Editorial AMOS NEWS - Panoplia noilor liberali
PSD a renunţat din motive de oportunism la o serie de oameni politici, care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi valoroşi. Şi PNL a făcut acelaşi lucru. Cu observaţia că Ludovic Orban a ejectat mai puţini liberali cunoscuţi, pentru că nu a fost atât de constrâns de pericolul scăderii numărului de parlamentari faţă de cei adjudecaţi în urmă cu patru ani. Dimpotrivă. În orice situaţie, PNL va avea mai mulţi decât în 2018. În schimb, tot din motive de oportunism, pe listele liberalilor au apărut foarte mulţi neica-nimeni.
Ludovic Orban avea posibiitatea să-i promoveze pe liste pe toţi parlamentarii valoroşi, pe cei care s-au dovedit a fi activi în judeţele din care provin, în Camera Deputaţilor şi în Senat şi în platoruile televiziunilor de ştiri. Pe cei care au inţiat şi susţinut acte normative şi au avut intervenţii semnificative în Parlament. Totuşi, la fel ca şi Marcel Ciolacu, dar într-o măsură mai mică, Ludovic Orban a eliminat liberali valoroşi, din simplul motiv că aceştia s-au manifestat uneori critic la adresa politicilor promovate de conducerea partidului. Un exemplu concludent este Adriana Săftoiu. Un alt exemplu concludent este Marian Petrache. Ca să mă rezum doar la doi liberali de marcă, unul provenit din fostul PDL, celălalt din fostul PNL. Chiar dacă a mazilit mai puţin, Ludovic Orban este mai vinovat sub aspect moral decât Marcel Ciolacu, pentru că a avut constrângeri mai mici. Dar partea gravă abia acum urmează.
Pe listele de parlamentari PNL, care acum sunt bătute în cuie - şi aşa vor rămâne dacă alegerile vor fi la începutul lui decembrie - au apărut două categorii de personaje dubioase. O primă categorie este alcătuită din oameni fără studii, fără cultură politică, fără cultură generală, nişte neica-nimeni, unii dintre ei extrem de dubioşi.
Trăsătura lor comună şi, cu certitudine, resortul care a condus la promovare acestora este slugărnicia manifestată sub diverse forme faţă de Ludovic Orban. Semnalam, nu cu multă vreme în urmă, că acesta, chiar conform confesiunii pe care a făcut-o într-un cerc de apropiaţi, le-a promis la nu mai puţin de 1.600 de persoane că-i va pune pe listele de deputaţi şi senatori. Evident, nu se putea ţine de cuvânt. În aceste condiţii, s-a prefăcut că pasează întreaga responsabilitate şi competenţă în materia desemnării candidaţilor organizaţiilor locale. Organizaţiile locale, într-o oarecare măsură, fireşte, şi-au făcut şi ele propriile jocuri, astfel încât o parte dintre candidaţii neica-nimeni provin de acolo. Dar doar o mică parte. Cea mai mare parte a fost impusă de la centru chiar de către Ludovic Orban, în urma unor negocieri cu preşedinţii de organizaţii care, mai pe faţă sau mai discret, erau ameninţaţi în caz contrar cu demiterea din funcţie. O practică larg întâlnită în PNL.
Să trecem, însă, la o a doua categorie de candidaţi dubioşi. Ea este alcătuită din traseişti notorii, foşti parlamentari sau foşti activişti care au schimbat de-a lungul timpului mai multe partide, împrumutând în mod cameleonic, rând pe rând, mai multe doctrine. Dar şi din foşti parlamentari de la PSD care au sărit pârleazul în ultimele luni, trădându-şi tabăra şi votând mai pe ascuns sau mai la vedere cu PNL. Aceştia sunt pur şi simplu trădători. Cozi de topor. Persoane fără coloană vertebrală. Sunt fix acei indivizi despre care, pe bună dreptate, Rareş Bogdan a afirmat de câteva ori apăsat că, dacă ei intră pe o uşă în PNL, el va ieşi pe cealaltă uşă. Uite că ei au intrat şi el nu a ieşit. Şi nici nu mai suflă un cuvânt.
Ludovic Orban este extrem de vinovat şi trebuie condamnat sub aspect moral. După ce a acceptat senin ca PNL să-şi piardă substanţa liberală şi substanţa naţională, nemaimeritându-şi numele, după ce a făcut în aşa fel încât întregul partid pare că lucrează sub steag străin slujind interese străine românilor, iată că acum l-a şi corcit cu fel de hahalere, care în viitorii patru ani vor avea un cuvânt greu de spus, legat de modul în care se va legifera în această ţară. La limită, aş fi putut înţelege că, luptându-se din greu - cum spune el - cu „ciuma roşie”, a fost nevoit să facă în acest an compromisuri cu fel de fel de primari de la PSD şi lideri locali PSD, oferindu-le la schimb din banii publici fonduri sau sinecuri pentru apropiaţii acestora. Totul, însă, are o limită. Când vorbim despre alegeri parlamentare, vorbim despre cea mai importantă instituţie a României, care va face şi va desface tot ceea ce este important în viitorii patru ani. Mă aşteptam ca, măcar din această perspectivă extrem de importantă, chiar în condiţiile în care PNL a aruncat peste bord oameni politici valoroşi, care au slujit în mod corect, cu cinste şi cu sacrificii acest partid, să utilizeze totuşi pentru aducerea unor parlamentari noi în legislativul României un set de criterii, un set de valori cât se poate de transparent şi de natură să contribuie cumva la reformarea clasei politice. Ca să-l parafrazez pe Klaus Iohannis, voi spune că „aşa ceva nu s-a întâmplat”. Şi, apropo de Klaus Iohannis, dacă observaţi, nici acesta nu suflă un cuvânt. Totul este bine.
În acest condiţii, nu mă mai miră deloc faptul că, din ce în ce mai insistent, USR a adoptat un slogan lansat cândva de Dan Diaconescu, un slogan care a avut un succes remarcabil şi care suna aşa: „PSD şi PNL, aceeaşi mizerie”. Sloganul este mai actual decât oricând. Căci totuşi, pe vremea Uniunii Social Liberale, PNL s-a comportat ca un partid cu coloană vertebrală, capabil să susţină politici liberale şi naţionale. Acum consider că Uniunea Salvaţi România are chiar mai multă îndreptăţire să lovească cu această anatemă în primul rând PNL şi, în al doilea rând, PSD.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
