Un centenar de la Marele Război
La 28 iunie 1914, erau asasinaţi la Sarajevo ahiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar şi soţia sa, Sofia, Ducesă de Hohenberg, de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac în vârsta de 19 ani, care era membru al organizaţiei Mâna Neagră. Atentatul a fost scânteia care a provocat o conflagraţie mondială de necontrolat, degenerând în cele din urmă în cel mai mare conflict militar din istoria omenirii de până atunci - Marele Război. Un masacru de nedescris, în urma căruia lumea a fost ruinată şi multe state restructurate după o nouă ordine, care anticipa Europa modernă de astăzi. Bilanţul final arăta oficial 10.000.000 de morţi şi pierderi materiale halucinante. Cele patru mari imperii europene de la acea vreme - Otoman, Austro-Ungar, German şi Rus - au fost îngenuncheate. Istoricii au identificat mai multe cauze concrete de la care s-ar fi umplut paharul: conducerea nedemocratică a imperiilor multinaţionale, existenţa unor vechi conflicte istorice care aşteptau o rezolvare, un general dezechilibru politic, naşterea unor alianţe alcătuite într-un sistem nou şi altele. În război a intrat de-o parte Antanta (constituită din Franţa, Imperiul Britanic şi cel Rus), iar de cealaltă parte Puterile Centrale (adică Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria). Istoricii spun că, atât prin numărul impresionant de militari care au participat, cât şi prin cel al părţilor implicate pe câmpul de luptă, acest conflict ar fi avut o dimensiune apocaliptică pentru oamenii de la acea vreme, fiindcă nu se mai auzise de un eveniment militar cu o asemenea anvergură. În ciuda tratatului de alianţă semnat în secret între Regatul Român şi Imperiul Austro-Ungar în 1883, prin care fiecare din cele două părţi era obligate să intre în conflict dacă aliata era atacată ("casus foederis"), statul român a decis să nu se implice, fiind de părere că partenera de tratat ar fi declanşat războiul. În cei doi ani de neutralitate, ambele tabere au făcut presiuni asupra României să intre în război, fiecare avansând făgăduinţe tentante. A avut câştig Antanta, care promitea teritoriile locuite de români în Imperiul Austro-Ungar, Transilvania (până la Tisa), dar şi Banatul şi Bucovina. Premierul Ion I. C. Brătianu a semnat pe 17 august 1916 un tratat politic şi unul militar cu Franţa, Anglia, Italia şi Rusia, în ciuda situaţiei nefavorabile de pe frontul de luptă. Zece zile mai târziu, Regatul Român a declarat război Puterilor Centrale şi trei armate române au fost trimise imediat la atac în Transilvania.
300 de soldaţi, comemoraţi la Curtea de Argeş
S-au scurs, aşadar, 100 ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, în urma căruia a rezultat mult râvnita întregire a neamului. Acest moment deosebit de important pentru poporul român a fost marcat vineri în întreaga ţară. Cei 330.000 militari români care s-au jertfit în cele mai crâncene lupte pentru materializarea celei mai arzătore dorinţe - aceea a României Unite - au fost comemoraţi simultan în 100 garnizoane unde se găsesc cimitire sau monumente din Primul Război Mondial. Printre acestea s-a numărat şi fosta capitală a Ţării Româneşti, astfel că argeşenii s-au adunat la Biserica Domnească - loc de mare însemnătate istorică, vegheat de statuia primului domnitor întregitor, Mihai Viteazul - pentru a fi martorii unui moment solemn, în cadrul căruia a avut loc o slujbă de pomenire şi s-a dat citire unei liste de 300 nume ale eroilor căzuţi la datorie în perioada 1916-1919. Menţionăm că acestea au fost repartizate aleatoriu pentru fiecare loc de comemorare, astfel că la Curtea de Argeş s-au auzit doar nume de soldaţi care începeau cu litera "B".
Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipală, cu participarea membrilor Consiliului Local, în colaborare cu Batalionul 33 Vânători de Munte "Posada" şi Filiala Judeţeană Argeş POSADA a A.N.C.M.R.R. După ce primarul Constantin Panţurescu a primit onorul militar din partea Gărzii de Onoare, a avut loc slujba religioasă de pomenire oficiată de un sobor de preoţi din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. După aceea, agentul de poliţie Raluca Tobă, profesorii Gheorghe Molea, Sorina Ştirboiu şi Anca Popescu, col. (rtg.) Laurenţiu Domnişoru, col. (r.) Dănuţ Cosoreci, col. (rtg.) Constantin Ghigheanu, medicul Jean Chefani şi maiorul Constantin Cârjan au citit lista militarilor români, eroi morţi în Primul Război Mondial, ale căror oseminte se găsesc în cimitirele din Bacău, Bucureşti, Iaşi, Mărăşti, Regiunea Moldova - Mărăşeşti, Ostffyasszonyla (Ungaria), Roman, Vaslui, Slatina, Haguenan (Franţa), Lambinowice (Polonia), Trentino - Alto Adige (Italia), Friuli - Venezia Giulia (Italia) şi Solt Zmatt (Franţa). La final s-a ţinut un moment de reculegere, după care a fost intonat "Marşului Eroilor" de către fanfara Teatrului "Alexandru Davila" din Piteşti, timp în care cei prezenţi au mers pe rând şi au depus flori şi candele la monumentul voievodului care realiza prima unire a celor trei ţări române, în primăvara anului 1601.
