Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 18 iunie 2021 14:41

Sistemele medicale de asigurări de sănătate europene şi cel din România

Pornind de la descrierea sistemului medical din România şi Europa, vom face o incursiune în multe din ţările europene prezentând o comparaţie succintă între sistemele de asigurări de saănătate europene cu cele din ţara noastră.

 

Astfel, în Elveţia există aproximativ 90 de companii de asigurări. Sistemul de sănătate este finanţat din diverse surse, cea mai mare contribuţie derivă din plăţi private, astfel fiecare pacient trebuie să încheie o asigurare medicală. Asigurarea de sănătate medicală este obligatorie de aproape 18 ani şi cuprinde un pachet de servicii medicale benefice pentru cei cu venituri mici.

 

Cei care locuiesc şi muncesc în Olanda sunt obligaţi să cumpere asigurări medicale individuale private de sănătate de la unul din asiguratorii de pe piaţă, iar în schimb, asiguratorul trebuie să accepte pe oricine, indiferent de vârsta sau statutul de sănătate şi să asigure un pachet standard de servicii medicale. Sistemul este creat din asigurări sociale de sănătate cam 63% din populaţie şi asigurări private 31 %.

 

În Danemarca, asigurarea medicală este valabilă pentru toţi pacienţii şi este finanţată din impozite, medicii de familie constituie ramura de bază si poarta de intrare către alte specializări.

 

În Marea Britanie, sistemul medical privat este aproape inexistent , doar aproximativ 11% din populaţie deţin asigurare medicală privată. Sistemul lor de sănătate este finanţat din impozitarea generală - 95%, restul din alte contribuţii.

 

În Franţa, accentul se pune pe modelul de finanţare din impozite bazate pe venitul total. Pachetul de bază nu acoperă integral costul tratamentelor, existând sistemul de coplată care de cele mai multe ori este acoperit printr-o asigurare complementară.

 

În Spania, accesul la asigurări de sănătate este gratuit de aproximativ 30 ani, iar sistemul de sănătate bazat pe impozite acoperă cam 99% din populaţie, inclusiv imigranţii, astfel că posibiliatea contractării unei asigurări de sănătate private există, dar numărul celor interesaţi este limitat.

 

Germania: sistemul de sănătate în această ţară este finanţat de asigurările sociale acoperind cam 87% din populaţia eligibilă prin asigurarea standard de sănătate. Pacienţii au dreptul să-şi aleagă liber şi neîngrădit asiguratorul din mai multe fonduri de asigurări non-profit.

 

Asiguraţii şi angajatorii plătesc cam 14,2% împreună din salariu, cei din urmă însă plătind în plus 0,9% pentru a acoperi protezele dentare şi concediile medicale. Persoanele cu venituri foarte mari au obligaţia să cotizeze la un sistem de asigurări de sănătate privat, fiind excluse din rândul asigurărilor sociale.

 

În Austria cam 3% din populaţie nu este asigurată, sistemul este finanţat în special de asigurări sociale de sănătate în proporţie de 45%. Angajaţii şi angajatorii plătesc în mod egal, un procent situat între 7-9 % din venituri. Spitalele sunt finanţate cam 19% din asigurări sociale, 16% din organizaţii non-profit şi doar 6% sunt private.

 

În Italia există diferenţe majore în ceea ce priveşte îngrijirea medicală şi decontul serviciilor medicale în funcţie de regiuni. Spitalele publice acoperă aprox. 61%, existând şi unităţi medicale private sau non-profit. Sistemul de sănătate este finanţat prin impozitare generală.

 

În Cehia, sănătatea finanţată în proporţie de 81 % din asigurarea obligatorie, aprox.10% impozite şi aprox.8 % din plăţi directe, absolut toate contribuţiile au plafon, astfel fiecare pacient poate alege forma de asigurare şi poate să o schimbe după 1 an. Nivelul beneficiilor este foarte ridicat. Spitalele private sunt în număr foarte mic.

 

În Belgia, asigurările sociale acoperă serviciile medicale pentru 99% din populaţia eligibilă, sistemul de sănătate fiind finanţat din contribuţiile angajatorilor si angajaţiilor şi din activităţiile independente, astfel că metoda de rambursare a plăţii medicamentelor promovează utilizarea genericelor, pacientul având dreptul să-şi aleagă furnizorii de servicii şi fondul de afecţiune.

 

În Irlanda , rezidenţii sunt eligibili pentru orice fel de categorie de servicii medicale, existând la ora actuală doar două categorii de servicii în funcţie de contribuţie, astfel că 75,2% sunt finanţate din impozite.

 

În România, însă, contribuţia la asigurările sociale reprezintă cam 11% ce acoperă pachetul de servicii medicale de bază, persoanele neasigurate de pe teritoriul ţării noastre beneficiază de pachetul minimal reprezentat de urgenţe sau boală cu potenţial endemic. În prezent, în România, pacienţii beneficiază de servicii medicale de stat, în baza contribuţiei sociale plătită lunar, punându-se problema apariţiei asigurărilor medicale complementare; acestea din urmă vor oferi un timp de aşteptare mai mic pentru accesarea serviciilor medicale şi tratamentelor neincluse în asigurarea medicală de bază: ex. stomatologie, chirurgie estetică, etc.

 

În concluzie, putem afirma că medicul de familie joacă o importanţă majoră, având un rol de filtru, canalizând pacienţii, în functie de afecţiune către celelalte specializări, în multe din aceste ţări europene, chiar şi în România, existând această tendinţă, cât şi a competiţiei libere şi directe între marii asiguratori.

 

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.