Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Sindromul grecesc
Grecia, ţara mamă a democraţiei antice, care în timpurile moderne a fost salvată de Churchill pe seama României în târgul neguţătoresc-şmecheresc perfectat cu Stalin, la Moscova, în spatele uşilor închise, departe de ochii tuturor, a devenit acum o întreţinută. Şi nu se jenează! Dimpotrivă, anunţă că nu mai vrea să plătească datoriile de 240 miliarde euro făcute în ultimii 6 ani. Datoria totală a Republicii Elene depăşeşte acum 300 miliarde eură şi o plasează pe locul trei al clasamentului datornicilor internaţionali, după Japonia şi Zimbabwe. Premierul Tsipras a convocat un referendum prin care şi-a asigurat duminică susţinerea populară necesară pentru a-şi arăta muşchii creditorilor internaţionali. Compatrioţii au fost chemaţi să se pronunţe dacă vor sau nu să fie plătite datoriile - caz în care ar avea mai mult de suferit decât în anii în care au trebuit să strângă cureaua. Cu multe ore înaintea anunţării rezultatelor oficiale, susţinătorii refuzului, se lăudau cu câştigarea războiului pentru democraţie şi demnitate naţională. Care s-ar traduce prin respingerea stării de iobăgie, în care i-ar arunca plata datoriilor. (O formulare asemănătoare a folosit şi premierul Ponta, vizându-l pe preşedintele Iohannis. Ce mică e lumea asta mare!...) Elenii, cum se numesc acum grecii, ţin nasul pe sus pe motiv că ar fi coborâtori din zeii Olimpului sau cel puţin din Aristotel, Platon, Phidias, Aristofan, Plutarh, Solon, Arhimede sau Leonidas. Şi transmit arogant Europei mesaje de genul: finanţaţi-ne în numele trecutului, dacă vreţi să aveţi viitor, altfel se duc de râpă ţările Uniunii şi Zona euro! Cam aşa ar suna şantajul celor care nu se sfiesc să fie cerşetori, ca să le plătească lenea şi huzurul alte popoare, pe care le consideră second-hand pentru că nu se pot lăuda cu ascendenţă ilustră. Cei ce cred că madam Merkel va accepta ca Germania să plătească 100 miliarde euro din datoria Greciei, ca să-l păstreze pe Tsipras, omul care-i face curte lui Putin în fruntea guvernului de la Atena, sunt cel puţin cu minţile rătăcite. Şi nu sunt puţini cei care sâmbătă petreceau prin cârciumi bând şi cântând la buzuki ori dansând sirtaki, sărbătorind astfel în avans o victorie care s-ar putea dovedi a fi a la Pyrrhus. Trezirea la realitate va fi dură mâine sau poimâine, când este de aşteptat ca băncile să nu-şi reia activitatea din lipsă de bani. Consecinţa ar fi aceea că economia ar intra în faliment şi foamea va fi cumplită mai ales pentru cei mai sărăcuţi dintre elenii petrecăreţi pe marginea prăpastiei. Ei încă nu vor să înţeleagă că a venit vremea să se achite costurile guvernărilor populiste, care le dădeau câte 13-14 salarii şi pensii anual şi care au închis ochii la corupţia generalizată şi la evaziunea fiscală fără limite. Cei mai mulţi dintre români trăiesc cu pensii şi de cinci ori mai mici decât ale celor mai săraci pensionari greci, care au vreo 700 euro lunar acum. Iar cei 200 şi ceva de euro echivalent în lei al salariului minim de 1.050 lei încasaţi la noi, par de râs comparativ cu salariile similare din Grecia.
În faţa bănuitelor rezultate ale referendumului din sudul Peninsulei Balcanice, Klaus Iohannis, Victor Ponta şi Gabriel Oprea au intrat în silenzio stampa. Şi asta nu din cauza nunţii lui Valeriu Zgonea, ci pentru că nu-i duce mintea să înţeleagă ce se întâmplă cu adevărat sau nu au curajul răspunderii, fiind depăşiţi de obligaţiile presupuse de funcţiile ocupate, din fericire, vremelnic. L-am auzit însă pe Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, transmiţând mesaje care aveau consistenţa ceaiului de tei, prin care se urmărea liniştirea celor 9 milioane depunători români, care au vreo 15 milioane conturi în băncile cu capital elen din ţara noastră. Cică totul este sub control... Încă o dată, mister Vasilescu a fost scos la "înaintare", căci poate fi oricând sacrificat prin trimiterea la o pensie al cărei nivel i-ar lăsa fără grai pe fraierii de rând. Cât despre elucubraţiile lui Traian Băsescu, disperat să fie băgat în seamă, n-ar mai trebui luate în serios, după ce a minţit fără jenă în 2009, când susţinea că nici măcar aripa crizei nu va atinge România. Singura sa afirmaţie care ar trebui luată în calcul este aceea că Tsipras va trebui să plece de la guvernare, dând Greciei şansa de a fi reconstruită de europeni cu rigurozitate nemţească. Cât priveşte soarta României, care nu poate fi ocolită de taifunul grecesc, dar şi a românilor care mor de grija altora, s-avem un dram de răbdare...
