Şeful Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu: "Recomand prudenţă iarna asta! Muntele rămâne tot acolo..."
Şeful salvamontiştilor argeşeni îi avertizează pe iubitorii de munte, indiferent că vorbim despre cei experimentaţi sau despre începători, asupra pericolelor la care se expun atunci când se duc şi la o simplă plimbare prin Munţii Făgăraş. În ciuda frumuseţii peisajului, muntele este extrem de imprevizibil. Drept dovadă stau cifrele legate de oamenii care au fost surprinşi de avalanşe sau care au avut nevoie de ajutorul salvamontiştilor să-i readucă pe traseul corect.
"Acum ceva vreme anunţam că am finalizat o statistică generală pe ţările care sunt membre în ICAR (International Comission for Alpine Rescue), unde România este pe locul 9 la numărul de morţi în avalanşă, cu 2,78/sezon. Statistica se referă la perioada 1983-2015, aşa că avalanşa de la Bâlea Lac, soldată cu 23 victime, nu intră în această statistică, pentru că ar fi contribuit serios. În afara acelui cumplit sezon, numărul maxim de morţi în avalanşe în ţara noastră a fost de câte 9, în două sezoane diferite. Ideea este că, de vreo 6-7 ani, din cauza încălzirii climei, avem ierni mai uscate, mai scurte, cu un pericol mai puţin extins şi mai puţin evident. În perioada aceasta a scăzut mult nivelul de alertă personală, vizavi de pericolul reprezentat de dinamizarea zăpezii. Perioada de 6-7 ani reprezintă cea în care se formează un montaniard sau alpinist! A apărut o generaţie de oameni de munte care nu au habar ce înseamnă iernile în Carpaţi! Turiştii şi schiorii au impresia că pot face lucruri pentru care, altminteri, ar trebui aşteptate condiţiile necesare. Poţi vedea tot felul de grupuri vesele, pe net, imediat după câte o zăpadă cruntă (când mai este aşa ceva), propunându-şi să meargă imediat la schi. <<Mergem, ne dăm, pam-pam!>>. Cam asta este abordarea. <<Dă-o-n mă-sa de avalanşă, pam-pam, ne descurcăm!>> Mă refer la schiul off-slope în Făgăraş, nu la cel de pârtie. Şi unii chiar s-au descurcat, pentru că în sezonul 2014-2015 au fost 6 avalanşe, cu 17 schiori implicaţi, care au supravieţuit cu toţii. Dar masa de zăpadă era mult sub normal în oricare dintre momente, considerând normale iernile anilor '80 şi '90... A crescut - ce-i drept! - şi nivelul de pregătire în autosalvare, schiorii de freeride au, în mare parte, la dispoziţie kit-ul de avalanşă pe care ştiu să-l folosească, iar mulţi au şi rucsacuri cu airbag. Dar astea nu sunt soluţii care să garanteze supravieţuirea. Doar cresc şansele... Ceea ce vreau să spun aici, cu riscul de a plictisi, pam-pam, este că iarna asta a debutat aşa cum începeau iernile normale. Dacă va continua, dacă se va ajunge la niveluri de zăpadă şi risc cum erau acum nu mai mult de 10 ani, combinat cu nivelul de entuziasm şi de frecventare a munţilor, este clar că salvatorii montani vor avea probleme cu accidente cauzate de avalanşe. Motivul, ca să fiu mai clar, este legat de obişnuinţa creată în ultimii ani de a merge în munţi periculoşi, în perioade pentru care, în mod normal, îţi trebuie pregătire consistentă de iarnă. Obişnuinţa e de a o lua pe oriunde, fără să ai habar pe unde este mai probabilă declanşarea unei avalanşe şi cum poţi ajunge - sau nu - victimă a acesteia. Recomand prudenţa iarna asta! Muntele rămâne tot acolo..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
