LA ŢINTĂ: Prima sută de zile cu Iohannis
Zilele acestea s-au împlinit mai bine de trei luni de zile de când Klaus Iohannis s-a instalat la Palatul Cotroceni în locul lui Traian Băsescu. Percepţia asupra activităţii noului preşedinte al ţării este diferită, de la om la om. Unii spun că este una normală, de colaborare instituţională, aşa cum ar trebui. Altora nu le pasă cine îndeplineşte funcţia de şef al statului, dar spun că le place să fie reprezentaţi de un tip cu prestanţă, care nu mai este o jumătate de buletin. Există însă şi nostalgici după Băsescu, care susţin că "neamţul" e mai slab ca Emil Constantinescu. Şi îl regretă pe predecesorul cu care nu apucau să se plictisească. În primul mandat şi-a dovedit capacitatea de a inventa crize, pe care apoi dădea impresia că numai el le putea rezolva. Exemplul tipic ar fi acela cu răpirea jurnaliştilor români în Irak, care face obiectul unui dosar secretizat pentru o jumătate de secol. Primii 10 au trecut, fără a se şti mai multe decât în ziua în care victimele teroriştilor s-au întors în ţară. Numărul celor care-şi vor mai aminti de acea afacere dubioasă, despre care s-au spus destule lucruri nedovedite, care pot fi luate drept simple bârfe, scade pe zi ce trece. Şi pentru liniştea bădicăi Traian aşa e cel mai bine, mai ales cât timp Omar Haysam şi frăţiorul lui, recent prins, "fac ciocu' mic", spre deosebire de Mohammad Munaf, cel care a fost ghidul jurnaliştilor, împărţind cu ei şi captivitatea.
Dar nu despre asta voiam să vorbim. Pornisem de la cele 100 zile ale lui Klaus Iohannis, total diferite de cele ale lui Napoleon Bonaparte, oricât de mult l-ar vrea Băsescu pe urmaşul său trimis în exil, dar nu pe Insula Sf. Elena, Doamne fereşte! Fostul preşedinte e destul de înghesuit de dosare, dar nu uită să pozeze în susţinător al Elenei Udrea, deşi Ruxandra Dragomir nu prea e mulţumită de modul în care îşi apără "angelul radios" din alte vremuri. Supărat că l-a acceptat pe Eugen Teodorovici drept ministru de Finanţe, Băse l-a criticat pe Klaus, dezgropând povestea cu coaliţia de la Grivco. Greu de spus cât de conştient sau inconştient l-a scăpat de acuzaţia lui Ponta din campania electorală pentru prezidenţiale, potrivit căreia cei doi ar fi fost înţeleşi. Pentru că disputa iscată în urma replicilor şi contrareplicilor nu pare să se termine repede. Oricum, pentru că preşedintele în funcţie a intrat pe un teren periculos, în care nu poate câştiga în faţa unuia care este conflictual prin definiţie şi nu are scrupule în a-şi alege termenii, ducând controversa spre bălăcăreala de mahala. Dar e problema dumnealor.
Pe de altă parte, faptul că preşedintele Iohannis, care mizează pe normalitate şi lucrul bine făcut, a început să-şi piardă răbdarea în faţa sfidării legii de către parlamentarii ce-şi apără colegii bănuiţi de corupţie ca să nu fie cercetaţi, mie mi se pare a fi o reacţie firească. Care ar trebui îmbrăţişată de orice om de bun simţ din ţara asta. În care morala pare să fi ajuns obiect de negociere, dacă nu mijloc de şantaj. Altfel cum s-ar explica faptul că nu ştiu ce individ cu viaţă de familie dubioasă, amator de amantlâcuri, poate fi propus şi instalat într-un post de ministru, prin complicităţi înalte, greu de explicat în afara nevoii de a avea controlul asupra acelui demnitar. Faptul că nevestele starurilor create de televiziune "din bube, mucegaiuri şi noroi" - vorba poetului - se încaieră în stradă sau pe unde apucă, a intrat în banalul cotidian al celor care se dau în vânt după curvăsăraie, nu mai miră pe cineva. Dar dacă televiziunea naţională ajunge să coboare până acolo încât să anunţe marele succes al obţinerii unui interviu cu "marele om de cultură" Florin Salam, e chiar scandalos. Nu de alta, dar de ce nu şi cu Guţă, însoţit de harem, cu Dumnezeu mai ştie ce tipi care încasează fără număr euroi şi alte valute la petrecerile de fiţe, fără să "verse" un ban impozit la stat?... Mă abţin să întreb cât dă amintita televiziune din banii noştri de abonamente, ca să obţină preţioasele interviuri de la nişte tipi pe care, probabil, cei care se adună cu ei, îi socotesc egalii lui Ciprian Porumbescu sau George Enescu?... Faptul că Iohannis le cere liderilor de partide şi colegilor lor să pună capăt prostituţiei politice, care începe să frizeze perversiunea, este ceea ce ar trebui să susţinem toţi cei care ne prezentăm drept oameni serioşi şi responsabili. Dacă vom rămâne solidari cu preşedintele, care se bucură de încrederea a 75% dintre români - potrivit datelor din ultimele sondaje - putem concluziona că nu s-au scurs chiar degeaba cele 100 zile ale lui Iohannis. Iar un punct de sprijin în speranţa revenirii la normalitate ar putea fi faptul că, după scandalul Şova, Senatul a încercat să-şi pună Regulamentul de Organizare şi Funcţionare în acord cu Constituţia. Numai că s-a împotmolit din nou! Partea bună este că s-ar putea să-i silească pe onorabili Curtea Constituţională să iasă din ilegalitate. Pentru că ROF nu este mai presus de lege! Dacă s-ar rezolva problema asta şi s-ar renunţa şi la imunitate, paşii care s-ar face înainte, ar fi de-a dreptul uriaşi, nu credeţi?...
