Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 18 iunie 2021 15:19

GURA PĂCĂTOSULUI: "Mânca-l-ar mama"

Într-una din trecutele campanii electorale, unei băbuţe dintr-un cartier mărginaş i-a căzut cu tronc unul dintre bărbaţii din echipa care încerca să vâneze ceva voturi pentru candidatul partidului. "Mânca-l-ar mama!" - s-a exprimat femeia care-şi uitase anii şi, probabil, se trezise la vremea când era fată-fecioară. Şi uite-aşa s-a pricopsit respectivul cu un supranume, pentru că un coleg cu spirit le-a atras atenţia celorlalţi că tipul înalt ca bradul şi-l merita. Din păcate, numele ăsta de război electoral nu avea cine ştie ce valoare la copilele Evei abia ieşite din adolescenţă. Şi asta nu neapărat pentru că s-ar fi temut de Tsumami (cum i se spunea soţiei lui "Mânca-l-ar mama")... Supranumele nu l-a ajutat prea mult atunci când s-a decis să-şi încerce puterea de seducţie electorală pe cont propriu. Gurile rele au explicat situaţia prin faptul că atunci când ţi-e sortit să fii slugă, degeaba te visezi stăpân. 

Tot în campania electorală, unui tip cu funcţii de conducere i-a atras atenţia o domnişorică tare zglobie, care dădea semne că nu i-ar fi displăcut postura de siameză a unui coleg mai tânăr. "Măi, dar tu de unde ai mai apărut?", a întrebat-o bărbatul apropiat de amurgul vârstei, dar nu încă total iertat de păcatele carnale, fapt dovedit prin privirile de geambaş cu care o preţăluia pe vivandieră. "Păi, cum să vă spun, n-aş greşi dac-aş zice că Gigel m-a crescut, de când era el student şi eu educatoare în comuna lui natală", i-a răspuns pe un ton insinuant dumneaei, lipindu-se strâns de trupul vânjos al partenerului. "La câte ţâţe?", s-a auzit o voce răutăcioasă din suita şefului de campanie, care n-a ezitat să-i "taie macaroana": "Nu fii tâmpit!"

La alegerile prezidenţiale din 2004 îşi anunţase intenţia de a candida şi o româncă stabilită încă de pe vremea "Împuşcatului" în SUA. Se stabilise dumneaei în Nevada, locuia în preajma oraşului Las Vegas şi avea o solidă experienţă politică, după ce fusese în staff-ul de campanie al unor congresmeni şi chiar al lui George W. Bush. Lia Roberts, pe numele mioritic Aurelia Sandu, a venit cu dor de meleagurile natale, convinsă că putea oferi o şansă la democraţia de tip american poporului din rândurile căruia se ridicase. Numai că la noi funcţiona democraţia originală, stâlp al capitalismului de cumetrie înfierat cu mânie proletară tocmai de ctitorul Ion Iliescu! Când s-a trezit cu vreo 17.000 semnături de susţinere false, Lia Roberts s-a retras, ca un om de bun simţ ce era. I-a lăsat pe foştii colegi de liceu Adrian Năstase şi Corneliu Vadim Tudor să se lupte cu autorul formulei înlăcrimate "Dragă Stolo..." Concluzia dumneaei după această ultimă experienţă balcanico-levantină: "România nu are politicieni, are doar indivizi cu interese, lipsiţi de dragoste de ţară!" Totuşi, şi acum, peste ani, ne îndeamnă din America să mergem la vot, ca să nu ne minăm şansa schimbării în bine a amărâtelor noastre vieţi. Numai că suntem atât de debusolaţi, încât parcă nici nu mai ştim pe ce lume trăim, d-apoi ce să votăm. Şi nu numai noi, talpa ţării, ci şi politicienii, după cum a dovedit-o Andreea Paul, fostă Vass, fostă pedelistă, actualmente liberală până în vârful unghiilor lăcuite galben-portocaliu. La un miting electoral de susţinere a candidaturii lui Klaus Iohannis, dumneaei a ţipat cu o voce blondă îndemnul ca lumea să-l voteze pe Victor Ponta, lăsându-i pe participanţi sideraţi. În asemenea condiţii, întrebarea care se impune este: Oare în ultimul deceniu s-a modificat ceva în mentalitatea politicienilor români, astfel încât să-l putem dibui pe acela care merită - mânca-l-ar mama amarului naţional! - să-l votăm duminică şi apoi iar, după două săptămâni?...

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.