Senatorul Mircia Chelaru: „Războiul nu este o continuare a politicii cu alte mijloace. E o crimă care se produce ca urmare a eșecurilor politicilor de pace care nu au putut să evite războiul”

Pe 22 septembrie, în sala Comisiei de Cultură din Parlamentul României, a avut loc evenimentul de lansare a volumului "Șah însângerat", aparținând deputatului AUR, Mihail Neamțu - o seară de reflecție profundă despre tragedia din Ucraina, confruntarea ideologiilor și jocul marilor puteri.

„La doi pași de noi, 40 de milioane de oameni trăiesc o dramă din alt secol. Fie că sunt ruși, fie că sunt ucraineni sau tătari, români sau maghiari, locuitorii din Ucraina duc, zilnic, povara unui război asemănător conflagrațiilor din veacul XX: tancuri și bombardiere, orașe distruse, nopți pierdute prin adăposturi antiaeriene. Rezultatul? Prea mulți morți și mutilați! Totul se întâmplă pentru ca marile puteri să-și mute piesele pe tabla însângerată a unui șah geopolitic. Mihai Neamțu are curajul, limbajul, cunoștințele și determinarea să ne propună o viziune proprie, dar perfect rotundă, asupra războiului ruso-ucrainean. Tenace și iscoditoare, mintea versatilă a autorului este de admirat și de urmărit!” (Petrişor Peiu, profesor universitar și senator)

„Eseul lui Mihail Neamțu, Șah însângerat…, este un reper obligatoriu pentru toți cei care s-au săturat să asculte Sprechchor-ul mass-media de tip mainstream. Cititorii dornici să depășească partitura de tip unisono a corectitudinii politice au acum la dispoziție o sursă excelentă de informații, sintetizate într-o analiză extrem de profundă și bine echilibrată. Iconoclast și incisiv, autorul nu se teme să folosească ciocanul nietzschean pentru a deconstrui amplul decor potemkinian al propagandei și pentru a expune falsitatea multora dintre schemele explicative oficiale. Într-o convingătoare pledoarie pentru gândire critică, Mihail Neamțu nu evită tabuurile ideologice și manifestă curajul unei asumări ferme a unor valori pe care unii s-au grăbit să le declare desuete, ba chiar de-a dreptul dăunătoare. O lectură alertă, incitantă, mai mult decât necesară!” (Florian Banu, istoric)

Fostul șef al Statului Major al Armatei Române, generalul (r) prof dr. Mircia Chelaru, actualmente senator de Argeș din partea AUR, a vorbit într-un dialog cu Mihail Neamțu și cei prezenți despre războiul din Ucraina și aspectele sale cele mai importante, descrise de către autor în cartea sa. .

Referindu-se la țara noastră, Mircia Chelaru a transmis un mesaj de prudență. România, spune el, trebuie să evite să fie atrasă orbește în conflicte ce nu îi aparțin și să își apere propriile interese naționale. Senatorul Alianței pentru Unirea Românilor a afirmat că "nu mai avem nevoie de eroi pe câmpul de luptă să ridicăm monumente în cinstea celor căzuți. Avem nevoie să devenim supraviețuitori și învingători ai unei lumi ostile, permanent ostile și ostilizante".

Iată declarația sa:

"Am răsfoit puțin cartea lui Mihai și aș vrea să încep cu o constatare: nu este șah însângerat, este mat!

Al doilea punct: Această tragedie a Ucrainei nu este produsă. Este indusă! Ca să fie foarte clar. Națiunile, ca și oamenii, își au propriile destine. Unul dintre marii noștri clerici, părintele Stăniloae spunea: <<națiunile sunt lăsate de Dumnezeu, nu vă jucați cu ele!>>.

Al treilea punct: Foamea de identitate. De regulă, apariția omului fără profil identitar sau a colectivităților fără identitate se formează nu prin cumulare de valoare în timp... Identitatea este în sine o definiție antropologică, având două elemente: genul proxim și diferența specifică. Neavându-le, și le creează. Știți cum? Prin negare! Provine din A și din B, dar pentru că vrea să fie el, îl neagă și pe A și pe B. De aceea a încercat să nege estul apălaudând vestul și a pus opreliște vestului, cochetând cu estul.

Din această bătălie pentru identitate, prin negarea celuilalt, a apărut Bandera. A apărut naționalismul extremist, a apărut rasismul... Avem această explicație și îl aveți în fața dumneavoastră pe cel care în anul 2000, pe 26 septembrie, odată cu prezentarea modelului strategic de intrare a României în NATO, la Pentagon, avea să spună: <<începând cu 2012, Rusia va prelua Crimeea și estul Ucrainei>>. S-au uitat, bineînțeles, într-un sens aberant. De ce?!

Pentru că, dragă Mihai, am văzut succesiunea de ipoteze a unei factologii. Mai mult sau mai puțin adânci în istorie, care puteau să explice pelicula pe care o vedem noi. Fenomenologia în sine, determinismul profund, ne fac să înțelegem de ce lumea, ca lumea, de când lumea și pământul este tot lume.

Războiul nu este o continuare a politicii cu alte mijloace. Războiul este o crimă care se produce ca urmare a eșecurilor politicilor de pace care nu au putut să evite războiul. A căutat Ucraina să evite războiul? Aceasta este prima întrebare. Nu cumva există mereu un <<Casus Belli>> de mult pus la dospit și urmărești imediat un <<Cui prodest>> pentru a spune pe mai departe ceea ce ai surprins în carte <<goana după trilioane>>. Restul? Compost!

România, ca actor, nu vă supărați, România chiar că este actor. N-are substanță. Singurul moment în care am făcut istorie a fost atunci când istoria ne-a captat prin intermediul celor din jur. Știu la ce vă referiți. Avem teritorii pe care le putem pune în discuție ca fiind de iure ereditare românești, adică de drept ancestral. Anul 1997 nu a fost aceeași Românie sub o conducere care a semnat tratatul din 7-14 iunie? E vinovată Ucraina că a primit gaj, garanții, ba mai mult, moca și Insula Șerpilor?

Nu mai avem nevoie de eroi pe câmpul de luptă să ridicăm monumente în cinstea celor căzuți. Avem nevoie să devenim supraviețuitori și învingători ai unei lumi ostile, permanent ostile și ostilizante. Unde ne sunt voievozii cu vână? Unde ne sunt conducătorii cu demnitate, cu profil asumat? De bine, de rău, știm ce înseamnă asta. Avem modele în această lume. Sublima formă de manifestare a libertății unui conducător este atunci când își păstrează dreptul de a spune NU! Dar la noi toți sunt la modul <<să trăiți, am înțeles! cum ordonați! Alo, Bruxelles! Alo, Washington>>. Această obediență inutilă care te pune în postura psihologică a celui lipsit de capacitatea asumării propriului destin.

Aici, Mihai, însușirea dramei ucrainene a fost acoperită de acest popor care s-a ridicat și a găsit identitatea în sine, scormonită, și a spus <<nu, nu vrem asta>>. Doar că în ziua de astăzi, după 3 ani de zile, pe frontul respectiv nu mai avem armată ucraineană. Avem o armată DIN Ucraina. Cine este militar știe ce înseamnă determinarea unui război drept de apărare într-un timp de macerare a valorilor, într-unul de uzură, în care apar tot felul de mercenariate.

Trebuie să ai o opțiune. Din punctul acesta de vedere, noi am făcut această opțiune. Opțiunea noastră este categoric una europeană pentru că aparținem Europei și suntem fondatori de civilizație europeană. Să nu uităm că din cei 19 hatmani pe care i-a avut Ucraina în ordine cronologică, 17 sunt moldoveni. Hatman al Ucrainei de sus a fost inclusiv Nicoară Potcoavă.

Iată cum, Mihai, încercarea ta nu face altceva decât să producă o sumedenie de linguri, de burghie de căutare, de aprofundare. Eram student la George Marshall Center când s-a pus în faţa noastră o cărţulie, Uniunea Sovietică după URSS. Cel mai mare capitol de acolo este Ucraina. Cu o cerbicie extraordinară, analiştii germani şi americani au spus că Ucraina va fi viitorul creuzet al conflictelor europene. Anul 1991!… Iată că s-a întâmplat exact cum a prezis George Bush Sr!

Ce avem noi de învăţat? Niciodată să fim ca ucrainenii din perspectiva atitudinii faţă de cei din jur! România nu are nevoie să alerge după identitate! Suntem atât de adânci în timpul istoric, cu un profil atât de nobil încât ne recunosc ceilalţi. Noi, înşine, suntem mult prea critici cu noi şi nu ştim să ne lăudăm unii pe alţii. În toate ţările vestice, când te duci să faci un studiu de antropologie sau de sociologie investigatorie, întrebi: nu te supăra, poţi să-mi spui şi mie unde este înţeleptul satului, care le ştie pe toate? Şi-ţi arată!

Vii în România, întrebi același lucru şi se uită la tine, aşa, strâmb: păi, băi, la noi e unul singur; la noi e prostul satului, că restu' sunt deştepţi! Această formulă de recunoaştere a valorii, de însuşire a profilului etic comun, ne face să supravieţuim şi am supravieţuit prin solidaritate, prin răbdare, prin îndurare, care sunt toate virtuţi christice!

Noi nu ne-am născut decât în aceste virtuţi pe care Sf. Andrei a venit doar şi le-a propovăduit spunând: <<Ce aşteptaţi s-a împlinit!>>. Suntem popor apostolic! Nu ne-a încreştinat nimeni cu sabia sau cu biciul, dincolo de Urali sau în podişurile Mexicului. Iată de ce abordarea în această perspectivă antropologică socio-culturală, dar mai ales din perspectiva fractaliilor geo-politice, cartea este nu doar de citit, ci şi un instrument de comparaţie. Şi pentru asta te felicit! Vorba cuiva: <<Pruncul s-a născut, ferice celui care a scris-o, trebuie s-o botezi!>>.