Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 18 iunie 2021 14:44

Comemorarea Elisabetei Rizea, la 102 ani de la naştere

Ieri s-au împlinit 11 ani de la moartea eroinei Elisabeta Rizea. Aceasta s-a născut într-o familie de ţărani din satul Nucşoara, judeţul Argeş, în anul 1912 şi a fost nepoata ţărănistului Gheorghe Şuţă, ucis de Securitate în 1948. Elisabeta a lăsat în urma sa un simbol: simbolul femeii românce care a luptat împotriva comuniştilor, iar împreună cu soţul ei, Gheorghe Rizea, a sprijinit activ grupul de rezistenţă anticomunistă Arsenescu-Arnăuţoiu. 

 

Sprijin pentru Haiducii Muscelului

 

Elisabeta Rizea a dat dovadă de foarte mult curaj de-a lungul vieţii ei. Ea i-a ajutat pe Haiducii Muscelului, cunoscuţi pe atunci sub numele de "bandiţii din munţi", cu hrană, informaţii şi i-a tăinuit pe partizanii care se grupaseră în jurul anticomuniştilor - colonelul Gheorghe Arsenescu şi locotenentul Toma Arnăuţoiu. Aflând de implicarea soţilor Rizea în grupul din munţi, Securitatea a început să-i urmărească. Elisabeta a fost prinsă şi condamnată prima dată pe 20 noiembrie 1950. 

 

Torturi şi chinuri zilnice

 

Elisabeta a fost arestată, anchetată, bătută şi torturată, apoi închisă, dar n-a divulgat vreun un secret. După prima eliberare, a continuat să-i  ajute pe cei care încă se opuneau bolşevicilor. Povestea acestei femei şi a celor care s-au jertfit împotrivindu-se regimului bolşevic a fost aflată prima dată în 1992, când femeia a acordat un interviu pentru serialul "Memorialul durerii", în care îşi rememora durerile provocate de căpitanul Cârnu: "Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la Miliţie, într-o cameră. A tras o masă. Avea un cârlig mare la mijloc acolo. Şi a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. Şi era un lanţ şi a băgat lanţul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. Şi mi-a fost frică (...) şi stam şi ţipam şi spuneam: «Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu', scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu mă întrebaţi, că nu ştiu!»". 

 

"Eu îi iert, dacă şi Dumnezeu îi iartă..."

 

Eroina a fost condamnată şi a doua oară în anul 1958 de către Tribunalul Militar al Regiunii II la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii. După apariţia sa la televizor, fiul căpitanului Cârnu a venit la poarta ei la Nucşoara şi i-a spus: "Tata s-a spânzurat". Cât despre Elisabeta, spunea despre securiştii care au chinuit-o: "Eu îi iert, dacă şi Dumnezeu îi iartă...". Elisabeta şi-a regăsit soţul şi cele două fiice în anul 1964, când a fost eliberată din închisoare prin decret. După 1990 i s-a recunoscut statutul de simbol al luptei anticomuniste, fiind vizitată atât de regele Mihai, cât şi de fostul preşedinte Emil Constantinescu. Femeia simplă, de la ţară, a dovedit că acest popor nu se poate împăca în ruptul capului cu rânduieli străine celor moştenite din neam. Dumnezeu s-o odihnească în pace, alături de cei drepţi!

 

 

 

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.