La Curtea de Argeş, Festivalul Medieval a reînviat istoria!

 

Cea de-a treia ediţie a acestei manifestări ce tinde să devină una tradiţională, la care Trustul de presă ARGEŞ EXPRES a fost partener media, a început în forţă vineri cu o defilare pe traseul Muzeu - Primărie - scena festivalului, prezentată de cei de la Societas Milites Getae, împreună cu directorul Muzeului Municipal, Ştefan Dumitrache. Acesta din urmă a venit înveşmântat în straie de cavaler templier şi s-a alăturat paradei, după care le-a rămas alături şi a discutat cu cei care au venit să vadă spectacolul. La Primărie, "armata medievală" a fost primită cu aplauze de Constantin Panţurescu - edilul-şef al municipiului, de viceprimarul Gabriel Jubleanu şi de mai mulţi consilieri locali precum Loredana Stancu, Cristian Mitrofan, Viorel Popescu, Gheorghe Molea, Emelian Oreviceanu şi Jean Chefani, dar şi de membri din cadrul Filialei Judeţene Argeş "Posada" a A.N.C.M.R.R. Ajunşi la scena pregătită în parcarea Sălii de Sport de lângă Lidl, organizatorii Societas Milites Getae au prezentat publicului mai multe numere de demonstraţii de lupte cu arme medievale (săbii poloneze, scrimă etc.), împreună cu detalii tehnice şi istorice despre acestea, iar copiii au participat la diferite activităţi şi ateliere interactive. De asemenea, micuţii au fost costumaţi în straie cu aspect medieval şi angrenaţi într-un joc de roluri de poveste cu prinţi, cavaleri şi prinţese din această epocă, spre nespusa lor bucurie, pentru că li s-a spus că - de fapt - se face un casting pentru un film medieval care se va turna la Curtea de Argeş peste câteva luni. Drept urmare, toţi participanţii au dat tot ce-au avut mai bun din ei, iar intrarea în lumea de basm s-a făcut cu ajutorul unei paraşute multicolore pe care părinţii şi organizatorii acestui joc au fluturat-o peste aceştia, în ideea de a-i purta pe copii fictiv spre  tărâmurile poveştilor. Piesa de teatru improvizată fără alte pregătiri în prealabil a ieşit neaşteptat de bine, astfel că micuţii s-au distrat de minune, iar la final au primit cadouri - câte un inel "fermecat" din comoara ascunsă. Surprizele au continuat până seara, în timp ce în ringul amenajat în faţa scenei s-au tot derulat demonstraţii de lupte şi prezentări de arme. Protagoniştii au dezvăluit publicului şi câteva secrete ale regizorilor de la Hollywood referitoare la luptele cu săbii din filme, care sunt nerealiste şi se abat mult de la tehnica practicată de adevăraţii spadasini de pe vremuri. Dacă membrii Societas Milites Getae au făcut demonstraţii pe lumină de zi cu jonglerii fără foc - când cei care au fost curioşi de aceste practici au avut ocazia să afle mai multe lucruri despre tehnică şi chiar să exerseze, seara au avut loc mai multe momente reale de jonglerii cu foc prezentate de trupa Firewinds în pauzele dintre prestaţiile muzicale. A urmat şi o rundă de tir cu arcul pentru copii, sub îndrumarea membrilor Societas Milites Getae, după care pe scenă au urcat Tică Lumânare - care a oferit un spectacol de muzică folk, frumoasa violonistă Grazziela - cu hituri actuale transpuse pe acorduri de vioară - şi Tiarra, o formaţie de muzică rock - stil gothic metal. Seara de vineri s-a încheiat cu o paradă cu torţe a celor de la Societas Milites Getae, alături de care a mers şi Ştefan Dumitrache.

Sâmbătă - spectacole de neuitat!

Şi a doua zi, deschiderea festivalului a fost marcată de o nouă defilare pe acelaşi traseu, însă de data aceasta, alături de membrii Societas Milites Getae s-a alăturat Fanfara Teatrului "Alexandru Davila". Parada a reuşit să impresioneze trecătorii, mai ales că au participat şi domniţe de la curte. Spectacolul a continuat cu alte serii de lupte demonstrative şi prezentări de arme medievale, prezentate tot de membrii Societas Milites Getae. În plus, publicul a aflat informaţii importante despre istoria Trabanţilor Negri din Garda Voievodală a Valahiei. De asemenea, pentru copii s-au organizat din nou activităţi de tir cu arcul tradiţional, dar şi altele, precum "Şcoala micului scutier" şi "Apăraţi căpitanul!" La atelierele de creaţie, micuţii au fost decoraţi pe faţă sau pe mâini de către pictoriţa Ioana Duţă cu simboluri specifice epocii amintite, dar şi cu fluturi sau diferite alte combinaţii de culori şi modele. La câţiva metri, artistul Traian Duţă a lucrat cu mare dibăcie şi răbdare la o statuietă din bronz, arătând celor interesaţi procesul creării unui obiect de artă autentic. Printre participanţii la sărbătoare s-au perindat acrobaţi pe picioroange în veşminte medievale, spre încântarea celor mici, care şi-au dorit să facă fotografii cu cele trei personaje. 

De asemenea, alături de cavalerii şi domniţele de la curte şi-a făcut loc şi o familie de vikingi, instalată într-un cort şi având în jur obiecte şi unelte specifice, iar puţin mai departe de ei - un ceaun aburind cu mâncare. Străjerii Voievodului de Câmpulung şi Geto Dacii Subcarpatici au contribuit şi ei la culoarea istorică a vremurilor demult apuse din spaţiul de la nord de Dunăre. 

Pe scenă au urcat tinerii elevi ai profesorului Cristian Matei, după cum urmează: Cristian Vlad, Teodora Sabie, Paula Laită şi Andreea Petruţa Petrescu - chitară voce, Călin Pătru şi Larisa Boncea - chitară flamenco, Ecaterina Popa, Georgiana Barbu, Ana Stan, Alexandra Parpală şi Andreea Jubleanu - grup vocal chitară, iar la final - un scurt recital prezentat de două voci senzaţionale: Cristina Ispăşoiu şi Veronica Andrada Frigioescu. Spre seară, tinerii din Ansamblul "Scânteia" au oferit momente unice de jonglerii cu foc, pe ritmuri de chitară acustică, apoi a urmat un scurt spectacol oferit de tineri de la Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti - un număr de dans popular şi un moment de teatru-dans, în care protagonistele au jucat rolul unor vrăjitoare în timpul unui ritual. De pe scenă nu a lipsit talentatul argeşean Floppy (Florin Bontea) - devenit celebru după ce a participat la show-ul TV "Românii au talent" - care a prezentat un număr dinamic de street-dance. Un ingenios moment de poezie, teatru şi muzică a fost pus în scenă de Cătălin Mirea şi artişti de la Teatrul "Alexandru Davila". Pentru tineri şi nu numai, Ester - o cântăreaţă în vogă - a oferit un recital incendiar din piese proprii şi mai multe hit-uri cunoscute, antrenând publicul să aplaude şi să fredoneze. Ultima şi - probabil - cea mai aşteptată parte a zilei a fost emoţionantul concert de muzică românească autentică al celor de la "Trei Parale&Doina Lavric", ce i-a determinat pe mulţi să rămână până la finalul zilei. Seara de sâmbătă a fost încheiată cu aceeaşi paradă cu torţe pe traseul invers celui de dimineaţă.

Un festival cu note tradiţionale

Fiind vorba despre o sărbătoare medievală, care încearcă să pună în scenă mici reconstituiri istorice şi să păstreze vie atmosfera care a dominat odinioară şi Curtea Domnească de la Argeş, organizatorii s-au gândit să pună în valoare şi tradiţii şi obiceiuri româneşti de altădată. În acest scop au fost invitaţi mai mulţi meşteri populari din împrejurimi şi din ţară, care şi-au deschis standuri şi au făcut expoziţii cu vânzare. Printre cele mai impresionante dintre acestea s-a numărat "Opincăria" lui Alexandru Gheorghe Ilinca, din comuna Orleşti, jud. Vâlcea. Acesta duce mai departe meseria deprinsă de la tatăl său, fiind conştient că este o îndeletnicire pe cale de dispariţie. Alături de opincile lucrate cu multă trudă şi dedicare, meşterul avea şi o mini-colecţie cu astfel de încălţări foarte vechi, unele chiar datând de acum 140 ani, purtate cândva de un cioban. Printre acestea am identificat şi una din tablă, pe care o foloseau fierarii pentru a-şi proteja picioarele de focul de la forjă. "Acest produs face parte din tradiţia populară şi este de datoria noastră să-l păstrăm. Nu e o meserie foarte grea pentru mine, fiindcă şi tata a practicat-o. Înainte făceau opinci toate babele din sat, dar, cum întotdeauna femeile au fost mai pretenţioase, când se întâlneau la anumite ocazii, se uitau una la picioarele celeilalte şi vedeau că unele erau mai frumoase. Aşa, ajungeau să se întrebe de unde le au şi unele spuneau că sunt făcute de bărbaţii lor. Se duceau apoi acasă şi-i ţineau lecţie bărbatului despre opincile lui cutărescu, cerându-i să le facă şi lor o aşa pereche, ca să nu se facă de râs în sat. Omul se apuca să facă şi nu-i ieşeau aşa, ci mai urâte. Aici este momentul când ele veneau la tatăl meu să le facă opinci frumoase". Meşterul ne-a povestit istoria opincii (care avea rolul de a proteja ciorapul sau obiala, şi mai puţin piciorul), pe care cei care nu-şi permiteau o făceau din coajă de cireş, iar cei mai înstăriţi adăugau la materialul din piele şi cauciuc. Apoi ne-a vorbit despre tehnica folosită în opincărie, pornind de la materia primă - pielea de porc (nu şoriciul copt!) desfăcută crudă de pe animalul sacrificat, cu mare grijă, cu un cuţit bun şi apă caldă şi pusă la sare - până la produsul finit - la care se ajunge după măsurători, tăieturi şi modele în funcţie de material. "A fi meşter înseamnă să transmiţi mai departe o meserie care nu suportă deformări, adică este prezentată la valoarea reală, aşa cum se lucra cu sute de ani în urmă", a spus Alexandru Ilinca.

Următorul stand i-a aparţinut lui Ion Mihai, un cioplitor în lemn din Curtea de Argeş. Ne-a atras atenţia la lucrările sale în mod special naturaleţea lemnului. Meşterul ne-a explicat că intenţia sa este aceea de a valorifica orice bucată de lemn şi de a-i da o formă, pornind chiar de la defectul ei. Piesele expuse erau şlefuite manual cu mare delicateţe şi luceau fără adaos de baiţ sau alte uleiuri. Fiecare bucată de lemn utilizată păstra ceva din forma ei iniţială, pe care omul o prelucrase şi o rotunjise, "îndulcindu-i" defectul şi transformându-l într-o parte decorativă din obiectul finit în sine. Am observat şi obiecte a căror culoare se schimba de la o margine la alta, însă acest "model" era în întregime natural, în funcţie de variaţiile de culoare ale materialului lemnos folosit. De la roşiaticul lemn de prun la brun-cenuşiul lemn de nuc, tot ceea ce era expus acolo părea doar pe ici, pe colo, ajustat de o mână dibace, în aşa fel încât să primească o utilitate. Omul ne-a declarat că, din păcate, această meserie nu-i poate asigura un venit constant şi că o practică mai mult ca pe un hobby şi din dorinţa de a o lăsa moştenire urmaşilor.

Rodica Miclescu, de la Vălenii de Munte, judeţul Prahova, ne-a povestit că are un atelier mai mare de covoare, unde lucrează şi alte femei, pe care a venit să le reprezinte la acest festival. "La noi în ţară sunt două tehnici la covoare: ţesut manual (chilim) sau înnodat manual. Noi aici avem mai mult chilimuri, aceste covoare ţesute fără noduri. O parte dintre ele sunt modele tradiţionale, iar o altă parte - modele create de mine, care să se potrivească şi într-o casă modernă, în stil clasic elegant, fiindcă nu toţi vor un covor rustic şi cu prea multe elemente tradiţionale", a explicat aceasta. Dintre modelele reinventate ne-a atras atenţia un covor cu magnolii cu un colorit aparte şi un altul cu flori de colţ, la care au fost îmbinate ambele tehnici, astfel că florile, create prin noduri, erau în basorelief faţă de restul covorului lucrat prin tehnica ţesutului.

Standul familiei Ion şi Nicoleta Elena Mitroi din comuna Măldăeni, judeţul Teleroman, prezenta obiecte care de departe puteau fi recunoscute - ceramică de Cucuteni. Vasele create de cei doi aveau formă, motive decorative şi o cromatică specifice acestui tip de ceramică. Ele erau realizare manual din argilă, pictate pe lut crud cu pigmenţi naturali, uscate liber, şlefuite, arse în cuptor şi lustruite cu ardere de ceară de albine, având astfel o patină aparte. Mâinile lor au reconstruit cu iscusinţă ceramica de Cucuteni, pornind de la tehnica străveche, foarte greu de realizat, însă de o frumuseţe deosebită.

Daniel Nicolescu a venit împreună cu mama sa la festival şi au expus împreună ceea ce lucrează: el - dogării, ea - ii. Standul celor doi era frumos organizat, iar obiectele expuse aveau frumuseţea şi plăcutul aspect al celor de odinioară. Alături, standul de ceramică de Horezu al Dianei şi al lui Gabriel prezenta vase lucrate după aceeaşi tehnică înscrisă în patrimoniul UNESCO, atât cu modele tradiţionale, cât şi cu modele noi, elegante, adaptate pentru case moderne, din care nu lipsea cocoşul - simbolul ceramicii de Horezu. Meşterii au adăugat şi alte combinaţii de culori şi modele, dar şi diferite tipuri de cupe la căni, printre care am observat unele sub formă de inimioară.

Bebe Bădălan, meşter de la Băbeni - judeţul Vâlcea, ne-a spus că duce mai departe meseria învăţată în familie şi lucrează din lemn diferite obiecte de bucătărie - linguri, blide, talere, platouri - încercând să păstreze tradiţia moştenită fără să adauge prea multă noutate la lucrările sale, deşi poate acest lucru i-ar aduce un câştig mai bun.

Marilena Iosifaru din Corbeni a venit la târg cu o expoziţie de păpuşi îmbrăcate în costume populare, un război şi câteva costume populare vechi. Ne-a mărturisit că lucrează astfel de haine pentru păpuşi încă de când era copilă, şi tocmai de aceea a organizat la Corbeni un atelier de arte populare unde învaţă copiii să ţeasă. "Ei învaţă tehnica de cusut ie jucându-se, iar băieţii sunt foarte atraşi de ţesutul la război, pentru că facem şi preşuri", ne-a spus corbeanca.

Un mic stand într-un colţ prezenta timid câteva roate de caşcaval altături de care am avut surpriza să găsim şi caşcaval împletit. Despre tehnica realizării acestor "covrigi", Silvia Sîru din Brăduleţ ne-a spus: "Este ceva simplu. După ce modelez caşcavalul roată, rămâne un buric. Acela se scoate şi se împleteşte, rezultând aceşti colaci".

Standul concitadinei Iuliana Matache era de departe cel mai colorat. Din pasiunea pentru lucrurile făcute de mână şi din dorinţa de a valorifica materiale vechi, aceasta realizează obiecte decorative, dar şi de uz casnic, pornind de la tehnica şerveţelului. Lângă panoul cu tablouri am remarcat mici casete de bijuterii care erau "tapetate" cu bucăţi de ie sau prosoape tradiţionale vechi cusute de mână, date ulterior cu lac pentru a fi protejate de factori externi, dar şi sticle sau borcane banale decorate astfel încât să capete o frumuseţe aparte şi un aspect cât mai elegant. "Am vrut să transform un lucru fără valoare în ceva folositor. Sunt unice, fiindcă nu am două petice de acelaşi fel. Pun şi un mic tricolor acolo undeva, fiindcă mai cumpără străinii şi duc la ei în ţară... Aşa, ştiu şi ei că obiectul e din România", a explicat aceasta.

Un alt cioplitor în lemn, Silviu Manda, profesor de sculptură la Şcoala Populară din Piteşti, care practică acest meşteşug de 17 ani, a venit cu o expoziţie de obiecte tradiţionale - troiţe, candele, blidare, sărare, lăzi de zestre etc. Meşterul ne-a spus că piesele sunt date cu baiţ şi apoi cu ulei alimentar, rezultând o culoare şi un luciu pe măsură. Ne-a arătat şi o ladă de zestre pe care a lucrat-o într-o singură zi petrecută la festival, cu motive tradiţionale care se regăseau pe stâlpii casei la românii de altădată. Pentru a da anumitor obiecte un aspect învechit, am aflat că există un baiţ special care se face din funingine de pe tuciuri amestecată cu apă şi lăsată la macerat timp de o săptămână, iar apoi strecurată şi dată pe lucrarea respectivă. După şlefuire, obiectul capătă o culoare cenuşie, cu o tentă de vechi.

Maria Rotaru, din comuna Coşeşti, sat Leiceşti, judeţul Argeş, a avut un stand de ii, atât vechi - moştenire de familie, cât şi noi - cusute de mâna ei. Când am întâlnit-o, lucra deja la o ie pe care mai avea doar să o asambleze. Cele mai de preţ piese expuse erau costumul de mire şi cel de mireasă purtate de străbunicii săi - Niculae şi Anica Mazilu - la nunta lor, având o vechime de aproximativ 100 ani. Cămăşile erau lucrate numai în şabace, iar la cea de mireasă erau cusute delicat din loc în loc mici paiete aurii. Pe cât de simple, pe atât de elegante şi de frumoase, cele două costume, privite îndelung, te făceau să îţi imaginezi nunta şi să te gândeşti cum or fi fost oamenii aceia care le-au purtat şi ce viaţă or fi avut. Posesoarea lor ne-a mărturisit că acasă deţine inclusiv oglinda miresei, pe care o păstrează cu sfinţenie.

Cam acestea ar fi micile expoziţii ale meşterilor populari veniţi la Festivalul Medieval. Chiar dacă din punct de vedere financiar nu a fost cine ştie ce realizare pentru expozanţi, mulţumirea lor a fost aceea că toate obiectele - fiecare unic în felul lui - au fost admirate de vizitatori şi apreciate la adevărata lor valoare. În plus, scopul poposirii lor la Curtea de Argeş a fost în mare măsură atins - acela de a promova cultura şi valorile tradiţionale româneşti.