Foşti şi viitori preşedinţi
Ceea ce a zis duminică seara despre Crin Antonescu preşedintele de onoare al PSD-ului, Ion Iliescu, nu-i face cinste. La atâţia ani adunaţi, şi de viaţă şi de politică, e greu de acceptat un asemenea limbaj, însă de-a lungul timpului el a mai dat de câteva ori cu bâta în baltă, lansând câteva expresii care au făcut carieră. Să amintim doar „golaniada” din Piaţa Universităţii, „băi, animalule”, „prostănacul” Geoană ori „cârlanul” Ponta, ca şi altele care au făcut deliciul presei. „Lichea” pentru Crin e o caracterizare cel puţin nepotrivită, chiar dacă bătrânul ar putea găsi scuza că în trecut şi liberalul l-a taxat fără milă. Într-un singur punct însă, aş fi de aceeaşi părere cu Iliescu: cariera politică a lui Antonescu se apropie de sfârşit, iar preşedinte al României nu va fi, a fost, pe durata suspendării lui Traian Băsescu, cum istorie e şi şefia lui la liberali, în ciuda zbuciumului din aceste zile. Demisia şi apoi, renunţarea la a mai candida, demonstrează că în final a înţeles şi el că nu mai e dorit în fruntea PNL-ului de către militanţii partidului pe care l-a adus într-o situaţie aproape fără ieşire, nevoit să caute ajutor la duşmanul de până mai ieri, PDL-ul. Fuziunea dintre cele două formaţiuni - dacă se va face - nu e cel mai simplu lucru la care s-au angajat conducătorii lor, însă e mai mult ca sigur o manevră impusă de la Bruxelles de popularii europeni, câştigătorii scrutinului de duminică. Klaus Johannis ar putea fi liderul pe care PNL-ul şi PDL-ul îl vor susţine la prezidenţialele din noiembrie şi pe care chiar Traian Băsescu l-ar putea ajuta. La o adică UDMR-ul va fi alături de sas, pentru că şi ungurii fac parte din grupul popularilor. Iată, încep să se limpezească apele în politica românească pe partea dreptei, numai că rolul lui Crin Antonescu nu mai e cel de primadonă. Rămâne de văzut cum se va poziţiona faţă de această nouă situaţie cel mai mare partid al ţării, PSD-ul. El a câştigat întotdeauna cu lejeritate primul tur al prezidenţialelor, dar a avut mari dificultăţi în a găsi nişte voturi în plus în al doilea. Şi anul acesta lucrurile par a se repeta. Filonul naţionalist, reprezentat de PRM, ne apare secătuit, deşi în marile ţări ale Europei: Franţa, Marea Britanie şi Olanda naţionalismul tocmai a triumfat. Ca să voteze candidatul PSD, ungurii vor cere luna şi soarele de pe cer, ceea ce social-democraţii nu pot oferi oricât de mult şi-ar dori să ajungă la Cotroceni. Probabil şansa lor va fi găsirea unei figuri noi, un alt Mircea Diaconu sau, cine ştie, poate chiar acelaşi, capabil să adune voturile necesare pentru victorie. Când doi se ceartă, câştigă al treilea, mai mult ca sigur că următorul preşedinte al României nu se va numi nici Victor, nici Crin. Dar cum?
