O tabără pentru formarea caracterelor
Vă anunţam zilele trecute că, de curând, la Peştera Muierii (Baia de Fier, jud. Gorj) s-a desfăşurat ediţia a cincea a taberei de artă organizate de Gabriel Dan Chiriac - instructor de paraşutism şi alpinism (a doborât recordul naţional de altitudine pentru salt cu paraşuta în 2015), precum şi preşedinte al Clubului Montan "White Wolf", în colaborare cu bunul său prieten, pictorul originar din Brăteşti, Cornel Cîrstea - fondatorul Cercului de pictură "Atlas Art" de la Albeştii de Argeş. Noi am stat de vorbă cu omul care şi-a amintit de Albeşti şi de potenţialul acestor zone, dar mai ales de copiii care au nevoie de prezenţa şi de bunăvoinţa lui şi am aflat lucruri extraordinare despre activitatea şi ţelul său. Cornel Cîrstea a muncit ani în şir pentru a-şi face o echipă de încredere care să-i dea acum o mână de ajutor la nevoie pentru tabăra de artă pe care o organizează periodic la Peştera Muierii. Cu mult timp în urmă, când şi-a dorit să înceapă un astfel de proiect, şi-a dat seama că nu are oamenii necesari, astfel că a pornit totul de la zero, prin a selecta tineri, a-i creşte şi a-i instrui, spre a-i deveni colaboratorii de astăzi. În anul 2000 a înfiinţat un cerc de pictură la Mioveni, din nevoia de oferi societăţii o generaţie de altfel de artişti. A adunat băieţi şi fete pe care i-a instruit, i-a luat pe munte, i-a dus pe fundul mării, iar pe la vârsta de 16-17 ani le-a dat autorizaţie. "În momentul de faţă, pot spune că sunt singurul care are o echipă de artişti capabili să sculpteze şi dându-şi drumul din paraşută, şi de pe fundul mării. Majoritatea fetelor sunt instructori de schi, de călărie, fac paraşutism şi alpinism, chiar mai bine decât mine, findcă au vârsta de partea lor", a spus pictorul.
Focalizare pe potenţialul copiilor
S-a hotărât apoi să lucreze cu băieţi şi fete de la Albeşti, indiferent de vârsta pe care o au, pentru a-i învăţa ce ştie el. A pornit de la sculptură, pictură, arhitectură, puncte de fugă şi altele, considerând că este de datoria noastră, a tuturor, să păstrăm stilul Albeşti, mai ales că deja a devenit un soi de "brand". "Copiii aceştia au ajuns până în Pentagon cu petecele lor colorate cu stilul acesta. Avem datoria să-l păstrăm, să-l facem să expandeze, să treacă dincolo de zidurile şcolii. Vreau să fac ceva în acest scop. Am înfiinţat tabăra - care este gratuită! - cu Gabriel Dan Chiriac acum 5 ani, dar în discuţiile noastre de seară când ploua şi nu ne puteam căţăra, am zis că tabere fac toţi şi le fac pentru a bifa ceva - punem o dată, facem pompă, anunţăm şi apoi bifăm un obiectiv atins. Dacă aceşti copii nu ne întreabă când mai facem alta sau ce mai facem pe viitor, nu am rezolvat nimic", ne-a explicat îndrumătorul.
Cei mici nu reuşesc mereu să termine lucrările, dar Cornel Cîrstea a zis că niciodată nu va pune mâna pe creion să-i ajute. Ideea nu este ca ei să facă o lucrare perfectă şi terminată, ci să le rămână o lucrare complexă, descompusă în mintea şi în sufletul lor în elemente simple. "Când va trebui să-şi deseneze propria casă, o să-şi aducă aminte de punctele mele de fugă şi de alte amănunte pe care eu am reuşit să i le descompun în mintea lui şi să i le las acolo. Scopul acestei munci nu este să deschid o expoziţie, ci copilul să rămână cu ceva". În tabără, după cursul de desen, copiii sunt adunaţi şi învăţaţi să facă noduri, apoi sunt trimişi la bucătărie, la curăţat de cartofi pentru mâncare şi sunt atenţionaţi de la început că trebuie să spele şi vasele, fiindcă organizatorilor li s-a părut foarte important ca adolescenţii să se ducă acasă şi două zile măcar să-şi spele singuri farfuria. "I-am urcat în stâncă, i-am învăţat tehnici de supravieţuire, tot ce ştim noi. Dacă le pui creionul în mână, nu-i mare lucru, treaba asta o face şi profesorul cu ei. Mulţi iau creionul şi desenează singuri. Eu i-aş sfătui pe toţi să facă treaba asta, să fie autodidacţi, fiindcă e cea mai autentică şi sigură cale. Am zis, deci, să facem o tabără complexă".
De anul acesta, în programul taberei a fost introdus şi ceva nou: copiilor le-au fost prilejuite întâlniri cu legende vii, cum ar fi de pildă Dan Vasilescu - preşedintele Clubului Alpin Român, de la care au avut ce asculta şi ce învăţa. Chiar dacă la tabără au participat peste 50 copii/zi, numărul lor nu a reprezentat o problemă, căci au fost împărţiţi în grupe, cu încă două fete care l-au ajutat pe pictor şi au desfăşurat activităţi cu ei. "Acesta este rostul unei tabere, să-i înveţi să calce pe picioarele proprii. Altfel, se bucură că au scăpat de sub tutela părintească o săptămână, iar eu nu am vreun interes să-i învăţ ceva, că nu primesc vreun ban. De aceea, vreau să menţionez că nu reuşeam treaba asta fără Gabriel Dan Chiriac, fără Magda Duţă sau directorul Şcolii Albeştii de Argeş, Claudia Lifoe".
Copiii de la Albeşti - 15 la număr - au venit într-o singură zi, pentru că nu s-a putut oferi cazare pentru ei. Au fost luaţi cu maşina şi aduşi seara înapoi. De altfel, neavând limită de vârstă, cineva trebuia să aibă grijă de ei seara. "Trebuia un hotel, o pensiune şi vreo 10 mămici care să stea după ei. Am făcut modul special, i-am grupat unul de acolo, unul de aici... Faptul că socializează, faptul că încep să-şi trimită ce au desenat este o găselniţă de-a mea. Ce lucrează aici duminica, trimit prietenilor pe care şi i-au făcut acolo şi invers, aşa că se ambiţionează între ei. În fiecare an, la fiecare tabără am salvat câte 2-3 copii, care s-au dus la liceul de arte. Practic, acesta este scopul final: să îi îndrum! Eu, la Mioveni, din anul 2000 până acum, cred că am vreo 200 şi ceva pe care i-am trimis în direcţia aceasta şi peste 800 premii naţionale şi internaţionale".
Pictorul consideră că are obligaţia imperioasă de a-l lăsa pe copil să fie original. Nu îi dă un stil, ci îi exploatează pornirea şi o valorifică. "Am mai spus-o şi o repet: îi cresc să nu mai aibă muci în loc de coloană vertebrală! Acesta este scopul meu! Materialele le facem rost cum putem. Cei de la Albeşti - şi am apreciat la ei lucrul acesta - au venit cu blocurile şi caietele pe care lucrez la şcoală. Altfel, le dăm noi ce le trebuie. Dacă îl văd pe unul că este pregătit şi-şi doreşte să deschidă o expoziţie, să facem ceva, mă duc şi îmi adun blocurile, pensulele şi îi zic <<Ia şi pictează!>> Lucrăm numai în creion - creionul este sfânt! În sufletul copilului, eu nu am ce să caut. O lucrare desenată, chiar şi pentru mine ca pictor, este 80% gata. Restul este starea sufletului lui, intuiţia lui şi eu doar mă duc şi ghidez şi abia aştept să iasă lucruri bune sau să greşească - fiindcă numai aşa îi căleşti, pe defecte şi calităţi. Dacă eu îl învăţ să facă o compoziţie, o natură statică cu lumini şi cu umbre, graduale, din creion, la culoare va zburda şi va fi original. Dacă eu mă apuc să-i spun <<punem toţi roşu, punem toţi aşa...>>, o să am nişte copii de tip xerox. El face ce îi spui tu". Coordonatorul a explicat că, dacă le-ar spune cu 5 minute mai devreme sau mai târziu ce culoare să pună, sigur le-ar spune altceva, în funcţie de trăirea şi starea sa sufletească.
"Tabăra urmăreşte două direcţii"
În primul rând, organizatorii îşi propun descoperirea tinerelor talente cu veleităţi, aptitudini şi vrere şi ordonarea lor cumva, îndrumarea spre ceea ce înseamnă artă. În acest scop au fost ateliere de arhitectură - construcţie la puncte de fugă, ateliere de compoziţie şi de portret, astfel că se lucrează interactiv. "Nu le spunem o lecţie ca la şcoală, ci toate lucrurile tehnice sunt presărate cu poveşti de viaţă, cu veniri la pupitru cu desenul lor în faţa celorlalţi - un mic modul propriu de pedagogie şi exprimare în faţa celorlalţi". Totul este antrenant, liber, cu gălăgie, după care se trece la ceea ce se cheamă repetarea sau rememorarea lucrurilor învăţate, apoi tehnică pentru a doua zi de lucru şi tehnici rapide de punere în pagină. "La ora 14.00 se termină cursul şi ne încălzim mâncarea pe care ne-am gătit-o seara, apoi ne pregătim pentru munte: repetăm noduri, ieşim pe Via Ferata, facem căţărare, rapel, mergem pe cabluri, tot ce se poate face. Seara ne întâlnim cu câte o legendă. N-am când în 5 zile să-i trimit şi spre altceva, cum ar fi sculptura. Poate în toamnă o să fac întâlniri cu şevaletele, cu pictori adevăraţi, şi ei să ucenicească".
A doua direcţie - primordială pentru Cornel Cîrstea şi Gabriel Dan Chiriac - este pregătirea celor de clasa a VIII-a în vederea examenului la liceele de artă. Cu aceştia se lucrează distinct, pe natură statică şi pe compoziţie. "Ei au lucrat atât de intensiv încât în cinci zile am băgat informaţie în ei şi au dat din creion cam cât se face în 6 luni de programe şcolare. Sunt de admirat la cât rezistă... Copilul este cel mai chinuit om de pe pământ! Lucrează de dimineaţa, merge pe mijloace de transport, ajunge acasă, trebuie să lucreze la teme pentru a doua zi… Şi zilnic trebuie să facă faţă 5-6 ore la un efort intelectual susţinut. Câţi pot aşa? Pentru profesor e uşor, repetă lecţia de ani de zile, dar pentru copil?... Nu asta trebuie să facem cu ei. Îi laşi bucăţelele în minte descompuse şi se vor activa exact atunci când are nevoie de ele", a mai spus fondatorul Cercului de pictură Albeşti.
Acesta este de părere că micuţii trebuie lăsaţi să vină la desen cu dragoste, nu constrânşi. "La mine vin câte unii şi după jumătate de an de lipsă, şi tot îi primesc. Fiindcă ei trebuie să facă treaba asta cu plăcere, să simtă ei. Anul acesta am mai trăit o surpriză. Când m-am întâlnit cu actualul primar din Albeşti şi i-am povestit de tabără, i-am zis că i-am adunat pe copii şi nu am maşină - doar a mea, în care pot lua vreo 4. Mi-a zis imediat - foarte hotărât - că îmi dă maşina şcolii, cu 17 locuri. A zis după mine ceva care m-a impresionat (de regulă, te aştepţi ca astea să se facă doar în campanie, că aşa e pe la noi): <<Până la urmă, sunt ai noştri, tre' să-i facem mari!>>"
Despre ceea ce s-a întâmplat anul acesta în tabără, pictorul este convins că aceasta a fost cea mai complexă de până acum: "Au avut teme din două în două ore, au avut scheletul, conceptul pentru fiecare temă… Am plecat de la puncte de fugă şi am ajuns să rotim un scaun în aer să prindem toate perspectivele - şi ochi de vierme, şi ochi de şoim. Temele au fost predilecte, jumătate din curs numai tehnică şi inteligenţă, iar cei mici îşi pun talentul în vârful creionului şi inteligenţa la lucru împreună cu ea şi cu sensibilitatea". Cornel Cîrstea şi prietenul său au dat copiilor tehnici clare care se însuşesc şi teme precise, pentru că ştia că, dacă le dă teme libere, se plictisesc şi trebuie să schimbe activitatea cu ei. "Aici a fost antren şi curiozitate. Pe cei mici i-am pus să deseneze un om, apoi zece oameni - fete şi băieţi jucând în horă. Ei făceau ochii mari la mine, iar eu le spuneam că se poate face în 15 secunde şi îi învăţam cum. În acel moment îi dai copilului o tehnică rapidă de dezgheţare mentală. Toţi copiii de 7-8 ani au făcut hore de oameni. Există tehnici inedite la nivel artistic şi interacţionezi cu el, iar el trebuie să fie convins că tu eşti acolo pentru el".
Proiect pentru Albeştii de Argeş
Copiii de la Albeşti nu au încă expoziţii, dar sigur vor avea în curând. "Sunt doar de o lună şi jumătate aici cu ei. Sunt destui care vor să nu faci nimic, fiindcă pe urmă îi compară lumea cu tine şi nu le place. Eu nu ies înainte cu nimic. La rubrica îndrumător, la mine e pusă linie - apăsat! - fiindcă e munca lor!" Din toamnă, organizatorii îşi propun să-i motiveze şi mai mult pe copii cu un juriu şi premii pentru munca lor. Însă, cel mai mult, lui Cornel Cîrstea i-ar plăcea să poată organiza o astfel de tabără şi în zona noastră. "Aş vrea să bat ţăruşul pentru o tabără de artă la Albeşti, la asta visez acum! Putem să-i aducem şi aici, avem pensiunile astea cu atâta spaţiu… I-am putea caza 2-3 zile, că nu sărăceşte nimeni, ci te îmbogăţeşti sufleteşte. Le dai de desen pe islaz şi e totul perfect. O să-i adun pe toţi şi o să intru cu ei şi în război, luăm notiţe de tehnică şi ne apucăm de treabă. Sunt tehnici care se uită şi trebuie să le înveţe cei mici de la cei mai bătrâni".
Îndrumătorul cercului de artă de la Albeşti vrea să reactiveze tehnicile vechi de la Dumireşti, dar să le dea o conotaţie artistică. "Nu trebuie să-i aduni pe toţi să le dai ajutor social şi să-i pui să sape şanţurile. I-aş da acest ajutor dacă are 10 copii pe lângă el, pe care să-i înveţe să dea cu cuţitoarea sau să usuce lemnul în apă. Dacă le dai motivaţie, oameni care să facă treaba asta vor fi. Trebuie să fie!", a încheiat acesta cu mare convingere. În plus, este hotărât să dezvolte şi mai mult activităţile de la tabără şi să facă lucruri şi mai spectaculoase, în care - pe viitor - poate va avea ceva contribuţie şi un alt prieten de suflet al lui Cornel Cîrstea - alpinistul argeşean Alex Găvan.
