LA ŢINTĂ: Ăştia ne cred proşti!
Altă concluzie nu putem trage din comportamentul celor care ne hotărăsc destinele. Faptele sunt grăitoare şi se constituie în tot atâtea dovezi. Habar n-am în câte ţări din lume foştii preşedinţi sunt trataţi ca bunuri de patrimoniu. Pe la jumătatea anilor '90, mi-aduc aminte că Adrian Severin venise cu un proiect de lege, prin care probabil spera să-l convingă pe Iliescu să se retragă din prima linie a politicii. Apoi, s-au găsit şi alţi entuziaşti, care au pus umărul la impunerea legii speciale prin care foştii şefi ai statului român beneficiază de nişte condiţii boiereşti de trai până la sfârşitul zilelor. Costurile privilegiilor le suportăm noi, fraierii care ne achităm cu sfinţenie datoriile către stat. N-am auzit ca titularilor retraşi de Casa Albă americanii să le ofere reşedinţe, maşini,secretare, aghiotanţi, echipe de protecţie, ceea ce înseamnă că Ion Iliescu şi Emil Constantinescu sunt mai cu moţ decât Bill Clinton sau George W. Bush, iar Traian Băsescu va fi peste condiţia lui Barack Obama. Să luăm exemplul altei ţări, unde democraţia chiar este funcţională, Israelul. Acolo, preşedintele, la încheierea mandatului, revine la condiţia iniţială şi dacă nu mai vrea să fie în prim planul politicii, intră într-un perfect anonimat. Şi se simte foarte bine aşa. Mi-aş permite să vă întreb dacă puteţi să-mi spuneţi cum se numeşte preşedintele Germaniei sau al Austriei, dar mă tem că majoritatea dintre dvs. aţi ridica din umeri.
Nu este cazul cu Traian Băsescu. Tipul pur şi simplu sfidează. Şi o face pentru că ştie că-i poate domina pe ceilalţi. El încă mai umblă cu o sumedenie de SPP-işti după el, de parcă ar mai fi încă în funcţie. Până la un punct este de înţeles, căci atunci când s-a prezentat în faţa procurorilor, n-a mai avut parte de pupăturile babetelor, ci de înjurăturile huliganilor. Şmecher cum îl ştim, a întors şi situaţia asta în folos personal: s-a mutat de la fosta adresă în domeniul de la Scroviştea. Zile la rând nu s-a răspuns la întrebarea cu a cui aprobare. Preşedinţia, în administrarea căreia se află domeniul - dovadă faptul că Băsescu i-a refuzat lui Iliescu cererea de a-şi petrece acolo unele sejururi - a ridicat din umeri. Guvernul, la fel, prin guriţa premierului Ponta, a făcut pe niznaiul, aruncând responsabilitatea în ograda RAPPS. Numai că organismul în cauză este, totuşi, în subordinea guvernului. Şi de acolo s-a recunoscut că oameni din guvern au cerut să se găsească o soluţie pentru evacuarea lui Băsescu din Vila Lac 3. Şi singura acceptată, a fost cea cu Scroviştea, că nenea Traian nu putea să stea decât pe un domeniu de peste 2.600 ha, cu pădure, cramă şi toate cele cuvenite obrazului subţire. Concluzia: toţi cei chestionaţi au minţit, pentru că dispreţuiesc prea mult vulgul care i-a trimis în funcţii prin voturile date cu ochii închişi şi care le plătesc lenea luxoasă şi mitomania jegoasă. Premierul nu vrea să răspundă când este întrebat ceva despre dosarul amicului Şova, ca şi cum ar fi vorba despre plagiat şi o întoarce ca la Ploieşti sau ca la Slatina de câte ori justiţia pare să-i tulbure liniştea intereselor. Îl doare fix în supapa de la mingea de baschet sau în jiglerul maşinii de curse pe care n-o mai foloseşte de poporul pe care-l dispreţuieşte. Nu mama mare a lucrat cândva pentru Dorin Cocoş şi Elena Udrea sau a făcut înţelegerea de coabitare cu Băsescu, cu care se contra zoopolitic de ochii proştilor! Victor Ponta şi ai lui au făcut acea comisie parlamentară care a verificat condiţiile achiziţionării moşiei de la Nana, dar n-au spus nici măcar ce-a cultivat acolo fermierul Traian Băsescu. Pocesul lui cu senatorul Gabriela Firea e altă apă de zoaie, prin care se amână sine die citarea fostului preşedinte măcar ca martor în dosarele cu milioanele grele din şpagă scurse în campaniile sale electorale.
Ar fi o impietate să vorbim despre autoritatea statului, cât timp se exercită numai asupra celor care nu prea contează şi sunt ocoliţi marii tâlhari, îmbrăcaţi de marile case de mode, fie că sunt şpăgari, fie evazionişti sau alte soiuri de infractori de drept comun. Şi nici nu se va face mare lucru cu cei care au băgat bani negri în campaniile electorale ale partidelor. Cea mai recentă dovadă de lipsă de autoritate şi ordine: biroul senatorial al Gabrielei Firea, din Palatul Parlamentului, a fost spart săptămîna trecută. Potrivit tradiţiei mioritice, nu se ştie cine-a comis asemenea faptă nemaiauzită, într-o clădire care se presupune că este ultra supervizată. Acum mai rămâne să mai auzim că acolo se violează ca pe sub podurile Dâmboviţei sau prin aleile întunecate, printre haitele de câini vagabonzi, ca să nu mai zic de tractirurile din porturi, pe care nu le ocolea un anume personaj ce-şi făcea un titlu de glorie că în escale nu vizita bibliotecile sau muzeele. Dar dacă analizăm totul prin prisma circului ieftin făcut în clădirea cu pricina, atunci când e vorba despre ridicarea imunităţii unora bănuiţi de fapte ilegale, chiar că nu mai trebuie să ne crucim. Şi asta cu atât mai puţin cu cât - repet - indivizii nu se sfiesc să-l facă pe Dumnezeu complice, transformând mirul sfânt în ulei de prăjeală, fără să se gândească la posibilitatea de a fierbe cândva în cazanele dracilor cu toţi cei care ne scuipă-n faţă în fiecare clipă pe noi, proştii. Şi o merităm pe deplin, cât timp nu punem piciorul în prag şi nu se dizolvă parlamentul ăsta mamut. Să sperăm că preşedintele Iohannis a înţeles ceva din decizia reginei Elisabeta a II-a, care a dizolvat recent Parlamentul Angliei şi nu va mai sta ca Santa Klaus, la palat. Dar mai întâi, trebuie să le ceară expres parlamentarilor să schimbe odată Legea electorală. Iar dacă nu vor s-o facă, să uzeze de rezultatele referendumului din 2009, care stabilea ca forul legislativ suprem să aibă maxim 300 membri. Pentru că dacă aşteaptă ca procurorii să le rărească rândurile, vor mai trece câteva legislaturi. Şi răbdarea noastră a ajuns la capăt. Vom fi fiind noi proşti, dar suntem mai mulţi decât v-ar plăcea, domnilor politicieni, şi la vot, în noiembrie v-am demonstrat că nu putem fi neglijaţi. Faceţi-vă datoria sau zburaţi din fotolii odată pentru totdeauna!
