EXCLUSIVITATE! - Interviu cu Dan Tudor
Regizorul şi, totodată, actorul Dan Tudor - care va fi prezent la Curtea de Argeş astăzi, când se va pune în scenă la C.C.A. comedia "Omul cu mârţoaga", de George Ciprian - a acordat în exclusivitate un interviu pentru ziarul ARGEŞ EXPRES, în care ne-a dezvăluit câteva lucruri despre planurile sale legate de oraşul în care trăim. Născut pe 12 iunie 1967, cunoscutul om de cultură consideră că viaţa i-a făcut cel mai frumos dar atunci când l-a întâlnit cu teatrul. Prin anul 1991, pe când lucra ca şofer pe camion la un şantier, l-a cunoscut pe directorul Teatrului de Comedie, Silviu Stănculescu, cel care l-a chemat la teatru. Deşi iniţial regizorul a crezut că i se va oferi un post de şofer, intenţia lui Stănculescu a fost aceea de a-l pregăti şi a-l introduce pe scenă. Prima piesă în care a jucat a fost "Colivia nebunelor". Ulterior a trecut la regie, după ce a fost nevoit să se ocupe singur de realizarea unui spectacol după un text rusesc, al cărui regizor îşi câştigase un renume prost, motiv pentru care directorul voia să renunţe la proiect. Cum rolul i se potrivea foarte bine (povestea era despre un tractorist care devenise actor), Dan Tudor a reuşit să creeze un spectacol care a luat chiar şi un premiu la Festivalul de la Galaţi. Acesta a fost începutul... Probabil nu mulţi cunosc faptul că el este şi regizorul ultimului spectacol al regretatului actor Radu Beligan. Este vorba despre "Nemuritorul", pe un text de Mona Radu, în care marele actor de care ne-am despărţit zilele trecute i-a avut alături pe Maia Morgenstern şi pe Marius Bodochi. Piesa, o comedie romantică pentru toate vârstele, prezintă o poveste de dragoste - un triunghi amoros format dintr-o femeie (Isabela) şi doi bărbaţi (Felix şi Marius) - urmărită pe un vas de croazieră în jurul lumii, în care se remarcă şi elementele contemporanului virtual - o relaţie care se naşte pe Facebook, în timp ce o poveste de dragoste se destramă după 50 ani de căsnicie.
"Primul meu spectacol şi ultima reprezentaţie a lui Radu Beligan"
- Ce puteţi să ne spuneţi despre relaţia pe care aţi avut-o cu marele Radu Beligan? Cum vă simţiţi la gândul că aţi fost ultimul regizor care a colaborat cu el?
- Este memorabil, regretabil, îmi pare rău că sunt ultimul, dar în acelaşi timp sunt onorat de locul meu în biografia domnului Beligan. Să fii ultimul regizor din viaţa acestui actor atât de mare, consider că este ceva fantastic! Cu atât mai mult cu cât eu am debutat ca actor, în 1994, pe scena Teatrului "Metropolis", într-un spectacol alături cu domnul Beligan. Deci, a fost primul spectacol din viaţa mea şi ultima reprezentaţie din viaţa dumnealui...
- Ce aţi învăţat de la maestru?
- Ne-am întâlnit într-un moment din viaţa noastră în care aveam nevoie unul de celălalt. Eu sunt într-un moment în care lucrez destul de mult în toate teatrele din ţară şi nu numai. După spectacolul meu, "Slugă la doi stăpâni", dânsul mi-a cerut să facem unul împreună. Lucruri multe nu se pot învăţa în timpul unui singur spectacol. Sunt, fireşte, lucruri esenţiale, pe care dânsul le ştia despre teatru. Dar la vârsta lui, sunt chestiuni de disciplină, de lucruri stricte, de căutarea adevărului în teatru.
- Ne puteţi povesti un moment deosebit petrecut cu acesta?
- Am destule momente care mi-au marcat viaţa. De exemplu, el ne spunea întotdeauna că e bine să-ţi cauţi parteneri de scenă şi prieteni mai valoroşi decât tine, pentru că în felul ăsta, calitatea ta va creşte. Nu este important să fii tu cel mai bun într-un context prost, ci întotdeauna trebuie să fii înconjurat de parteneri care să-ţi fie net superiori, de la care să ai ce învăţa. Este şi o clipă în care mi-a spus un lucru legat de munca mea de până atunci: mi-a zis să mă rog ca lucrurile să rămână în viaţa mea aşa cum erau la momentul acela, al întâlnirii noastre, pentru că o să mă bucur de succes şi de o carieră îndelungată în teatru! El făcea lucrurile cu dragoste, înţelegere şi multă răbdare. A fost o personalitate atât de complexă, atât de mare, un om care a marcat teatrul românesc timp de 70 ani. Cuvintele sunt de multe ori sărace - nu ştii cum să formulezi magnetismul acesta care se petrecea de multe ori când îi întâlneai privirea.
"Primarul şi viceprimarul şi-au manifestat dragostea pentru teatru"
- Că vă place mai mult să fiţi - regizor sau actor?
- Pe rând, fiecare. Mi-am consacrat foarte mult timp în ultima vreme acestei a doua profesii. În ultimii zece ani am făcut mult mai multă regie, dar atunci când se întâmplă ca un rol să mi se potrivească, opresc frâiele regiei şi mă opresc şi eu pentru a juca. La Curtea de Argeş o să şi joc în acest spectacol!
- De ce aţi ales Curtea de Argeş?
- Curtea de Argeş m-a curtat pe mine! M-au sunat actualii edili-şefi ai oraşului, primarul şi viceprimarul. Am avut o întâlnire cu dumnealor. Şi-au manifestat dragostea pentru dramaturgie şi acesta este primul pas al nostru pentru a încerca să vedem dacă teatrul ar avea viaţă în acest oraş şi de a pune chiar bazele unuia. Ar fi minunat! Dacă domnul Beligan a înfiinţat Teatrul de Comedie, de ce nu am înfiinţa şi noi Teatrul de la Curtea de Argeş?
- Vedeţi în argeşeni un public cu potenţial?
- Eu cred că un oraş ca acesta merită un teatru! Are istorie, are atracţia aceasta a familiei regale, care sunt de interes naţional sau chiar internaţional. De ce nu ar exista şi un teatru?... Mi se pare că teatrul este ceea ce-i lipseşte Curţii de Argeş!
- Vă leagă un lucru cât de mic de acest oraş?
- Da, există un lucru mic: eu mi-am căutat o casă, când m-am mutat din Bucureşti, la un moment dat. Printre cele două locuri pe care le-am vizitat pentru a cumpăra o casă şi care m-au atras în mod special a fost şi Curtea de Argeş. M-am învârtit în perimetrul acela, însă în acea perioadă n-am găsit un loc pentru a-mi desfăşura şi activitatea profesională, nu numai pe cea domestică. Eram colaborator al Teatrului "Davila", din Piteşti şi am vrut la un moment dat să fac pasul acesta către Curtea de Argeş, dar nu s-a concretizat atunci legătura dorită. Am renunţat şi am cumpărat casă într-o altă parte a ţării, unde am făcut şi un teatru.
- Ce aşteptări aveţi de la spectacol?
- Aştept să vină lumea în sală, să se bucure de un spectacol românesc, de dramaturgia românească şi de o piesă scrisă absolut admirabil şi foarte modern, deşi au trecut nişte ani de la redactarea ei. Este un spectacol la care ţineam foarte mult şi pentru care săli de câte 400-500 locuri sunt neîncăpătoare. Am jucat la teatre naţionale, în săli mult mai mari decât cea de la Centrul de Cultură de la Curtea de Argeş. Sper ca lumea să vină, pentru că acesta este scopul întâlnirilor noastre. Nu există teatru fără public în vreo ţară din lume! Venim cu toată dragostea, iar colegii mei abia aşteaptă să ajungă la Curtea de Argeş. Când îţi dai întâlnire cu iubita la ceas şi vine la ora anunţată, adică la 7, în seara zilei de marţi, e minunat! De-aici încolo să vedem ce se va mai întâmpla...
"Omul cu mârţoaga" se va juca astăzi, de la ora 19.00, în Sala Mare de la C.C.A., iar argeşenii vor avea ocazia să vizioneze o comedie clasică românească, în care evoluează un erou după tiparul lui Don Quijote, mistuit de pasiunea aproape oarbă pentru calul său, categorisit de rău-voitori mârţoagă. C-aşa e-n viaţă!...
