LA ŢINTĂ: Sub semnul nimicului
Cam aşa se prezintă situaţia la ora actuală în România noastră dragă. Totul pare posibil, dar în acelaşi timp, la fel de adevărată este şi reciproca. Se spun atâtea poveşti şi şeherezadele politice sunt încurajate să persevereze câtă vreme naţia noastră rămâne una de telenovelişti, ca să nu zic că-i place să fie dusă de nas, ca să poată apoi să se vaiete că a fost înşelată. Iar când ostenesc cronicarii vremurilor noi, nărăviţi în rele, se păcăleşte singur, ca să nu-şi iasă din mână.
Bunăoară, m-am crucit auzindu-l pe dom' ministru Ioan Rus, ce frumos visa la un milion de locuri de muncă pe şantierele autostrăzilor deschise cu bani europeni. Şi mă gândeam cât de înduioşaţi vor fi fiind părinţii care-l ascultau, gândindu-se că-şi vor vedea acasă copiii pierduţi prin cea Europă. Pentru că dumnealui spunea că va readuce acel milion de oameni din străinătate. Cine Dumnezeu să-l creadă că va reveni cineva la jumătate sau la sfert salariu din ce încasează acolo, ca să facă foamea la noi?... Am şi eu câţiva prieteni care lucrează de ani buni pe alte meleaguri şi n-am găsit unul măcar care să spună că-i lipseşte teama că nu va avea bani de ţigări, nu pentru plata milioanelor de taxe şi impozite de la noi. Cât despre corupţia de aici, mai bine nu vă spun cum se exprimau.
Iată câteva exemple de dată foarte recentă. Ministrul Finanţelor riscă să ajungă la puşcărie; fostul ministru al Transporturilor, predecesorul d-lui Rus - aşişderea. Şeful cel mare de la ANI, care alături de DNA a ajuns să fie un Bau-Bau pentru românii cu funcţii la stat sau pentru aleşii noştri, a fost şi el încătuşat ieri. Toate astea au un numitor comun: corupţia. Se vorbeşte despre şpăgi de milioane de euro şi de pierderi totale de miliarde. Şi-atunci de unde mama lui proces verbal mai are ţara asta bani să ţină armate de funcţionari şi de responsabili cu timpul liber?... La asemenea întrebare legitimă a oricărui om de bun simţ, n-ar putea răspunde decât un politician. Nu de alta, dar în campaniile electorale am auzit nişte tâmpenii mai mari decât vârful Moldoveanu, din Făgăraş. Ioan Rus e mic copil pe lângă cei care promiteau zeci de mii de euro românilor din diaspora ca să se întoarcă acasă. Unii dintre cei ce minţeau atât de frumos au ajuns la "mititica". Dar nu pentru că au minţit poporul cu televizorul. Mai degrabă pentru că n-au ştiut cui şi unde să dea surplusul de bani obţinuţi fără muncă - îmi spunea zilele trecute un amic, care nu prea jonglează aiurea cu vorbele. Deşi aş fi tentat să vă redau argumentaţia lui, n-am s-o fac, pentru că e prea periculoasă. Dovadă ar fi faptul că tentaţia fructului oprit funcţionează asupra tuturor muritorilor ajunşi cu o treaptă mai sus decât semenii. Iar dacă şi exemplul care ar fi trebuit să fie şeful ANI poate fi bănuit măcar de corupţie, ce-ar mai fi de comentat?...
Spuneam cu câtva timp îm urmă că nu m-ar mai mira să aud sau să văd cum procurorii şi judecătorii vor ajunge să se aresteze între ei, ca să nu-şi piardă exerciţiul. Acum încep să mă tem că am avut gura spurcată. Personal eu nu-l pot crede pe premierul Ponta când spune că-i va fi greu să găsească un kamikaze pentru a-l pune în fruntea Ministerului de Finanţe. Mai degrabă aş fi crezut că nu mai e loc pe lista de aşteptare. Atenţie, n-am pomenit despre licitaţia pe post, tot aşa cum nu se pune vreodată problema unor garanţii, pe care ar trebui să le depună onorabilii care vizează astfel de posturi. Singura dilemă care mă mai frământă e una în faţa căreia m-a pus tata, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Repet pentru cei cărora nu le-am spus-o cugetarea lui de-acum vreo 15 ani: "În ţara asta ciudată, a noastră, nu poţi trăi nici cinstit, dar nici hoţ, pentru că oricând se vor găsi tâlhari şi mai mari!" Concluzia alarmantă ar fi că începem să devenim un tărâm al morţilor vii...
