Se reia războiul între palatele puterii!
Mierea coabitării dintre Iohannis şi Ponta s-a consumat şi pipa păcii s-a stins, după ce procurorii DNA au dezgropat, în 5 iunie, securea războiului dintre Cotroceni şi Victoria. Acuzaţiile aduse şefului guvernului sunt fără precedent unuia care a ocupat această funcţie în România, în istoria ultimilor 70-80 ani. Preşedintele n-a ezitat să-i ceară demisia premierului pus sub urmărire de procurori. Neutralitatea armată a devenit istorie şi războiul dintre palate o realitate, chiar dacă din ecuaţie a dispărut Traian Băsescu, transformat acum într-un chibiţ care se bagă singur în seamă pe Facebook. Normal că o astfel de ocazie nu putea fi ratată. Klaus a prins momentul să-i plătească lui Victor poliţele din campania electorală pentru prezidenţiale de anul trecut. Şi a făcut-o direct, bărbăteşte, tot aşa cum imediat după instalarea la Cotroceni anunţa că-şi doreşte să colaboreze cu un guvern liberal. După care s-a retras în turnul său de fildeş şi poate că a fost dezamăgit să constate că nu prea are pe cine să se bazeze. Politic vorbind, căci în rest, preşedintele ţării se bucură de mare simpatie şi încredere din partea populaţiei, atuuri de care nu dispun ceilalţi politicieni, în frunte cu premierul. Gestul său de a-i cere demisia liderului pesedist este unul de normalitate pentru orice ţară democratică, în care cel vizat nu-şi asumă această responsabilitate.
Refuzul lui Ponta era de aşteptat, pentru că decizia de a-şi salva viitorul politic printr-o demisie de onoare aparţine partidului. Care - fie vorba între noi - i-ar sacrifica tot neamul, cu urmaşii până la a şaptea spiţă, pentru a păstra puterea căreia i-a dus dorul din 2004 până în mai 2012. Din ecuaţie nu pot fi scoşi nici partenerii de guvernare, cu tot lanţul clientelar având ramificaţii până la ultima comună din ţară. Dovadă este modul în care a fost ameninţat direct că, dacă l-ar muşca şarpele de inimă să demisioneze, ceea ce ar însemna căderea guvernului, ar fi definitiv terminat, pierzând şefia PSD şi fiind astfel abandonat la discreţia inamicilor deloc puţini. Altfel, ar mai avea o şansă, bazându-se pe majoritatea parlamentară, de care deja a făcut caz. Numai că Victor Ponta ştie că majorităţile astea sunt conjuncturale, iar trădările, cu cât par mai puţin probabile, cu atât sunt mai posibile. Şi asta fie şi pentru că promisiunile făcute partenerilor de coaliţie nu s-au onorat decât în mică parte, astfel că unii abia aşteaptă să taxeze lăcomia şi neseriozitatea pesedistă, dându-i vârtos la temelie. Pe de altă parte, premierul dansează de prea mult timp cu lupii pentru a nu fi învăţat că rămâne la discreţia puterii baronilor proprii, pe care i-a cam supărat cu amicul Liviu Dragnea în ultimul timp. Şi probabil că a receptat corect mesajul condamnării acestuia, ca şi cel cu protejarea lui Dan Şova de furia procurorilor. Aşa că va da onoarea proprie la spate, ca şi pe cea a ţării, ca să scape, pe moment, de necaz. Rămâne de văzut dacă se va împăca la fel de uşor cu destinul pe care i-l va hărăzi acest compromis cu nevoile alor lui, care-l va transforma ireversibil într-o păpuşică a baronilor ce fac toate jocurile din umbră.
Pentru omul de rând, neputincios în a influenţa cumva cursul evenimentelor, e clar că ne îndreptăm spre o criză cu consecinţe greu de evaluat deocamdată. Şi indiferent cum se va soluţiona, costurile le va plăti tot amărâtul de el, printr-un trai şi mai mizerabil, dacă se poate imagina aşa ceva într-o lume civilizată. Pentru că aşa e de când lumea la noi: lupta dintre palate face victime îndeobşte doar în bordeie!
