Arhiepiscopia vrea să colaboreze cu Primăria

Written by Cristina DINCUŢĂ on 24 Iulie 2016.

# Vorbe frumoase şi angajamente generoase, dar până la fapte, drumul e ca o Golgotă...

La întâlnirea dintre ÎPS Calinic şi reprezentanţii administraţiei publice care a avut loc joi, la Sala Manole - şi la care ziarul nostru a fost singurul prezent din rândul presei locale - au fost luate în discuţie mai multe probleme ce ţin de cele mai importante lăcaşuri de cult ce fac obiectul patrimoniului oraşului nostru, dar şi diferite alte aspecte legate de administraţie. Aşa cum v-am informat în ediţia de vineri, astăzi revenim cu o prezentare pe larg a întregii întâlniri dintre cele două grupuri: pe de o parte, gazdele, respectiv ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului şi protosinghelul Caliopie Cristian Ichim, iar pe de alta - primarul Constantin Panţurescu, viceprimarul Gabriel Jubleanu, deputatul Mircea Drăghici, consilierii locali Gheorghe Andreescu, Răzvan Bădescu, Bogdan-Alexandru Dabija, Maria Dicu, Cristian Mitrofan (managerul C.C.A.), Gheorghe Molea, Ionel Păunescu, Viorel Popescu, Ana Răduţu, Ana-Maria Rovenţa, Ion Şerban, Dorin Savu, şeful personalului de la primărie, Cătălin Nastea, directorul SPU şi Ioan Ghiţă, directorul SPGC. După ce au fost introduşi în culisele istoriei zugrăvelilor din sala de întâlnire de către părintele muzeograf Adrian Enache, invitaţii au fost poftiţi la masă de însuşi ÎPS Calinic. Acesta a lămurit de la bun început scopul invitaţiei lansate către primarul Constantin Panţurescu: "Noi, Arhiepiscopia, am ales ca reşedinţa să fie aici şi nu cum se obişnuieşte, adică în capitala de judeţ. În noi, dumneavoastră, cei din consiliu, domnul primar, domnul viceprimar şi directorii de gospodăreală orăşenească, o să găsiţi înţelegere. Protocol putem avea oricând, dar invitaţia aceasta este un gest de amiciţie şi de încredere. Vrem să ne privim cu încredere şi dorim ca între Arhiepiscopie şi Primăria Municipiului să nu fie niciun fel de asperitate, niciun fel de supărare, subminare sau neîncredere. Noi nu suntem aici să facem o casă aparte, ci suntem parte din oraşul acesta, aşa că ne bucurăm că aţi binevoit să răspundeţi la invitaţia făcută!"

Catedrala cea nouă va avea o dublă utilitate

Pentru a nu face o trecere abruptă la subiectul de interes general, înaltul ierarh a început prin a povesti despre zilele de pe urmă ale reginei Elisabeta, care a stat doi ani la Mănăstirea Curtea de Argeş - între 1914-1916, exact în Palatul Arhiepiscopal, apoi a făcut un scurt inventar al lucrurilor de valoare adăpostite acolo: "Palatul este al Curţii de Argeş, în patrimoniul nostru comun. Avem muzeu, cu o catapeteasmă din 1682, care a fost a bisericii şi care a fost scoasă prin 1700. Aceasta a fost restaurată la Sibiu, iar refacerea ei a durat 10 ani. Mai sunt şi alte obiecte de cult - printre care şi icoane, care pot fi văzute acolo". ÎPS a precizat că, pe lângă scopul cu care a fost construită, va rândui în noua catedrală un muzeu la etaj, unde vor fi mutate aceste obiecte de valoare: "Avem acolo sus şi un loc superb pentru muzeu. Dar, mai ales, în noua clădire vom avea spaţiu pentru Sfânta Muceniţă Filofteia. Dacă până în toamnă vor fi gata lucrările, o să o mutăm acolo cu tot cu slujbă, să ieşim şi noi din strâmtura care este aici, unde se calcă lumea pe picioare. Este o mare performanţă aceasta!"

Şi protosinghelul Caliopie a ţinut să sublinieze acest fapt înaintea participanţilor la întâlnire: "Catedrala nouă de la poartă s-a construit şi pentru această utilitate, de necropolă, dar s-a construit şi pentru ca noi să scoatem slujba din aceste două biserici şi să o mutăm acolo. Tot ce este patrimoniu aici se va transforma în obiectiv turistic, la dispoziţia vizitatorilor, adică un alt punct de mare atracţie". Cu privire la interiorul necropolei regale, arhiepiscopul şi-a exprimat năzuinţa că se va putea face o împodobire cu un mozaic special adus tocmai din Madaba-Iordania: "Acela este singurul loc din lume cu cel mai frumos şi elegant mozaic". Oaspeţii au dorit să afle când va fi gata necropola, însă despre termenul finalizării lucrărilor încă nu se ştie nimic. "Noi am făcut tot ce ţine de noi până acum, iar de aici încolo se va ocupa Casa Regală de amenajări. Ei nu au dat niciun leu pentru construcţie, au plătit doar arhitectul care a proiectat-o. Se va face acoperişul, iar noi sperăm ca în cel mult o lună să fie gata. Se va folosi o tablă specială. Apoi, mai sunt de făcut picturile... Nici noi nu ştim exact cât va mai dura, dar e bine că a ajuns la stadiul acesta", a punctat gazda, aprobând totodată remarcile unora dintre cei prezenţi, cum că înmormântarea regelui va fi un eveniment internaţional unic, cu care nu ne vom mai întâlni şi la care vor participa oameni din multe ţări.

"... gara aceasta ne strică obrazul!"

Cum s-a ajuns la punctul acesta sensibil, al pregătirii Oraşului Regal pentru un eveniment de mare amploare, la care vor participa importanţi oameni ai lumii, ÎPS Calinic a deschis subiectul despre deplorabila stare în care se află Gara Regală, aflată actualmente în proprietatea CFR, împreună cu terenul de sub calea ferată. "Se poate face un demers ca să o putem restaura? Pentru că gara aceasta ne strică obrazul!", şi-a exprimat acesta îngrijorarea. Primarul Panţurescu a explicat că pe proprietari nu-i interesează clădirea în sine, fiindcă ei doar iau chirie pe ce se desfăşoară acolo. "Noi putem lua clădirea în administrare, dar până la teren... Pe acela, ei aşteaptă să îl cumperi. Nu este rău nici să-l cumpărăm! O să vedeţi la anul în buget o sumă alocată pentru a cumpăra ceva, acum să vedem ce procent ne permite, dar va avea această destinaţie. Putem lua chiar o casă! Gara s-ar putea să ne-o dea direct, cu condiţia să nu-i schimbăm destinaţia. Mai rămâne terenul...", a spus acesta.

Cum se pare că a fost fost lansată o propunere din partea celor de la CFR de a da clădirea în administrarea primăriei din municipiu, primarul şi consilierii au promis că se vor gândi la această posibilitate. De altfel, s-a spus că, pentru a se putea investi în restaurarea monumentului, acesta trebuie să intre în patrimoniul administraţiei municipale - printr-o hotărâre de guvern, fiindcă altfel va interveni Curtea de Conturi care va reclama folosirea ilegală a banilor. În orice caz, arhiepiscopul Calinic a insistat să se facă demersurile necesare pentru a se evita o ruşine de acest fel: "Dacă regele moare, după ce va fi ţinut câteva zile la Bucureşti - după cum e protocolul, va fi adus cu Trenul Regal la Curtea de Argeş. Vă imaginaţi că vin cu trenul acesta notabilităţi din Europa şi, când vor vedea cum arată gara noastră - că ştiu şi ei că e Gară Regală, or să dea vina pe primărie, fiindcă trebuie să ştiţi că gospodarii oraşului sunt primăria şi consiliul local! Dumneavoastră bateţi la uşi, la ferestre, în porţi, cum puteţi, ca să o puteţi lua şi s-o restauraţi!"

Mănăstirea - locul de întâlnire al celor trei elemente de construcţie

Reprezentanţii administraţiei publice municipale au fost invitaţi să viziteze şi celelalte biserici şi mănăstiri din eparhie, pentru a vedea cât de mult efort s-a depus pentru a fi aduse la ceea ce sunt astăzi: "Aici, în Eparhia Argeşului, s-au realizat nişte lucrări foarte mari - restaurări de monumente, de picturi... La Mănăstirea Aninoasa s-a lucrat 22 ani la restaurare şi am aşteptat 7 ani să iasă preotul la pensie, să o putem schimba din parohie în mănăstire". De asemenea, ÎPS a subliniat că la Catedrala "Sf. Neagoe Basarab" este necesară restaurarea picturii, mai ales că anul viitor se împlinesc 500 ani de când a fost sfinţită de Neagoe Basarab. "Noi ne-am gândit deja să pregătim pentru atunci o sărbătoare, cu simpozioane. Trebuie să lucrăm împreună cu primăria în acest spectru cultural-artistic religios. Vor fi invitaţi, se vor face şi anumite activităţi...", a explicat acesta. Arhiepiscopul Calinic a amintit de cele trei bisericuţe de lemn care se află în grădina din spatele palatului şi pentru care a avut de dus o mare bătălie pe vremea lui Ceauşescu. "Le-am adus înainte de 1989... Bisericuţele sunt din secolele XVIII-XIX. Noi le-am găsit la pământ, după ce credincioşii şi-au făcut biserici noi şi le-au părăsit pe cele vechi, de lemn, pe care noi le-am numi dezafectate. Este un obicei să laşi biserica de lemn să cadă acolo, să putrezească, pe motiv că nu te poţi atinge de ea fiindcă a fost sfinţită... Şi aşa le-am găsit: acoperişuri picate, icoanele luate prin sat... Am reuşit s-o aduc pe prima din judeţul Vâlcea, deşi nu era voie să duci patrimoniul dintr-un judeţ în altul. Atunci, la acea vreme, a costat 1 million lei restaurarea ei. Banii au fost puşi de la noi. Este incredibil, să restaurezi o biserică veche costă mai mult decât una nouă, pe măsura ei!" Construcţia a fost restaurată la Bucureşti şi acum este o biserică-tezaur de o mare bogăţie. De asemenea, în parc mai este şi o troiţă, adusă de la Cicăneşti, tot înainte de '89. "Am restaurat-o, dar nu am mai dus-o înapoi, fiindcă era prea frumoasă. Era căzută acolo şi se scărpinau vacile de ea. Decât să fie batjocorită, mai bine a rămas aici!", a explicat acesta, adăugând că la Curtea de Argeş există în acest moment - ca nicăieri în altă parte şi într-un areal foarte circumscris - cele trei elemente principale în construcţie. "Avem piatră - de la Neagoe Vodă Basarab, apoi Palatul Arhiepiscopal numai din cărămidă, iar noi am adus numai lemn - cele trei bisericuţe. Un adevărat tezaur! Sunt de 32 ani aici, dar de fiecare dată când intru în curte, parcă intru pentru prima dată!"

Un plan costisitor de transformare a spaţiului mănăstiresc în spaţiu turistic

Desigur, cum s-a ajuns la discuţia despre restaurări, a fost făcut un apel la bunăvoinţa primăriei şi a consiliului local, pentru că - în mod cert - este nevoie de bani pentru întregul plan propus de Arhiepiscopie cu privire la Mănăstire. Drept răspuns, primarul Panţurescu a precizat: "Sunt nişte bani care se pot accesa până în iarnă. Problema este că, dacă nu ne mişcăm până la sfârşitul lui august, nu mai avem nicio şansă să prindem acel proiect, care a ajuns la mine pe masă. Eu l-am studiat, s-a uitat şi-un arhitect şi-a rămas foarte surprins de cum este realizat. Acest proiect o să treacă pe la fiecare să-l vadă şi nu este ţinut la secret. Trebuie să ne gândim, să ne strângem ca să vedem cum arată şi trebuie să ne mişcăm foarte repede! Nu mai este vorba de primul venit, primul servit, pentru că sunt şi nişte uşi deschise… depinde numai de noi, de consiliu, să ajungem la partea de final. Şi sper să colaborăm, să fim deschişi din ambele părţi. Avem perspective de viitor pentru zona aceasta a noastră şi este păcat. Am convingerea că soarta noastră aici, a argeşenilor, o să fie alta, chiar dacă e vorba de un timp îndelungat".

Pentru a le trezi interesul invitaţilor, părintele Caliopie a prezentat o parte din planul de transformare a împrejurimilor mănăstirii: "Vom face în aşa fel încât să se poată vizita absolut tot, vom înlesni accesul pe alei şi chiar vom pune la dispoziţie pentru cei cu probleme de deplasare acele maşinuţe speciale. E drept că proiectul de investiţii în tot ceea ce am planificat pentru mănăstire şi curte costă câteva milioane de euro. Sunt bani foarte mulţi! După cum vedeţi, Arhiepiscopia utilizează banii judeţului şi îi investeşte în acest oraş, adică avem resurse financiare din tot judeţul. Din păcate, nu există nici măcar indicatoare către Mănăstirea Curtea de Argeş! Noi am pune, dar nu avem dreptul, că e domeniu public!"

După cum se ştie, în secolul XIX, Alexandru Odobescu a avut ideea să pună pe lista cu priorităţi Mănăstirea Argeşului, fiind astfel prima clădire restaurată după venirea lui Carol I în România. Lucrarea a fost făcută de celebrul arhitect francez André Lecomte du Noüy, care a proiectat o curte a mănăstirii după modelul franţuzesc de parcuri-grădini, întocmai ca la Versailles. "Proiectul nostru de restaurare îl respectă pe cel făcut de acest arhitect în secolul XIX. Avem parcul acela din spate, dar noi suntem gâtuiţi aici şi acolo nu se poate vizita. Sunt multe de făcut...", a adăugat ÎPS Calinic. De altfel, invitaţii au avut ocazia să admire schiţa propusă de arhitectul francez la acea vreme şi să-şi facă astfel o idee despre cum urmează să arate spaţiul mănăstiresc în următorii ani, în cazul în care vor fi aprobate proiectele şi se vor găsi banii necesari.

Ion Şerban, vădit îngrijorat de faptul că pietrişul de pe alei nu este cea mai bună alegere, a ţinut să facă această observaţie publică: "Am văzut foarte mulţi oameni - bătrâni, copii - care înaintează foarte greu pe pietrişul acela. Este inclus în chestiunea cu monumentele istorice, de nu este voie să fie schimbat sau cum?" Răspunsul a venit de la protosinghelul Caliopie, care a precizat că s-a cerut în proiectul propus pentru mănăstire să se aprobe pavarea cu lespezi de piatră sau o formulă asemănătoare pentru alei, însă nu s-a primit un răspuns pozitiv. "Cei de la Monumente ne-au respins această cerere pe motiv că toată curtea este brăzdată de temelii vechi, astfel că putem cel mult menţine acest pietriş pe care să-l consolidăm cu o emulsie din ciment şi răşină. Este o mostră la ieşire, lângă magazinul de la poartă, pe trotuar - un model de cum va arăta acest pietriş, care trebuie să fie exact de mărimea aceasta. Nu putem pune pietriş micuţ, fiindcă formează o masă prea compactă şi, la un moment dat, când se va dori să se umble la temelii sau cine ştie ce se va mai face, nu se va putea, din cauză că se sudează aşa...", a explicat acesta.

Laitmotivul dialogului: Sân Nicoară

De-a lungul întâlnirii s-a adus de nenumărate ori vorba despre ruinele Sân Nicoară, care, de altfel, de ani de zile au tot fost amintite, bârfite şi puse la cale până la epuizare, fără vreo materializare concretă a celor spuse. Ideea centrală ar fi aceea că Arhiepiscopia are deja proiectul pentru refacerea integrală a ruinelor, cu studii, schiţe şi toată documentaţia necesară, însă are nevoie de bunăvoinţa primăriei şi a consiliului local. Mai precis, ÎPS Calinic a cerut primarului Constantin Panţurescu să colaboreze şi să-şi dea acordul - alături de consilieri - ca ruinele să treacă în inventarul bisericii printr-un act de concesiune pe o durată minimă de 25 ani, pentru a se putea obţine aprobarea proiectului de fonduri europene care să aducă banii necesari restaurării. Lucrurile trebuie grăbite, întrucât termenul limită de depunere este luna august a acestui an, ori altfel se pierde totul. Arhiepiscopul a dat exemplu cazul unui monument istoric de la Topoloveni: "Primarul de acolo a făcut cu câţiva ani în urmă un proiect european cu vreo 2 milioane de euro şi a făcut mari lucrări. Noi am cedat dreptul de proprietate primăriei pentru acel monument pe 15-20 ani. În timpul acesta, primăria se gospodăreşte, accesează fonduri şi, eventual, se mai prelungeşte durata iar, dacă nu, monumentul revine din nou în inventarul Arhipeiscopiei. Dar am făcut toate acestea pentru ca primăria să nu fie gâtuită că a cheltuit nelegal nişte bani! Şi la Sân Nicoară merge la acelaşi lucru, fiindcă nu luăm în traistă nimica, la fel ca şi la <<Sfântul Nicolae Domnesc>>. Port eu în traistă Biserica? Nu! Ea rămâne acolo! Fiindcă toate astea sunt ale primăriei şi ale municipiului, noi nu luăm nimic cu noi!" Acesta a propus să se facă deci o astfel de înţelegere între Arhiepiscopie şi primărie, specificând că, din punctul de vedere al sfinţiilor lor, aceasta ar fi cea mai bună formulă - un formalism care rezolvă o problemă fără alte îngrijorări. Totodată, a adăugat faptul că acest patrimoniu este al ţării - al românilor, deci - şi nu contează cine îl administrează, pentru că "proprietarul este Dumnezeu la toate bunurile." Şi fiindcă încă era privit cu un oarecare scepticism, a mai adăugat spre luarea aminte a celor prezenţi: "Dacă Sân Nicoară va rămâne nerestaurat - deşi noi avem proiectul făcut de cel mai mare expert din România - atunci vina trebuie să o împărţim! Eu şi cu domnul Mitrofan vom fi arşi pe rug!"

Consilierul Arhiepiscopiei, Caliopie Ichim, a întărit şi el ideea că nu este important cine se va ocupa de aceste treburi câtă vreme ele se fac - dar să se facă! "Pe noi nu ne deranjează să facă primăria lucrarea aceasta. Noi, mulţi ani de zile, nu am făcut nimic, ăsta este adevărul. Şi noi, la rândul nostru, am avut foarte multe piedici şi facem şi un desfăşurător al tuturor demersurilor, dacă vreţi. Acum, s-au făcut studii geo, topo, avem totul pus la dispoziţie. Noi şi pentru mănăstire aşteptăm o singură aprobare de multă vreme, ca să poată fi vizitată şi partea din spate, cu grădina şi bisericile din lemn. E un dosar mare care aşteaptă la minister, pentru o singură hârtie, care de două ori a ajuns pe masă acolo şi nu ni s-a dat acordul, pe motiv că mai trebuie modificat câte ceva...", a mai precizat acesta referitor la proiectul înaintat pentru mănăstire.

Pledoarie pentru aprobarea dării în concesiune

S-a mai spus că s-au făcut toate demersurile în timp şi au fost întâmpinate multe dificultăţi cu Ministerul Culturii, cu oficialităţile din domeniul Patrimoniului, cu specialiştii. "Au fost împărţiţi cei de la Bucureşti, în sensul că nu pricepeau dacă e vorba despre o restaurare integrală a bisericii sau doar se chituiesc zidurile aşa, iar în timp rămân tot ca să se dărâme?... Pentru că în Ministerul Culturii au fost şi mai sunt şi acum tendinţe centrifuge de distrugere a patrimoniului românesc - şi putem da şi dovezi. Monumentele noastre autentice sunt lăsate pe linia a doua şi sunt altele în care se pompează bani. Vom sta şi vom asista la prăbuşirea acestui patrimoniu. Străinii, dacă au avut numai o zdreanţă dintr-o clădire, au făcut-o întreagă, la fel ca la ADN - iei un fir de păr şi faci omul. Aici avem un tezaur fantastic şi ruinele acestea care sunt în picioare în proporţie de 50-60%. Nu mai este nevoie să se umble cu fantezii! Avem elementele care întregesc acest monument. Am avut dificultăţi cu arhitecţii de la Bucureşti - Dumnezeu să-i ierte! - care au pus piedici. După aceea, au venit cei cu săpături arheologice - vai de capul nostru ce-au făcut! A trecut vreme multă până au făcut materialele ştiinţifice! Ce să te faci cu ei?... S-a ajuns acum că acest mare om a găsit o formulă pentru noi. Avem pe masă documentaţia pentru restaurarea lui Sân Nicoară! Domnule, nu contează treaba asta - că o face Arhiepiscopia, că o face Primăria - dar s-o ia acuma din start! Fiindcă este timpul foarte scurt! Noi nu putem glumi cu aceste lucruri! Arde!"

Acesta este apelul făcut de ÎPS către administraţia locală - un apel la responsabilitate istorică şi civică pentru a salva monumentul care stă să cadă şi care doar printr-o minune mai rezistă acolo sus, pe micul deal. "Dacă acum, că noi vă dăm pe tavă proiectul făcut de noi - Slavă lui Dumnezeu că este! - şi dumneavoastră nu vă hotărâţi... Nu contează cine duce desaga! Că noi, de lăudat, nu ne mai lăudăm, fiindcă am restaurat până acuma sute de monumente. Sân Nicoară pentru noi e un mizilic. Nu cerem nici bani. Azi este 21 iulie - până în toamnă, monumentul este restaurat dacă luaţi hotărârea!", a insistat acesta.

Cum era de aşteptat, consilierii noştri locali şi-au pus câteva întrebări care au avut ca sursă unele reticenţe: "Se pot demara lucrările imediat ce ne dăm aprobarea?" "Cine poate obţine cel mai repede aceste fonduri, primăria sau biserica?" "Ce se întâmplă dacă Arhiepiscopia nu obţine aprobarea proiectului?" "De ce până acum, atâţia ani la rând n-au făcut nimic?" "Dacă după cei 25 ani, Arhiepiscopia va profita cumva de situaţie şi nu va mai înapoia monumentul primăriei şi consiliului local şi se va întâmpla ceva asemănător cu situaţia Bisericii Domneşti?" "Dacă, cumva, proiectul are ascuns între foi şi un plan de luare cu japca şi a Bisericii Domneşti?" Printre cei mai frământaţi de aceste griji erau Ion Şerban şi Bogdan Alexandru Dabija care, totuşi, se gândeau cu entuziasm la vestitul tunel subteran care ar putea fi o sursă bună de exploatat în turismul local. Aceasta în timp ce alţii erau de părere că mai bine s-ar pune mână de la mână şi s-ar face această treabă de restaurare fără fonduri europene şi alte încurcături mult prea complicate. Li s-a explicat de către gazde că sunt proceduri care evident că durează şi că - dacă tot au făcut proiectul - este bine să-l continue cei de la Arhiepiscopie, idee cu care primarul Panţurescu a fost întru totul de acord. Arhiepiscopul a ţinut să lămurească încă o dată chestiunea: "Chiar dacă faceţi un act că este dată 25 ani în concesiunea Arhipeiscopiei, noi nu luăm Sân Nicoară în buzunar, ea este acolo, este în municipiu. Ce altceva să facem cu ea decât restaurarea? Nu suntem stăpânii noi! Vă spunem doar de o chestiune formală necesară pentru a fi primită documentaţia în structura de fonduri europene. Trebuie de la primărie document de concesiune pe 25 ani. Şi, cine o mai ajunge peste 25 ani, o vedea... Totul este pregătit, iar succesul depunerii dosarului pentru accesare de fonduri este în mâna dumneavoastră. Odată ce avem proiectul, aceasta este o chestiune formală de bunăvoinţă din partea dumneavoastră". Mai mult de atât, gazdele au eliminat orice confuzie legată de posibile interese ascunse, menţionând că în proiectarea deja făcută ar fi vorba vorba doar de ruinele de la Sân Nicoară, iar "Sfântul Nicolae Domnesc" nu ar avea vreo legătură cu povestea aceasta. Protosinghelul Caliopie a amintit şi că, în cadrul acestei concesiuni, cel care primeşte bunul nu are voie să facă nimic fără acordul proprietarului - nici să adauge, nici să-i schimbe destinaţia, ci doar să respecte scopul pentru care s-a făcut concesiunea.

Cu privire la litigiul în care se află Biserica Domnească, acesta a mai spus: "Asupra proprietăţii unui bun se pot exprima eventuali foşti proprietari. În cazul de faţă, Arhiepiscopia şi Consiliul Local. Dacă noi cădem la o înţelegere, instanţa trebuie să accepte aşa. La un moment dat, dacă ajungem la un consens, instanţa poate decide care cât ia. Hotărârea nu spune că Biserica Domnească s-a dat Muzeului sau Consiliului Local, ci că se respinge acţiunea Arhiepiscopiei. Noi am greşit, pentru că nu am cerut acţiuni de constatare, ci am făcut revendicare. Revendicare este de la un deţinător, care nu există în cazul de faţă. Este anomalie faptul că la Biserica Domnească nu există vreun document sau pisanie, ca şi cum aceasta a venit de undeva fără niciun fel de destinaţie. Este incredibil! O opoziţie făcută fără finalitate. Muzeul nu a venit să spună <<Noi suntem proprietari!>>. Doar a încercat să demonteze toate argumentele aduse de Arhiepiscopie în favoarea dobândirii proprietăţii. Iar noi, aşa cum am promis, nu am depus la dosar niciun fel de întâmpinare". Astfel, s-a tras concluzia că, dacă Arhiepiscopia pierde procesul în septembrie, nu câştigă nimeni. Dacă câştigă Arhiepiscopia, nu ia decât clădirile cu specific bisericesc - adică biserica şi clopotniţa - iar restul tot la Consiliul Local şi la Muzeu rămâne. În fine, s-a mai precizat şi că, în cazul neaprobării proiectului, Arhiepiscopia va suporta toate cheltuielile de restaurare a ruinelor. "Aprobarea dumneavoastră pentru accesarea fondurilor europene în termeni de percuţie este foarte necesară. Iar dacă nu iese proiectul, Arhiepiscopia se va ocupa oricum de finanţarea lucrărilor respective. Să nu ne trezim într-o zi cu jumătatea de acum căzută jos. Mulţumim lui Dumnezeu că nu a fost cutremur mare să se dărâme! Vrem să o restaurăm în forma în care a fost, după cum o să vedeţi în proiect!", şi-a încheiat pledoaria ÎPS Calinic.

Discuţii la final de întâlnire

Înainte de încheiere, ÎPS Calinic a mai avut o scurtă rugăminte către membrii Consiliului Local - aprobarea unei cereri pentru două clase din clădirea Liceului Forestier pentru elevii de la Seminarul Teologic, fiindcă se pare că aceştia sunt nevoiţi să stea cam înghesuiţi, în săli cu mucegai: "Avem nevoie de clase cât de cât igienice şi cu lumină pentru aceşti copii. Nu mă interesează şcoala în sine. Dacă se poate... dacă nu, nu". Cum spaţiul este al primăriei şi, prin urmare, trebuie înaintată o cerere către această instituţie din partea Arhiepiscopiei, s-a promis că, în limita posibilităţilor, se va încerca rezolvarea problemei. Spre final, oaspeţii au fost dăscăliţi cu privire la o alimentaţie echilibrată şi la un mod de viaţă sănătos, cu sfaturi de înfiinţare a unei cantine în incinta primăriei pentru a servi în timpul întâlnirilor membrilor consiliului: "Nu se rezolvă nimic şi nu se iau hotărâri cu gâtul uscat!", a spus acesta într-un spirit de glumă.

A rămas la latitudinea primarului Panţurescu să judece lucrurile "la rece" şi să ia cea mai bună hotărâre cu privire la cele expuse de către gazdele primitoare: "Aţi dovedit nobleţe că aţi răspuns foarte frumos la această întâlnire a noastră cu dragoste şi într-un procent minunat, care vă onorează. Orice aprobaţi dumneavoastră, realizarea nu se pune în contul nostru, ci al Primăriei şi al Consiliului! Noi cooperăm, dar dumneavoastră aveţi putere decizională. O semnătură a dumneavoastră poate rezolva această problemă. Orgolii există în stânga şi în dreapta... Noi trebuie să avem demnitate şi să procedăm prioritar. Să dezvoltăm turismul, fiindcă având în vedere ce s-a întâmplat în economia românească, noi nu avem decât două şanse: agricultura şi turismul. Atât! Totul este paralizat! Aici avem patrimoniu fantastic, iar dumneavoastră trebuie să fiţi premieri în promovarea turismului, în parteneriat cu noi. Şi pentru dumneavoastră, oricând, orice solicitare aveţi, veţi găsi deschis, nu porţile, ci inima!", a încheiat acesta.