odihnă. În cadrul slujbei de pomenire, părintele Ioan Cionca a dat citire listei cu cei adormiţi întru Domnul şi a invitat pe toţi cei prezenţi la îngenunchere în rugăciune spre vindecarea unui membru de familie al unuia dintre colegi.
După o fotografie de grup pe scările Mănăstirii, a urmat aşa-numita "oră de dirigenţie", care a avut loc, cu îngăduinţa şi în prezenţa ÎPS Calinic, la Sala Manole. Cei aproximativ 20 de colegi care au răspuns invitaţiei la acest eveniment plin de emoţie duhovnicească au fost onoraţi şi de această dată cu participarea celui care le-a fost mentor, prof. univ. Victor Frangulea, fiind singurul profesor al seriei încă în viaţă.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de părintele Ioan Cionca cu urări de bun venit şi de sănătate tuturor celor prezenţi la întâlnire. Acesta a amintit de contextul istoric în care a luat naştere Seminarul Teologic Ortodox în care au fost cu toţii pregătiţi pentru calea preoţiei: "Sunt 45 de ani de când am părăsit braţele calde ale Sfintei Mucenţie Filofteia şi izvorul dătător de lumină al acestei sfinte mănăstiri, unde prin iniţiativa vrednicului de pomenire, înţeleptului şi de neuitatului patriarh Iustinian, ne-am adunat atunci în acest loc. Cu toţii ştim că PF, văzând situaţia deosebită din Ardealul strămoşesc, unde multe biserici erau văduvite de păstori, a urmat pilda Mântuitorului Iisus Hristos şi s-a hotărât să adune discipoli pe care să-i pregătească şi să-i trimită acolo unde strămoşii şi părinţii noştri însetaţi de lumina credinţei străbune aşteptau păstrători în bisericile lor. V-o spun, fără teama de a greşi, că Preafericitul Iustinian, adormitul întru Domnul, a fost un vizionar. Mulţi i s-au opus, dar cuvintele sale i-a asigurat pe toţi că va învinge. Şi a învins, iar noi, prima promoţie, suntem dovada! Astăzi, avem bucuria deosebită să ne revedem şi am chemat în mijlocul nostru pe ÎPS Calinic, păstorul actual al acestor străvechi aşezăminte, vatră de cultură şi credinţă străbună, pentru un cuvânt de binecuvântare."
Strigarea catalogului a revenit prof. mentor Victor Frangulea, care a dat citire celor trei clase - A, B şi C - în ordine alfabetică, menţionând şi pe cei decedaţi. Aceia care au fost în sală, mulţi întovărăşiţi de soţii, au răspuns şcolăreşte strigării printr-un "prezent" ferm şi fiecare a rezumat în două-trei vorbe întreaga sa activitate ori statutul actual. Invitaţii şi-au amintit cu drag de colegi care aveau diferite daruri, fie de a cânta, fie de a recita poezii într-un mod cât mai original, fie de a spune o vorbă bună, dar şi de aceia care erau mai răzvrătiţi şi puşi pe şotii.
Ultimul, dar nu cel din urmă la cuvânt, a fost ÎPS Calinic şi, în stilul propriu dăscălesc, le-a dat celor prezenţi multe sfaturi şi îndemnuri părinteşti. Dintre acestea, arhiereul a pus mare accent pe faptul că, deşi mulţi au spus despre ei înşişi că s-au pensionat, aşa ceva nu există pentru un slujitor al Domnului, căci acesta trebuie să fie la datorie toată viaţa sa, ca mărturie şi misionar al credinţei celei adevărate. Ei trebuie să continue să se roage şi să facă cinste Bisericii până la moarte. "Ce e aia pensionar? Dar cărţile necitite? Dar rugăciunile nefăcute? Când eşti pensionar, te-ai eliberat, dar faci rugăciuni pentru ceilalţi! Apoi, cititul e o vrajă, o nebunie curată, mai ales când ajungi la o astfel de vârstă şi-ţi dai seama cât n-ai citit! Eu recunosc că mai mult am scris şi citit, decât m-am rugat...", a mărturisit acesta.
De asemenea, fiind el însuşi un mare cititor şi scriitor deopotrivă, i-a îndemnat pe toţi cu tărie să apuce condeiul şi să aştearnă pe hârtie întreaga lor viaţă de activitate în slujba Domnului, cu întâmplări, întâlniri, lucrări, oricât de mici ar fi, toate pentru a rămâne de mărturie urmaşilor despre cum a lucrat prin fiecare Dumnezeu. "Apucaţi-vă de scris! Fiecare aveţi atât de mult de spus despre prezenţa lui Dumnezeu în activitatea pastorală a sfinţiilor voastre, încât ar fi păcat să nu faceţi câte o carte! Pentru că aţi venit din toate părţile ţării şi fiecare a încercat să lucreze cât mai bine acolo unde a fost pus. Faceţi cartea vieţii sfinţiilor voastre! Puneţi şi imagini, că acum sunt fotografii... O să ziceţi, dar cum să-ncep? Eu vă spun: la întâmplare! Luaţi creionul, că se lipeşte tare bine mina neagră de hârtie, şi faceţi o rugăciune şi vă gândiţi. Liviu Rebreanu a stat cinci zile la Argeş, Ştefăneşti, până ce i-a venit acea picătură pentru a scrie romanul <<Răscoala>>. Şi după aceea, nu s-a mai oprit până ce nu a terminat. Va să zică, rugăciune şi apoi, totul vine de la sine", a concluzionat ÎPS.
Ca de fiecare dată, arhiereul a ţinut să puncteze şi asupra dietei zilnice, îndemnând spre o alimentaţie sănătoasă, fără alimente procesate, exerciţii fizice şi un consum de apă suficientă în fiecare zi, începând cu 500-600 ml dimineaţa, pe stomacul gol, pentru detoxifiere. Pentru a-i încuraja pe toţi şi pentru a încheia ziua aşa cum se cuvine, acesta a dat citire unui verset din Biblie cu totul plin de miez şi de adevăr: "Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura" (Psalmul 131:16).
După ce au trecut pe rând pentru a semna în Cartea de Onoare, invitaţii au fost întâmpinaţi la ieşire cu produse de patiserie şi fiecare a primit câte un volum din "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie", precum şi o carte scrisă de ÎPS, în care acesta vorbeşte despre Cioran cel adevărat.
