Un gram de gramatică - Ce este un oximoron?
Potrivit definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii române, un oximoron este o „figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili”.
Termenul „oximoron”, la plural oximoroane, provine din limba greacă ὀξύς (oxus) și μωρός (mōros) și desemnează o figură de stil care combină două cuvinte care se contrazic.
Termenul este format din două cuvinte care se opun ca semnificații: „oxus”, care înseamnă ascuțit, pătrunzător; deștept și „moros”, adică tocit, prost. Oximoronul se aseamănă cu antiteza și paradoxul, însă poate fi considerat sinonim doar cu paradoxismul.
Scriitorii români s-au folosit, de-a lungul timpului, de oximoron pentru a da un plus de frumusețe creațiilor lor. Astfel găsim: „suferință dureros de dulce” (Mihai Eminescu), „dulci otrăvuri” (Lucian Blaga), „luminoasa umbră” (Mihai Eminescu) sau „plasă caldă de răcoare” (Tudor Arghezi). Alte exemple de oximorone: flori de gheață; mort viu; singur împreună; groaznic de bine; sărăcul bogat; pasiune rece; accident de aterizare; bunătate dură; noapte albă; tăcere asurzitoare; a auzi tăcerea.
