Editorial LA ŢINTĂ, Dictatura impotenţilor
Ea a condus România de la moartea lui Ceauşescu până în prezent. Şi asta e cauza pentru care suntem în rahat până la gât. Indiferent dacă guvernanţii au fost comozi, fricoşi sau bandiţi care au mimat neputinţa, pentru a-şi face mendrele şi a ne jefui nederanjaţi, rezultatul nu poate fi contestat: suntem disperaţi că ni s-a furat viitorul! Noi, cei umiliţi, cetăţenii de bună credinţă care n-am intrat în politică pentru a ne îmbogăţi peste noapte, nu mai putem suporta perpetuarea minciunii. Dacă mai avem un pic de respect faţă de noi înşine şi dacă refuzăm să ne punem ştreangul de gât, suntem obligaţi să rupem tăcerea. Şi să le-o spunem verde-n faţă celor care ne-au minţit în campaniile electorale ca să le dăm voturile noastre cinstite, pentru a-i ajuta să-şi rotunjească averile fructificându-şi poziţiile alese, că aşa nu se mai poate!
N-am să mă refer acum la guvernarea ţării, ci la cea locală. Am votat USL, lăsându-ne păcăliţi de lozinca dreptăţii până la capăt şi din listele electorale de acum trei ani s-a ales praful. Destui dintre aleşii noştri nici nu mai ştiu pentru cine au candidat, cât timp o scaldă şi cu actuala apartenenţă politică. S-a dat o decizie a CCR privitoare la OUG 55 a traseismului pe perioadă limitată, dar toată lumea se preface că nici nu există. Sau face ceva pe ea. Primarul Diaconu şi PSD are graţie ei o maşină de vot la dispoziţie în legislativul municipal. Asta îi permite să lase lucrurile să curgă în sensul în care unii fac afaceri rentabile. Recunoştinţa şi-o vor arăta în viitoarele campanii electorale, pentru că noua lege a finanţării partidelor este destul de interpretabilă pentru a le fi bine mai ales celor puternice. Consecinţa: în Curtea de Argeş e haos. Străzile sunt ca vai de lume şi cele mai corecte opinii le formulează participanţii la trafic, indiferent dacă sunt şoferi - inclusiv pe mijloacele de transport în comun - taximetrişti sau pietoni: unii îşi rup maşinile, alţii picioarele în gropile din asfalt. Dar cu toţii plătesc taxe şi impozite locale la nivel de municipiu, din venituri liliputane. Asta pentru că oraşul le stătea unora în gât în urmă cu aproape 20 ani sau pentru că au ţinut să intre în istorie cu ceva. Deh, aşa e la noi: capra cât e de râioasă, ţine coada bârligată!
Şi ca să fie şi mai rău, câinii vagabonzi ne atacă pe noi, pe copiii şi bătrânii noştri, de care unii ar vrea să ne scape mai repede, pentru că - se spune - n-ar mai avea drăguţul de guvern bani pentru pensii. Să mai spun că se parchează aiurea şi că traficul e sufocat? N-o fac, pentru că nu-mi place postura de papagal, în care se complac edilii care, demagogic, o ţin pe-a lor: "Nu putem face nimic!" Să-i creadă cei care-şi bagă picioarele în subtilităţile limbii române şi n-au habar de dubla negaţie sau de pleonasmele de genul "repet încă o dată".
Bineînţeles că nici Poliţia "nu poate face nimic", mai ales dacă au dreptate cei ce susţin că multe dintre maşinile expuse la vânzare pe bulevard sau prin parcări bine situate le aparţin celor care au misiunea să ne asigure ordinea publică, siguranţa circulaţiei şi apărarea vieţii şi avutului personal. Dar care nu reuşesc să-i identifice pe cei care vandalizează de ani de zile bunurile din avutul public, cum ar fi fântâna arteziană, distrusă pentru a doua oară sau băncile de pe bulevard şi bruma de coşuri de gunoi zobite de sute de ori. Cică dacă vreţi ordine, faceţi-vă Poliţie Locală! Am face, dar nu pot edilii, că' n-au nici voinţă şi nici bani. N-au voinţă să planteze nişte semne de circulaţie cu parcarea interzisă pe bulevard, care să-i oblige pe iubiţii noştri poliţişti să-şi facă treaba şi să aplice amenzile de rigoare, dar nici să scoată de la naftalină o hotărâre de consiliu mucegăită, ce reglementa parcările şi aprovizionarea magazilelor de pe strada centrală, poreclită bulevard, în baza unui regulament strict. Ea există, dar nici dracu' n-a fost interesat de aplicarea ei. La fel, se dau inconştient aprobări de extindere a unor spaţii comerciale până în stradă şi chiar de funcţionare, ignorându-se faptul că n-au parcări. Direcţia Arhitect Şef pare să fie foarte motivată să ceară dosare de documentaţii celor ce vor să bată un cui în gard, dar situaţia se schimbă atunci "când trebuie". În sfârşit, dacă bucureştenii se mulţumesc să înghită statutul de sat cu miniştri pentru oraşul lor, noi cei din necropola regală n-avem dreptul să ne împăcăm cu gândul că trăim într-un cătun cu trântori!
