Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Mitul Zburătorului
Vă mai amintiţi de acest mit popular, care bântuia începuturile literaturii române culte?... Mă tem că nu, deoarece contemporanilor le pasă mai mult de ce face nu ştiu ce "bronzat" cu "păsăricile" pe care televiziunile le-au făcut vedete. Şi fredonează mai repede versurile tâmpite ale manelelor decât pe cele ale Zburătorului. Care, în vechea credinţă populară, era un flăcău frumos, ce fura inimile fecioarelor, ca un vârcolac al dragostei. Majorităţii oamenilor zilelor noastre le plac poveştile adevărate cu beizadelele fanarioţilor prezentului şi cu "paraşutele" care gândesc cu silicoanele sau cu şezuturile modelate de chirurgii plasticieni pentru purcoaie de euroi. Pentru ei este, probabil, un mod de evadare de sub blestemul traiului rău adus de emanaţii unei revoluţii contestate şi de bordurile străzilor pe care a curs sângele păcăliţilor, cărora li s-a furat viitorul copiilor la solstiţiul de iarnă din 1989.
Zburătorii sunt mai prezenţi decât oricând în politica noastră. Şi, din păcate, mai ales în funcţiile de vârf, cu mare responsabilitate. Nepriceperea cu care administrează problemele ţării, ca să nu spun infantilismul, este de-a dreptul fabuloasă. O vorbă înţeleaptă, întoarsă pe dos, aşa cum se mişcă şi lucrurile la noi, spune că în ţara alegătorilor chiori şi proşti, orbii ajung împăraţi.
Nu vreau să mai contabilizez acum distrugerea economiei moştenite de la Ceauşescu, pe care l-au împuşcat, ca să-i închidă gura şi să nu-i dea pe faţă pe mercenarii străinătăţii. Mă voi rezuma strict la câteva fapte din ultimele zile. "Dl. Oprea n-a vorbit cu cine trebuia!" Aşa şi-a motivat premierul Ponta decizia de a stopa la modul populist decizia creşterii veniturilor demnitarilor, pe care nu-şi pusese dumnealui pecetea, pe când era în umbra palatului Top Kapi. Guvernul adoptase ordonanţa, preşedintele Iohannis o acceptase, se publicase şi în Monitorul Oficial, dar acum primul ministru vrea s-o dea la întors. Chestia că omul care-i ţinuse locul cât a fost la operaţie în Turcia ar fi vorbit cu Iohannis şi nu i-ar fi ceruit lui voie, e de-a dreptul copilărească şi face o impresie deplorabilă în străinătate. Pe de altă parte, Iohannis a întors în forul legislativ suprem legea pensiilor speciale pentru parlamentari. Şeful statului consideră că n-ar fi moral să dai bani în plus unora care s-au odihnit ani la rând în fotoliile de aleşi ai neamului, fără să contribuie cu ceva la fondul de pensii. Argumentele sale pentru respingere vizează unele scăpări ale legii manufacturate în mare grabă şi cu entuziasm suprapartinic. Ele fac trimitere directă la omisiunea de a-i lipsi de astfel de drepturi pe cei ce şi-au pierdut mandatele în urma unor condamnări, pe chiulangii şi nu numai, dar oricât ar fi ele de bun simţ, vor fi, aproape sigur, respinse de beneficiari. Rămâne de văzut dacă Iohannis va contesta apoi legea - la care Ponta n-a avut obiecţiuni - la Curtea Constituţională. Şi mă gândesc că prevederile legii - în cazul în care se va adopta până la urmă - n-ar fi normal să fie aplicate retroactiv pentru unii care au luat bani degeaba de la parlament în ultimii 20-25 ani, ci numai de la data promulgării încolo.
Personal m-am bucurat că ministrul Educaţiei, Câmpeanu, a venit cu o iniţiativă de premiere a candidaţilor la Evaluare Naţională şi Bacalaureat care au obţinut medii de 10. Cei peste 400, la nivel de ţară din prima categorie, ar trebui să primească fiecare câte 1.000 lei, iar ceilalţi, circa 81, câte 3.000 lei. Şi spun asta pentru că performanţele trebuie premiate în orice domeniu, dar mai ales la învăţătură, într-o vreme în care ne năpădesc buruienile inculturii şi imposturii. Iar dacă tot suntem aici, nu pot să uit faptul că la Curtea de Argeş, consilierul local Şerban a fost pus în postura de cerşetor când a cerut anul trecut să se premieze performanţele la învăţătură. Primarul Diaconu l-a tot purtat cu vorba, în speranţa că va renunţa, chiar dacă am avut şi noi o fată cu 10 la Bac, dar încăpăţânarea lui Şerban a avut până la urmă câştig de cauză. S-a vorbit atunci despre necesitatea unui regulament de premiere, invocat de primar chipurile pentru a se putea aloca banii necesari în bugetul anual al municipalităţii. Spun că s-a vorbit doar, pentru că acum Şerban a luat-o de la capăt cu povestea asta cu atât mai deranjantă cu cât se repetă. Acum avem tot o fată de 10, dar la Evaluarea Naţională. Nu ştiu dacă Şerban e masochist, dar nu pot să nu mă întreb de ce nu încearcă un om ca el, care are şi pregătire juridică, să facă acel nenorocit de regulament şi să-l depună concomitent cu un proiect de hotărâre de consiliu în acest sens. Iar dacă este prea comod sau prea ocupat, să se ducă până la Valea Iaşului, la primarul Barbu, cu care a fost coleg de partid cândva, şi să se informeze cum s-a rezolvat în comuna limitrofă urbei noastre această problemă. Îi sugerez asta pentru că nu e o ruşine să înveţi din bunele practici ale altora, chiar dacă trăiesc la ţară şi au uneori "neruşinarea" să le dea lecţii de moralitate omologilor de la oraş...
