"Pe front nu luptă banii, nici tancurile simple, ci oamenii, prin sacrificii și jertfă! - Chelaru Mircia, la 20 de ani de la aderarea României la NATO"

România a devenit membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), odată cu depunerea instrumentului de aderare la Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii la Washington, D.C., în 29 martie 2004, iar în urmă cu 20 de ani, pe 2 aprilie 2004, la sediul NATO de la Bruxelles a avut loc ceremonia de ridicare a drapelului României.

Deputatul din partea AUR, Mircia Chelaru, a afirmat marţi, în şedinţa solemnă a Parlamentului care a marcat 20 de ani de la aderarea României la Alianţa nord-atlantică şi 75 de ani de existenţă a NATO, faptul că 2 aprilie este mai mult decât o dată, este un act de naștere a unei Românii cu adevărat europene!

Iată discursul integral al gen (r) prof. dr. Mircia Chelaru:

"Încep prin a invoca termenul <<pace>>. Pace tuturor popoarelor lumii! Mai înainte, dl președinte al Senatului invoca ziua de 2 aprilie. Un moment de mare demnitate națională, când s-a ridicat drapelul Națiunii Române pe unul din cele 27 de catarge de la Mons, acolo unde este Comandamentul Suprem Aliat. 2 aprilie este mai mult decât o dată, este un act de naștere a unei Românii cu adevărat europeană.

Înseamnă nu doar o trecere în revistă a unor ani calendaristici - noi considerăm că au fost 20 de ani de istorie reconfigurată, istorie care pleacă de la incertitudine și singularitate, așa cum era România atunci - la o securitate garantată și la solidaritate colectivă.

Este un parcurs istoric al întregii societăți românești, nu doar al Armatei, dar, pentru că eu am trăit acele momente (...) cel puțin cu 10 ani înainte, armata a suportat cele mai severe reconfigurări și sacrificii. De la 230.000 de oameni la un număr de 114.000... Zeci de mii de militari ai căror destine s-au schimbat peste noapte, asumându-și acest sacrificiu în numele patriei. Din păcate, o să vedem ce a oferit patria mai târziu acestor militari...

Dar, armata, așa cum o știți dvs, a fost avangarda, vârful penetrant, forța tractoare pentru împlinirea acestui scop strategic. Este, la ora actuală, pentru fiecare partener, o formă asumată de construcții a unei civilizații a securității prin descurajare. Asta era problema de bază: care sunt căile prin care să descurajăm agresiunea asupra țării noastre... Iar armata și-a asumat acest rol, de a trece de la o structură de masă la una a unei înalte calități, totale!

NATO nu este nici mai puternic, nici mai slab decât forța integrată a fiecărei națiuni de a-și atinge obiectivele integrate. Această alianță este cea care cere, care oferă, și față de care să oferim și, la rândul nostru, să cerem.

Ce anume? Prin loialitate, predictibilitate și responsabilitate. Ori pentru asta trebuie să eliminăm miopia politică și ignoranța totală. S-a zis că dacă e NATO suntem bine-mersi, acoperiți de această umbrelă, nefiind atenți că uneori ploaia trece și prin umbrelele găurite. Găurile sunt ale noastre pentru că doar 1.6% din PIB nu înseamnă loialitate, responsabilitate!

Achiziții fără Ofsted înseamnă deja înrobirea economiei noastre. Industria de apărare inexistentă înseamnă să stai cu mâna întinsă în altă parte. Iată de ce, la ora actuală, este nevoie de a constata...

Sursa de atractivitate este cât se poate de redusă pentru că pe front nu luptă banii, nici tancurile simple, ci oamenii, prin sacrificii și jertfă. Solda unui militar în termen, activ, este mai mare decât a unui general în rezervă.

Acest lucru face să ne punem întrebări de ce am ajuns acolo și în ce măsură noi vom contribui prin ceea ce facem fiecare ca să avem credibilitate, loialitate, fără ezitări europene.

Să dea Dumnezeu să n-avem nevoie vreodată să fim obligați să punem în operă tratatul cu articolul său 5. Să dea Dumnezeu să fie doar pace, pace, pace!"

fShare

Tweet