Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Jos pălăria, Fane!
Mărturisesc că atitudinea adoptată de Ştefan Dumitrache la şedinţa de legislativ municipal de joia trecută m-a cam surprins. Şi asta pentru că-l ştiam a fi un soldat credincios al PSD-ului, gata să se ia de piept şi cu Dumnezeu, dacă era cumva lezată formaţiunea sa de suflet. M-am înşelat când l-am crezut un taliban prea orbit de crezul politic pentru a sluji dreptatea, dacă ea contravenea intereselor partidului. Şi mă bucur s-o recunosc, pentru că eu îl preţuiesc pe omul Ştefan Dumitrache pentru cantitatea impresionantă de informaţii pe care o deţine, pentru buna sa credinţă şi entuziasmul pe care îl pune în tot ceea ce face. I-am reproşat uneori faptul că este prea pătimaş şi că se lasă uşor provocat în dispute sterile, din care are numai de pierdut. Dar la ultima şedinţă m-a impresionat prin argumentele avansate, care au dus la picarea proiectului de hotărâre avansat de primarul Nicolae Diaconu. Asta pentru că din cei 14 consilieri locali prezenţi, 5 s-au aliniat poziţiei sale şi au votat contra păgubirii comunităţii cu 500 ha teren, având valoare de inventar de peste 137 miliarde lei vechi, iar alţi 5 s-au abţinut, trimiţând în ridicol voturile celor 3, care au fost pentru. Sigur că Fane a fost iar pătimaş când a susţinut cauza Liceului Agricol, apărând ferma didactică de la Noapteş, căci aşa e firea lui. El este, dacă vreţi, poate un pic cam romantic când îmbrăţişează cauzele pe care le crede drepte, ca un cavaler rătăcitor din epoca medievală. Acest bărbat care se comportă uneori copilăreşte pentru că-i este străină meschinăria în care se complac alţii nu poate fi însă acuzat de ticăloşie sau de laşitate. Şi când spun asta o fac sprijinit de argumente solide, ce ţin de faptul că n-a apelat la subterfugii, chiulind de la şedinţele cu subiecte delicate, aşa cum par să procedeze unii dintre colegii din legislativ. Din câte mi-aduc eu aminte, Fane Dumitrache a lipsit doar când a fost la un termen de proces cu Arhiepiscopia, peste munţi, în Transilvania şi n-a putut ajunge. Să mai notăm şi că drăguţa noastră de administraţie l-a aşteptat pe noul manager al muzeului să preia ştafeta procesului de la arh. Florin Scărlătescu pentru păstrarea Bisericii Domneşti în patrimoniul municipalităţii. Sigur că ar merita să punem în discuţie şi costurile lui, de multe mii de euro, pentru că deşi avem jurişti angajaţi la primărie, a fost nevoie să fie angajat un avocat din afară!... Cu certitudine va veni şi vremea când se va pune în discuţie fără menajamente falimentara politică de cedare permanentă a administraţiei în faţa pretenţiilor clerului, începând cu datul plocon a ruinelor de la Sân Nicoară acum vreo 13 ani, pe baza promisiunii că vor fi reabilitate şi repuse în circuitul turistic. După atâţia ani nu se poate vorbi despre alt rezultat decât că turistul sosit la Curtea de Argeş habar n-ar avea cam pe unde-or fi ruinele ălea, acoperite acum de o perdea de copaci şi aflate într-o împrejmuire, sub lacăt, ca să nu se vadă starea de degradare în care au ajuns. La fel s-a întâmplat şi cu parcarea de la mănăstire care, deşi n-a fost modernizată, produce bani pentru instituţia religioasă, pentru că specialiştii primăriei n-au ştiut sau n-au vrut să întocmească nişte proiecte de hotărâre care să nu ofere posibilitatea de a fi interpretabile şi contestate în justiţie. Consecinţa: nu avem nici parcare modernizată acolo şi suntem în lipsă şi cu ceva bănişori, care merg fără alte obligaţii la bugetul Arhiepiscopiei, nu al Primăriei Curtea de Argeş. S-ar zice că sunt unii tare pricepuţi să lase să li se scurgă printre degete veniturile proprii pe care le-ar fi putut colecta, dacă s-ar fi învrednicit să-i pună pe subordonaţi să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi. Nu e vorba despre Ştefan Dumitrache, care a avut nebunia frumoasă de a se lua la trântă cu lăcomia de avere a celor care au făcut din BOR stat în stat şi dau dovadă de o lăcomie ce contravine total învăţăturilor creştine din timpurile biblice.
Joi, după cum spuneam, Fane şi-a asumat riscul de a se pune contra proiectului şefului său politic şi administrativ, primarul. Este de altfel pentru prima dată când pică un proiect pesedist prin votul consilierilor acestui partid! Şi nu este glumă, căci în PSD, ca şi în alte partide, sunt destule spirite obtuze, care interpretează original democraţia şi drepturile omului şi cetăţeanului. Rămâne de văzut dacă, după alegerea noii conduceri, Dumitrache îşi va păstra funcţia de vicepreşedinte sau dacă nu cumva, anul viitor, va fi sărit din schemă împreună cu ceilalţi rebeli de la 16 iulie de pe lista candidaţilor la consiliul local. Orice-ar fi, eu susţin că el şi cei care au votat în interesul comunităţii contra proiectului de hotărâre al primarului merită tot respectul, dar şi votul de încredere al concitadinilor la alegerile de anul viitor. Asta chiar, sau mai ales dacă vor ajunge să fie repudiaţi de partid şi să candideze ca independenţi!
