Senatorul Mircia Chelaru a evocat în Parlament „Podurile de Flori” și a cerut reafirmarea legăturilor dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului
În cadrul ședinței Senatului din 6 mai 2026, senatorul din partea AUR, Mircia Chelaru, a susținut o intervenție dedicată comemorării evenimentului istoric cunoscut drept „Podurile de Flori”, desfășurat pentru prima dată la 6 mai 1990. Discursul a avut un puternic caracter simbolic și identitar, fiind centrat pe ideea solidarității dintre românii despărțiți de Prut.
Senatorul a amintit că manifestația din 1990 a reprezentat „cea mai interesantă, explozivă și de suflet acțiune a neamului românesc”, realizată prin implicarea Ligii Culturale Române, a Asociației Pro Basarabia și Bucovina, a Asociației București–Chișinău și a patrioților de pe ambele maluri ale Prutului.
Potrivit declarației sale, peste un milion și jumătate de oameni s-au întâlnit atunci de-a lungul frontierei româno-sovietice, într-un moment descris drept unul de fraternitate și speranță națională, în pofida contextului politic tensionat existent la acea vreme.
„S-au înfrățit peste un milion și jumătate de oameni, în parcursul a peste 24 de ore”, a afirmat senatorul de Argeș, evocând cele șapte puncte de trecere deschise temporar între Miorcani și Giurgiulești.
În discursul său, Mircia Chelaru a făcut referire și la dificultățile istorice trăite de românii de peste Prut, afirmând că rana separării continuă să fie resimțită și astăzi. În acest context, parlamentarul a încheiat prin citarea poetului Adrian Păunescu, evocând versurile dedicate Prutului și ideii de reunire spirituală.
Mesajul final al intervenției a fost unul de speranță și solidaritate:
„6 mai 2026 – fraților, să ne dea Dumnezeu să fie de bun augur, așa cum au început să se întâmple toate de ieri încoace!”
Declarația senatorului vine într-un context în care tema relațiilor culturale și istorice dintre România și Republica Moldova continuă să fie prezentă în dezbaterea publică și politică.
Iată declarația sa:
"Distinși colegi,
Intervenția mea este justificată de tocmai ziua în care ne aflăm, 6 mai 2026 – 6 mai 1990, când, pentru prima oară, în niște condiții extraordinar de vitrege, a avut loc cea mai interesantă, explozivă și de suflet acțiune a neamului românesc, realizându-se, prin grija Ligii Culturale Române, a Asociației Pro Basarabia și Bucovina, a Asociației București – Chișinău, a patrioților din ambele maluri ale Prutului, acel minunat… sau acele minunate <<poduri de flori>>.
Rememorez, din ceea ce am trăit atunci, acele nume de titani care au stat pe malurile Prutului și și-au dat mâna. S-au înfrățit peste un milion și jumătate de oameni, în parcursul a peste 24 de ore. Nu uitați că atunci funcționa și exista <<balaurul roșu>> – URSS-ul. Chiar în condițiile în care sârma ghimpată nu fusese dată jos, șapte puncte de trecere, de la Miorcani și terminând… până la Giurgiulești, au permis înfrățirea neamului într-o singură voință, într-o singură îmbrățișare.
Și pentru că v-am amintit acest lucru și pentru că suntem în ziua în care încă – încă – suferim această nedreptate, închei cu acea rostire profetică a lui Adrian Păunescu: <<Curge Prutul între noi și plânge/Că ni-i greu și lui la fel de greu,/La un val de apă, trei de sânge,/Bietul Prut, uitat de Dumnezeu. (…) Și din cer întregul loc arată/Ca un rai însângerat la brâu,/Vino, frate, să legăm odată/Malurile tragicului râu.>>
6 mai 2026 – fraților, să ne dea Dumnezeu să fie de bun augur, așa cum au început să se întâmple toate de ieri încoace!".
