LA ŢINTĂ: Mormântul speranţelor
Asta pare să fi devenit Argeşul nostru. În ultimii ani a devenit un judeţ de mâna a doua. Haideţi să nu ne mai ascundem după copac: nevrednicia celor care l-au condus l-au adus aici! Într-un pătrar de veac industria i-a fost pusă pe butuci în numele unei privatizări care a mascat jaful organizat de tagma tâlharilor profitori. Strigoii politici bântuie şi acum Argeşul. Chiar dacă s-au schimbat garniturile, s-au păstrat năravurile. Unde e rafinăria de la Piteşti, unde a dispărut fabrica de bere, negrul de fum ori ARO de la Câmpulung sau - dacă preferaţi, în urbea Basarabilor - unde s-a teleportat fostul Electroargeş, IF-ul, Industria locală, ARPO, 6 Martie, Bioproteinele?... Mă opresc aici, pentru că altfel anii de puşcărie care ar trebui împărţiţi în cazul unor drepte judecăţi, ar depăşi, poate, un mileniu.
Dintr-unul dintre cele mai industrializate judeţe ale României comuniste, Argeşul a ajuns să-şi jelească printre ruine gloria pierdută. Iar oamenii care au sfinţit cândva aceste locuri prin munca lor, sunt acum bătrâni, bolnavi şi aproape muritori de foame, cerşind disperaţi la Dumnezeu o minune care să-i scoată din mizerie. La asemenea deznodământ al vieţii nici în cele mai crunte coşmaruri nu puteau visa cândva. Deşi târziu, unii au început să realizeze, chiar dacă târziu, că au dat încredere unora care nu meritau. Care le vorbeau frumos pe tema stalinistă a omului, cel mai preţios capital, sau pe cea iliesciană - "Nu ne vindem ţara!" - în timp ce tocmai asta făceau, construindu-şi averile nesimţite pe care le iau acum la bani mărunţi DNA-ul. Mitomanii lozincarzi care stârneau ura oamenilor simpli faţă de străini şi de capitalişti, au fost salvaţi tocmai de aceştia din urmă. Dacă ne uităm în judeţ, firma care merge cel mai bine este Dacia-Renault, unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul naţional. De care guvernanţii din ultimii ani şi-au permis să-şi bată joc, refuzându-i autostrada spre Sibiu. Care o fi miza unor rupţi în fund, teleportaţi de prin Bărăgan sau din neantul nimicului, să rişte plecarea francezilor din ţară, nu e greu de bănuit. Iar faptul că au luat de aici cam toate instituţiile deconcentrate şi le-au aruncat pe unde le-au dictat interesele, pentru că nu s-a găsit cineva care să li se opună, fie şi dându-i cu dosurile purturoase de pământ, ca să le vină mintea la cap, spune mai mult decât orice. Veneticii care au confundat interesul naţional cu cel propriu nu se sfiesc să susţină idei cel puţin ciudate, cum ar fi aceea de a face nu ştiu ce autostradă spre Câmpia Română. Şi asta sfidând UE, care a pus bani grei la bătaie pentru finalizarea Culoarului IV Paneuropean, legând autostrada Transilvania pe ruta Sibiu-Piteşti cu cele spre Bucureşti şi spre Marea Neagră. Dar nu, ei vor musai Comarnic-Braşov, care le-ar satisface interesele mărunte, de gaşcă locală! Într-o ţară normală, toţi miniştrii transporturilor de după 2008 ar trebui luaţi la întrebări pentru acele SF-uri de milioane de euro, făcute numai ca să fie pentru a umple nişte buzunare fără fund. Şi să plătească, dacă sunt vinovaţi!
Cu nişte administratori cinstiţi ai treburilor publice, România n-ar fi trebuit să ajungă în criză, pentru că la noi, numai investindu-se în infrastructură ar fi fost de lucru zeci de ani. Iar faptul că majoritatea populaţiei a sărăcit crunt în ultimii ani, în timp ce şarlele politice şi camarilele lor s-au îmbogăţit peste măsură, ne scuteşte de orice comentarii. Şi încă ceva: la Curtea de Argeş, situaţia a fost salvată de înjuraţii de capitalişti, care au investit aici. Iar cei mai tari sunt străinii, ce dau o pâine de mâncat localnicilor. Cu ce-i sprijină parlamentarii noştri, n-am să spun, căci nu vreau să fiu ticălos în postul Paştelui. Oamenii ăştia, pe care i-am ales ca proştii, n-au fost în stare să apere interesele Argeşului în cazul regionalizării, lăsându-l să fie jecmănit de instituţiile care-l personalizau, de autostradă şi nu par capabili să mişte barem un deget pentru finalizarea proiectului staţiunii turistice de la Molivişu. Ăştia sunt cei gata oricând să se laude că l-au interpelat pe nu ştiu ce ministru pe tema criogeniei şi nici nu realizează cât de ridicoli pot fi în ochii oamenilor. Poporenii de rând, le-o spun eu verde-n faţă, nu mai vor să le audă nici numele. Nu de alta, dar s-au săturat până-n gât de groparii speranţelor de mai bine chiar şi pentru copiii lor! Se-aude, domnilor din stratosfera trecătoarei puteri, de unde n-aţi mai coborât printre muritorii de rând, dar cărora le veţi cere din nou votul - fără ruşine - anul viitor?...
