COLŢUL FERMIERULUI - Irigarea prin picurare
Acest procedeu este tot mai folosit pentru udarea plantelor pe timp de secetă, deoarece, comparativ cu alte metode mai vechi de irigare, cum ar fi scurgerea apei la suprafaţa solului (irigarea prin brazde) sau irigarea prin aspersiune (ploaia artificială), irigarea prin picurare prezintă unele avantaje:
- picăturile de apă cad în zona rădăcinilor şi apa se infiltrează lent, în profunzime, fără să existe scurgeri inutile de apă;
- fiecare plantă primeşte apă atât cât îi este necesară, ritmul şi mărimea picăturilor fiind reglate după nevoie;
- se face economie de apă;
- nu se produce ruperea plantelor, bătătorirea solului sau inundarea pe mici porţiuni;
- instalaţiile pentru distribuirea picăturilor sunt simple şi uşor de procurat.
Irigarea prin picurare este foarte avantajoasă în plantaţiile de pomi şi viţă de vie, la legume şi chiar la cartof sau porumb, dacă sunt semănate în cuiburi distanţate. În afară de conductele din metal şi material plastic, prevăzute cu robinete pentru reglarea picăturilor, în unele magazine au apărut în ultimul timp furtunuri şi benzi flexibile din material plastic prevăzute cu găurele prin care picură apa în dreptul fiecărei plante.
În orice gospodărie, pentru suprafeţe mai mici de irigat prin picurare, se pot confecţiona, din sticle din plastic (PET-uri tip "Pepsi") dispozitive de picurat simple, prin tăierea fundului sticlei şi fixarea cu dopul în jos pe un ţăruş sau arac ori pe un trepied de lemn. Apa pusă în sticlă va picura prin dopul găurit direct deasupra rădăcinilor plantelor.
Pentru aprovizionarea oricărei instalaţii cu apă, nu este neapărată nevoie de o pompă împingătoare, cu presiune. Apa poate curge la orificiul de picurare dintr-un bazin instalat la cel puţin un metru deasupra solului, pentru a avea cădere. În loc de bazin poate fi un hârdău, o putină sau un bidon mare din plastic. Aceste vase vor fi umplute cu apă conform necesităţilor.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!