„Hamuri? Ce-s alea?” – O seară în Spintecătura Budei, cu Salvamont Argeș
Vineri seara, aflate pe muchia ascuțită dintre neștiință și inconștiență, trei persoane au sunat disperate la Salvamont Argeș. Se aflau în Spintecătura Budei, sub Vârful Arpașu Mic – o zonă „nemarcată”, tehnică și expusă, dintre cele care nu iartă improvizația. Aveau un atac de panică și habar n-aveau pe ce teren se aflau. Când li s-a pus întrebarea de rutină: „Aveți hamuri?”, au răspuns, sincer: „Ce sunt alea?”. A, „d-alea de cățărat... nu, nu avem”.
Timpul s-a dilatat brusc: era deja seară, soarele cădea peste creste, iar intervenția se anunța dificilă. Cunoscătorii știu că zona nu e un simplu traseu de creastă – e un sector de alpinism veritabil, mult mai complex decât ce oferă potecile marcate. Salvamontul știa deja ce urmează: orientare dificilă, extracție pe întuneric, încă o lecție dură pentru echipă, pe care muntele o scrie iar și iar în registrul de serviciu.
Operațiunea a început imediat. Turiștii au fost reperați, dar accesul la ei a durat încă o oră. Apoi a început coborârea, lentă, prudentă, cu aceeași tăcere a celor care știu că un pas greșit nu are buton de „anulare”. Cei trei au fost preluați în siguranță și duși la autospeciala Salvamont, apoi conduși la Bâlea Lac, unde îi aștepta mașina. Aventura lor se încheiase. A echipei de salvare – încă nu...
Ce trebuie să înțeleagă aceia care urcă pe munte este că Spintecătura Budei nu e loc de plimbare. Dar a devenit, în ultimii ani, un punct frecvent de intervenție, tocmai din cauza avalanșei de turiști care confundă muntele cu un parc de aventură și traseele nemarcate cu shortcuturi pentru postări spectaculoase.
Muntele nu pedepsește, dar nici nu iartă nepregătirea. Iar Salvamontul face ce știe mai bine... salvează! De fiecare dată, cu calm, cu efort și uneori cu amarul acelora care știu că data viitoare poate fi și mai greu de atât.
