Senatorul Mircia Chelaru, apel la umanitate și pace la conferința dedicată Crucii Roșii Române

Pe 14 mai 2026, la Palatul Parlamentului, în Sala „Avram Iancu”, a avut loc conferința internațională organizată cu prilejul celebrării a 150 de ani de existență a Crucii Roșii Române și a Zilei Internaționale a Dreptului Internațional Umanitar. Evenimentul s-a desfășurat sub auspiciile Comisiei Senatului pentru Drepturile Omului, Culte, Egalitate de Șanse și Minorități.

În cadrul conferinței, senatorul de Argeș din partea AUR, Mircia Chelaru, a susținut un discurs centrat pe degradarea valorilor umane, efectele războiului și necesitatea păstrării principiilor fundamentale ale dreptului umanitar internațional.

„După 30 de ani este aceeași concluzie. Tentația umanității de a se dezomeniza”, a afirmat senatorul, evocând perioada studiilor sale la Institutul Internațional pentru Drepturile Războiului de la San Remo, desfășurate sub egida Crucii Roșii.

Fostul șef al Armatei Române a vorbit despre dispariția empatiei și despre ceea ce a numit „animalizarea” omului, considerând că toate crimele se produc în urma „dispariției scânteii divine din om”. În același context, Mircia Chelaru a subliniat rolul poporului român în promovarea omeniei, milei și întrajutorării.

Referindu-se la dreptul internațional umanitar și la convențiile de la Geneva și Haga, senatorul a atras atenția asupra faptului că unele state nu și-au asumat integral aceste norme, deși sunt implicate în conflicte și încălcări ale drepturilor omului.

În discursul său, gen (r) prof. dr. Mircia Chelaru a abordat și tema războiului ca fenomen constant al istoriei umanității. Citând concluzii desprinse din studiul istoriei conflictelor, a afirmat că, din aproximativ 5.600 de ani de istorie cercetată, doar 206 ani ar fi fost fără războaie, concluzionând că „pacea poate fi interpretată ca o scurtă pauză între două războaie”.

Senatorul a invocat și ideile teoreticianului militar Carl von Clausewitz, potrivit căruia războiul reprezintă „o continuare a politicii cu alte mijloace”, susținând că eșecul prevenirii războiului aparține clasei politice.

În final, Mircia Chelaru a făcut apel la respectarea valorii fundamentale a vieții umane și la responsabilitate în fața conflictelor contemporane. Domnia sa a amintit de victimele războaielor din ultimii ani, de la anexarea Crimeei până la conflictele actuale, vorbind despre moarte, suferință, abandon și lipsa speranței care însoțesc zonele de război.

Discursul s-a încheiat cu un îndemn la pace și solidaritate umană, în spiritul principiilor promovate de Crucea Roșie și de dreptul internațional umanitar.

Iată declarațiile sale din Parlamentul României:

"Mulțumesc, doamna prezidentă și tuturor celor veniți, cunoscuți sau necunoscuți, primiți din partea mea acest salut de camaraderie și de mare satisfacție văzând acest regal instituțional adunat, colectat pentru o idee foarte greu sensibilă, pe cât de nobilă este.

În momentul în care mi s-a fondat ideea și mi s-a anunțat ca tare acest demers, m-am întors puțin, cu vreo 30 de ani în urmă, când absolveam Institutul Internațional pentru Drepturile Războiului la San Remo, sub egida Crucii Roșii, și împreună cu clasa mea de studenți, partea respectivă, eram 19 în acea clasă de studenți, din toată lumea, am tras o singură concluzie.

După 30 de ani este aceeași concluzie. Tentația umanității de a se dezomeniza.

Dispariția empatiei, dispariția grijii față de om, absența sufletului din angajare și aș mai pune încă una care n-a fost concluzia de atunci, dar se pare că este finalitatea de astăzi.

Toate crimele se produc ca urmare a dispariției scânteii divine din om. Animalizarea lui. Am intrat abrupt în subiect, cu esența abordării în sufletul poporului român.

Sunteți găzduiți aici, în casa acestui popor, sub egida drepturilor omului, ale omului, nu ale animalului, spunând că vom desfășura această activitate și chiar vă invit sub aceste două elemente de vocație ale neamului român.

Omenia, aproape intraductibilă, mila și săritul în ajutor, adică întrajutorarea.

Dreptul umanitar internațional, cele patru convenții de la Geneva, cu cele două protocoale de la Haga, în care se stipulează și se reglementează fiecare tip de atitudine pentru fiecare secvență, vreau să vă spun că nu este acceptat și nu este semnat în totalitate nici astăzi de către unele țări, care, culmea, sunt tocmai producătoarele de război și de încălcare ale drepturilor române.

Verificați, căutați, am fost foarte atent cum să o pun în frază, pentru că uneori un adevăr defectuos administrat poate să producă reacții tocmai <<Per a contrario>>.

Mai este încă o definiție aproape paradoxală, dar luați-o în calcul și noi am vehiculat-o în perioada când conduceam în calitate de decan al colegiului de război... după 36 de ani mă văd aici cu rectorul Universității Naționale de Apărare. Suntem unul dintre cei care am fondat noua direcție de învățământ multidisciplinar și complex în formarea liderilor militari.

Se spune că starea umanității este asemenea unei întrebări asupra zebrei. Este zebra neagră cu dungi albe sau este albă cu dungi negre?
Care este starea, de fapt, a umanității? Este o stare de conflictualitate și război permanent sau este o stare de pace în care se produc în aceeași măsură stările de conflictualitate?

Îmi îngădui să vă exprim propria mea concluzie studiind fenomenul războiului, de acum 5.000 de ani până astăzi, de 5.600 de ani cât a încăput istoria cercetată asupra războaielor, în total, fără stare de beligeranță, au existat doar 206 ani. Ceea ce ne-a făcut să spunem că pacea poate fi interpretată ca o scurtă pauză între două războaie.
Clausewitz spunea că războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace. În școala românească, pornită chiar din servanții permanenți ai stării de pace, a ceea ce înseamnă căderea naturală a condiției îndumnezeite a omului, spunem că războiul este o crimă îndreptată împotriva omului, ca urmare a politicilor din timp de pace care n-au putut să-l evite.

Cine nu reușește să prevină războiul și să prezerve pacea este tocmai elementul politic. De unde altă deviză: politicienii produc războaiele, generalii le conduc, iar popoarele le suferă... Este contra naturii și contra logicii!

A vorbi despre dreptul internațional umanitar înseamnă o recunoaștere a regulilor și a conduitei comune care trebuie respectată nu din perspectiva dreptului celui mai puternic din selecția a ceea ce-i convine sau nu, ci prin obligativitatea egală... pentru toți valoarea vieții trebuie să aibă același numitor comun: OMUL. Primul drept după creație și liber arbitru este dreptul la viață!

Consider că aceste lucruri grave, oribile, pe care le-ați văzut în ultimii 10 ani, începând cu invazia Crimeei și până în zilele noastre, indiferent unde în lume, că sunt punctiforme sau sunt de anvergură, de intensitate minoră sau maximă - în urma acestor conflicte, domină moartea, spaima, lipsa de speranță, abandonul, toate însoțite de marea masă a neglijenței și indiferenței.

Să nu uităm: condiția primordială a creației este pacea! Închei, invocând ecleziastic: fericiți făcătorii de pace, căci fiii Domnului se vor chema!"